32,310 matches
-
fost o simplă lectură, ci au fost excelent pregătiți. Acest text, dacă ar fi fost înregistrat la radio, ar fi fost o adevărată reușită, un bun "spectacol". Avînd în vedere aceasta, cred că Teatrul Giulești ar face un act de dreptate, dacă ar urca textul pe scenă, cu acești interpreți. Ar ieși un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele". Pandele îi fusese adversar și prin calomniile acestuia el
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
amărît de ful te bagi tu la mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare" să fie. Vecin 1: Ai dreptate. Cărți! Vecin 3: Toate. Nu mai maschez nimic. Merg cinstit. Vecin 4: Eu nu iau. Tot cinstit. Vecin 1: Nici eu. Mă mulțumesc cu ce am. Poate mă credeți pe cuvînt. Vecin 2: Ia să iau eu trei. Ziceți. Vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a băgat în pămînt... Gh. P. doi: (continuînd să caute în album) Unde naiba e..., că după figură îl știu... Gh. P. unu: Păi tu ce faci?, îl cauți la vii? Caută-l la morți! Gh. P. doi: Ptiu!, ai dreptate... Ți-am spus eu că se confundă... D-aia dădusem, și peste tine... Gh. P. unu: Unde? Gh. P. doi: La vii... Da tu ce credeai? Gh. P. unu: Hai, lasă... În ce poză eram? Gh. P. doi: Aia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
l-ai jucat tu. Gh. P. unu: Așa e..., e un text dintr-un rol... pe care, însă, l-ai jucat tu..., și pe care aș fi vrut să-l joc eu..., ramolitul tatii... Gh. P. doi: Cred că ai dreptate... Cum se chema, d-le, piesa aia... parcă era românească... Gh. P. unu: ...da, românească... Gh. P. doi: ... și cine o pusese, măi frate, cum îi zicea... Gh. P. unu: Aoleo...!, da uită-te în cimitirul ăla din mîinile tale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ți-e rușine de tine... Vrei și tu un strop de vin? Gh. P. unu: ...Va să zică... Dar eu nu-nțeleg... Gh. P. doi: De unde le-am adus? De la securitate... Gh. P. unu: Mda..., păi sigur că... Gh. P. doi: ...Ai dreptate..., am o relație... s-a oferit să mi le dea... de fapt, n-am vrut să le iau... dar după aceea m-am răzgîndit..., și le-am luat... Ce te uiți așa la mine?! Gh. P. unu: ...Va să zică avem dosare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar eu nu te oblig să te uiți în dosare... Gh. P. unu: Păi nici n-am să mă uit..., te las pe tine să te uiți... și după aia să.mi spui și mie ce crime am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și revine din alertă, își consumă îndelung rușinea și umilința; Gh. P. unu scoate de sub masă cele ascunse în afară de dosare) Unde rămăsesem? A, da, rămăsesem la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unu: Eu?! Gh. P. doi: Gata, să vedem ce zice mai departe... Gh. P. unu: ...și nu vă mai chinuiți unul pe altul; e inutil; în orice caz, e prea tîrziu..., sau, poate, prea devreme... (Gh. P. unu spune "are dreptate!", în același timp cu Gh. P. doi care spune "n-are dreptate!"); iertați-vă voi... pe voi, pentru că nimeni altcineva n-o să vă ierte..., pentru că n-o să vă înțeleagă..., și n-au cum să vă înțeleagă de vreme ce nici voi cei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gh. P. unu: ...și nu vă mai chinuiți unul pe altul; e inutil; în orice caz, e prea tîrziu..., sau, poate, prea devreme... (Gh. P. unu spune "are dreptate!", în același timp cu Gh. P. doi care spune "n-are dreptate!"); iertați-vă voi... pe voi, pentru că nimeni altcineva n-o să vă ierte..., pentru că n-o să vă înțeleagă..., și n-au cum să vă înțeleagă de vreme ce nici voi cei de-acum nu vă înțelegeți pe voi cei de-atunci... Bucurați-vă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vă ierte..., pentru că n-o să vă înțeleagă..., și n-au cum să vă înțeleagă de vreme ce nici voi cei de-acum nu vă înțelegeți pe voi cei de-atunci... Bucurați-vă că aveți remușcări... Și-atât... (vrea să spună că are dreptate) Are... Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Are! Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Bine, n-are... Și-atunci cine are dreptate? Tu? Eu? Gh. P. doi: E, aici e nebunia! Gh. P. unu: Adică?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de-atunci... Bucurați-vă că aveți remușcări... Și-atât... (vrea să spună că are dreptate) Are... Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Are! Gh. P. doi: N-are! Gh. P. unu: Bine, n-are... Și-atunci cine are dreptate? Tu? Eu? Gh. P. doi: E, aici e nebunia! Gh. P. unu: Adică?! Gh. P. doi: Ascultă; ghinionul nostru a fost că am căzut, că am nimerit într-o întîmplare, căreia i s-a spus comunism..., înțelegi? Ei, odată intrați
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
