31,726 matches
-
XVIII-lea a urmărit refacerea interiorului în stil baroc, care era foarte popular pe atunci. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Maurice Grimm și au inclus construirea unor altare laterale noi și eliminarea unei mari părți a elementelor gotice din interior. Reconstrucția a fost continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a început modificarea arhitecturală a bisericii. În acest timp se lucra la reconstrucția în stil neogotic a capelei Sfintei Fecioare Maria din prezbiteriu și, de asemenea
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
în proprietatea orașului Praga) și grădinile sale sunt deschise pentru public, aici fiind expusă o colecție de picturi cehe din secolul al XIX-lea ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga. În plus, una din camerele din interiorul palatului conține o decorație frumoasă în frescă. Palatul a fost construit în anii 1679-1691 de către contele Václav Vojtěch de Šternberk ca reședință de vară a familiei sale și a locuit aici împreună cu soția sa, Klara și cu fiica sa. Autorii
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
unei biserici monumentale. Plečnik a realizat în 1925 un proiect pentru o nouă clădire, care era semnificativ mai mică decât modelul anterior și mai ieftină. A fost o idee revoluționară: o sală gigantică cu un tavan casetat, în al cărei interior puteau fi amenajate mai târziu mai multe altare. Biserica urma să aibă un turn clopotniță extrem de larg plasat între navă și sacristie. Înălțimea turnului corespundea lungimii navei. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 28 octombrie 1928, cu
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
vastă, care părea că arată ca o catacombă. Fațada era realizată din cărămidă și piatră cioplită. Iluminarea se făcea în mod indirect prin intermediul ferestrelor plasate în partea de sus a zidurilor ce transmiteau lumina către paviment ce o reflecta în interior. Arcul din spatele altarului este format din fragmente arheologice ale unor edificii mai vechi ce făceau parte din Cetatea Praga, ceea ce-i conferă monumentului o valoare istorică inestimabilă. Tavanul este casetat și realizat din lemn. Cu ajutorul turnului clopotniță, care face parte
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
rămas liber a fost omisă. Arhitectul nu a văzut niciodată biserica terminată deoarece el a plecat din Praga în 1934. Biserica a fost sfințită la 8 mai 1932 de către Karel Kašpar, arhiepiscop de Praga (1931-1941) și viitor cardinal (1935), cu toate că interiorul ei era aproape complet gol. Altarul principal a fost finalizat, cu excepția câtorva detalii, abia în anul 1939. La începutul anilor 1940, Otto Rothmayer a proiectat și a adăugat altarele laterale ale prezbiteriului, dedicate Sf. Anton și Sf. Teresa, folosind unele
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
în formă de paralelipiped, cu o înălțime de 42 de metri; el conține șase clopote și un ceas rotund smălțuit cu diametrul de 7,5 metri, fiind astfel unul dintre cele mai mari din Republica Cehă. Pereții sunt placați în interior cu ceramică naturală, completată cu mici elemente decorative din aur. Altarul este realizat din marmură albă, având suspendată deasupra o statuie aurită de trei metri a lui Isus Cristos, plasată într-o inimă simbolică. De o o parte și de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
aici că meșterii au decis să-și asume riscul. Sarkander a fost beatificat în anul 1859 și canonizat în anul 1995, cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Olomouc. Coloana adăpostește, de asemenea, o capelă mică în interior cu altoreliefuri reprezentând ofranda adusă de Cain din recolta sa, oferirea de către Abel a primului născut din seminția sa, prima ardere de tot oferită de Noe după Potop, oferirea de către Avraam a lui Isaac și apoi a unui miel, și
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
cu ornamentații care aveau scopul de a grăbi momentul în care un obiect ar deveni caduc (designtheory). Clădirile simple ale lui Loos au influențat comasarea minimă a arhitecturii moderne și au stârnit controverse. Deși cunoscute prin lipsa de ornamentație exterioară, interioarele multor clădiri proiectate de Loos sunt finisate cu materiale scumpe, în special cu piatră, marmură și lemn, afișând modele naturale și texturi pe suprafețe plate, executate cu o măiestrie de prima clasă. Distincția nu este între complicat și simplu, ci