noi cum rămîne? Gh. P. doi: Păi nu știi?! Rămîne cum am vorbit... Gh. P. unu: Da ce-am vorbit...?! Gh. P. doi: Da cîte n-am vorbit... Oho..., ce-am mai vorbit...! Gh. P. unu: (după o pauză) Are dreptate Desdemona... Gh. P. doi: Sigur că are..., nu ți-am spus eu! Gh. P. unu: N.-are rost să ne chinuim unu' pe altu'... Poate că, într.-adevăr, e prea devreme să... Gh. P. doi: Păi da..., e și prea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îngerii ăștia morali cum se descurcă...! Gh. P. doi: Nu cobi...! Gh. P. unu: Da tu parcă spuneai că pleci...! Gh. P. doi: Păi aș fi plecat dacă nu mă uluiai cu discursul ăsta... Gh. P. unu: Și n-am dreptate?! Gh. P. doi: Ba da..., ai dreptate... Și mă gîndesc că ar trebui să faci o cerere pentru o decorație..., să zicem "Rotița cuminte... în grad de mare rulment...". Ce zici? Gh. P. unu: Ești comic! Gh. P. doi: Păi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. doi: Nu cobi...! Gh. P. unu: Da tu parcă spuneai că pleci...! Gh. P. doi: Păi aș fi plecat dacă nu mă uluiai cu discursul ăsta... Gh. P. unu: Și n-am dreptate?! Gh. P. doi: Ba da..., ai dreptate... Și mă gîndesc că ar trebui să faci o cerere pentru o decorație..., să zicem "Rotița cuminte... în grad de mare rulment...". Ce zici? Gh. P. unu: Ești comic! Gh. P. doi: Păi măcar asta am învățat în viață să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe umăr și, după această "mărturisire", se îmbrățișează) Gh. P. doi: Hai că am plecat... (jenat de propria-i emotivitate, se îndreaptă spre ușă) Gh. P. unu: Unde pleci?! Păi nu jucăm scena cu autorul piesei?! Gh. P. doi: Ai dreptate..., m-am prostit... Gh. P. unu: Hai, dă-i drumu'! Gh. P. doi: (spre sală) Domnul G. Popescu, autorul, vrei să vii puțin de partea astălaltă, adică pe scenă? Gh. P. Autorul: (venind din sală) La spectacol, sîntem cu toții de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
stat într-o celulă, cu pat și un hîrdău, un apartament ți se pare ori prea mult ori prea puțin... așa că... Octav: Mama mea spune că ești un pierde-vară... Groparul: Păi după cîte mi-ai spus tu, mama ta are dreptate întotdeauna... (rîd complice) Groparul: Băiețel, eu doar am pronunțat cuvîntul libertate... atît... A vorbi despre libertate e aproape la fel de greu ca și faptul de a fi liber... Tu vorbești mereu de libertate... ba uneori chiar crezi că ești liber... ca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Atunci poate director la o editură? Nu, nici asta. Atunci poate... Marieta: ... Poate registrator medical la policlinica centrală... Instituție bugetară... post sigur... Că doar n-o să stai o viață-ntreagă pe bacșișul ăla de erou la revoluție... Octav: (sincer) Ai dreptate, mama... (revenind la paradă) Dar eu, cum să-ți spun, vreau un serviciu mai important... Marieta: Cu trei ani de filologie?! Ce post important?! Octav: Păi... măcar șef de un partid acolo... Marieta: Tu pe mine să nu mă iei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să pricep? Măi băiete, s-o luăm așa, pe degete; înainte erau șomeri? Nu erau. Salariul ăla, așa cum era el, ajungea? Ajungea. Era ordine și disciplină? Era. Ce să mai vorbim, că n-avem ce! Mona, spune și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
degete; înainte erau șomeri? Nu erau. Salariul ăla, așa cum era el, ajungea? Ajungea. Era ordine și disciplină? Era. Ce să mai vorbim, că n-avem ce! Mona, spune și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nu erau. Salariul ăla, așa cum era el, ajungea? Ajungea. Era ordine și disciplină? Era. Ce să mai vorbim, că n-avem ce! Mona, spune și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și disciplină? Era. Ce să mai vorbim, că n-avem ce! Mona, spune și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav: (după ce se izolează) Vezi, Ovidiu, pe-aici sîntem... Și tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nici o opinie fermă. Mona: (oarecum dezamăgită) Hm!, cineva a fost condamnat al moarte pentru un asemenea răspuns... Octav: Istoria e plină de samavolnicii... de prostie și sălbăticii... Mona: Totuși răspunsul tău e numai un joc de cuvinte încrucișate... Octav: Ai dreptate... de fapt e un joc de dureri... de bîlbîieli... de convingeri încrucișate... și nu știu cum să rezolv jocul... nici pe orizontală... nici pe verticală... De asta îl chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în tranziție... Este? Costache: Și nu sîntem? Octav: Da. Costache: Și nu-i normal să se întîmple ce se întîmplă? Octav: Da... Și nu! Groparul: Ei vezi, vezi? Octav: Ce să văd? Groparul: Stai, stai, nu te repezi! Pentru că ai dreptate... Așa e; e și da, și nu; da, pentru că tranziția asta care, de fapt, se numește criză -, înseamnă o situație în care vrei să rezolvi cu mijloace vechi o problemă nouă... și asta pentru că mijloacele noi încă nu au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]