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
teatru și de expoziții de artă. Din 1904, el a început să realizeze proiecte mari; cea mai notabilă este așa-numita „Casă Loos” (construită în perioada 1910-1912), inițial pentru croitorii vienezi Goldman și Salatsch, pentru care Loos a conceput un interior de magazin în 1898, și situată chiar vizavi de Palatul Hofburg al Habsburgilor. Casa, azi monument cultural situat în Michaelerplatz 3, Viena, a fost criticată de contemporanii săi. Fațada era dominată de modele rectilinii de ferestre și lipsa decorațiunilor din
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
pe renumitul turn central al construcției extinse în 1880, cu acoperișuri de mansardă proeminente și lucarne bogat înrămate, tipice stilului neo-baroc din cel de-al doilea imperiu francez și lucrărilor din lemn în stilul neorenascentist așa cum sunt găsite în unele interioare. La intrarea dinspre oraș, axa rămâne centrată pe structura barocă originală, flancată acum de o aripă. Extinderea elaborată a fost realizată de Contele Tasziló Festetics, care s-a căsătorit cuLady Mary Douglas-Hamilton (1850-1922) pe 2 iunie 1880. Aici a fost
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
XIV-lea. Intrarea în castel este tăiată în stâncă și duce într-o curte trapezoidală, cu arcade la parter. Cea mai veche clădire este fostul palat care datează din secolul al XIV-lea și formează partea de nord a curții. Interioarele sunt, în principal, în stil Empire, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sala Lovecký (Sala vânătorului), cu o boltă cvadripartită cu nervuri ogivale, este în stil gotic, iar capela datează, de asemenea, din perioada gotică și are o
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
stil arhitectural care combina forme organice cu futurismul high tech. Printre desenele făcute de el au fost structuri care orbitau în jurul pământului construite de roboți, case de vacanță asemănătoare cu capsule de supraviețuire, care puteau fi transportate cu elicopterul, și interioare de case, care puteau fi schimbate. În anii 1980 proiectul său pentru marile clădiri din Piața Trafalgar, Londra, a fost o structură monococă de formă liberă străpunsă de hublouri; el a pierdut în fața unei reconstrucții mai convenționale a fațadei în
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
Paradis. Depp este prezentat pe albumul mamei ei , "Fericire". Lily-Rose Melody Depp s-a nascut în Franța, la Paris, pe 27 Mai, 1999 și este fica lui Johnny Depp și Vanessa Paradis. Paradis este din Saint-Maur-des-Fossés, Franța, fiica designeri de interior André și Corinne Paradis. După ce Depp și Paradis s-au despărțit în 2012, după 13 ani împreună, au împărțit custodia comună a lui Lily-Rose, care-și împarte timpul între Los Angeles și Paris. Depp este sora mai mare a lui
Lily-Rose Depp () [Corola-website/Science/336310_a_337639]
-
avut si sculptorul Francois-Joseph Duret. Argintăria venea de la Jean-Jacques Kirstein din Straßburg. Materialul tapetelor și husele de la mobilă din mătase sau de Damasc colorat au fost confecționate în Lyon. Printre sculptori se numără Martin-Claude Monot și Francois-Joseph Duret. Schițele de interior au fost realizate de Johann Christian von Mannlich și Jean-Démosthène Dugourc. Grădinile castelului se compun din trei părți: parcul de la castel, "Karlslust" și "Hirschwürzloch". În timp ce partea situată direct la castel putea avea o puternică influență barocă, Karlslust, „Teufelsloch” (valea numită
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
14 molizi argintii tineri ("Picea pungens"), arbori cu temperament de lumină plantați însă la umbră. Parcul mai adăpostește circa 20 de platani englezești ("Platanus acerifolia"). Dintre aceștia, cele 13 exemplare din aliniamentul de pe strada I. C. Brătianu și două exemplare din interiorul parcului, lângă strada Agatha Bârsescu, sunt protejate prin lege, fiind declarate monumente ale naturii. Zona mai cuprinde câteva exemplare monumentale, de exemplu în același aliniament de lângă strada Agatha Bârsescu, arbori care încă nu au fost incluși în lista plantelor protejate
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
(1799-1858), cunoscut de asemenea sub numele de J. N. Reynolds, a fost un editor de ziar, conferențiar, explorator și scriitor american, care a devenit un influent susținător al expedițiilor științifice. Prelegerile sale cu privire la posibilitatea unui pământ gol pe interior par să fi influențat romanul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" (1838) al lui Edgar Allan Poe, iar relatarea sa din 1839 despre balena Mocha Dick, „Mocha Dick: Or the White Whale of the Pacific”, a influențat romanul "Moby Dick" (1851
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
a editat ziarul "Spectator" din Wilmington, Ohio, dar și-a vândut participația în 1823. În anul următor, Reynolds a început un turneu de conferințe cu John Cleves Symmes, Jr. Reynolds a acceptat teoria lui Symmes că pământul este gol în interior. Ideea lui Symmes a fost acceptată ca posibilă de către unii oameni de știință respectați în acea vreme. Cei doi au susținut discuții pe această temă. Când Symmes a murit, Reynolds a continuat prelegerile sale, care au prezentate în săli pline
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
Salman de complicitate la uciderea a 49 de persoane și de tentativă de ucidere în cazul a alte 53 de persoane, precum și de neavertizarea autorităților pentru a împiedica atacul armat. Există posibilitatea ca Mateen să-și fi sunat soția din interiorul clubului în timpul atacului, au declarat surse citate de Fox News. Deși Salman a fost interogată de polițiști după atac, ea nu a fost plasată sub arest. 49 de oameni au fost uciși în atacul armat (50 inclusiv autorul atacului). Alți
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
laterale și absida altarului), respectându-se tipul de biserică din secolul al XVIII-lea din Țara Românească. Pridvorul mai scund și partea din față a pronaosului peste care se află cafasul, s-au adăugat cu ocazia reparației din 1858. Acoperirea interiorului este făcută cu o boltă semicilindrică peste pronaos și cu o turlă pe plan pătrat așezată peste naos. Pictura interioară actuală, realizată în ulei, cuprinde pe pereți un panotaj cu icoane de sfinți, la bolți folosindu-se motivul de "cer
Biserica Manea Brutaru () [Corola-website/Science/336577_a_337906]
-
pentru pământ plat" ("Pleidooi voor de platte aarde") Dijkstra pretinde că a intrat în contact cu ființe extraterestre. Teoriile sale sunt folosite de unii creaționiști, cum ar fi Ab Klein Haneveld, care afirmă că trăim pe un Pământ gol la interior care are o suprafață în formă de castron.
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
de armament la uzina Racoviceanu și a unui laborator pentru fabricarea explozibilului. Producția filmului a început la 12 ianuarie 1953; montajul fiind realizat în perioada mai-iunie 1954. Filmările exterioare au avut loc la Corbeanca, Secăria, Predeal, Câmpina și București; cele interioare au avut loc pe platourile Tomis, Floreasca și în strada Kirov. Filmul a fost vizionat de 1.224.413 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei
Răsare soarele () [Corola-website/Science/336623_a_337952]
-
pentru Catedrala Sfântul Volodimir nou construită la Kiev. Comisia întrunită pentru desemnarea unui executant al lucrărilor nu a reușit să aprecieze noutatea proiectelor pe care Mihail Vrubel le-a prezentat, drept pentru care acesta nu a fost acceptat pentru realizarea interiorului catedralei. Tot în această perioadă, artistul a făcut unele ilustrații pentru Hamlet și Ana Karenina, ilustrații care au foarte puține elemente în comun cu tematica profeților de mai târziu și a seriei denumită "Demon". În anul 1905, el a creat
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
descoperit. Carl Friedrich Gauss a sugerat ca un triunghi uriaș și trei pătrate(teorema lui Pitagora), ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
precum și moralitatea evanghelică afișată. În tablourile pe care artistul le-a făcut, el a înfățișat viața cotidiană a țăranilor, a pescarilor, a tinerilor, a copiilor și a femeilor tinere și a bătrânilor. Personajele sale au fost încadrate în spații de interior, în natură, în spații urbane, toate având reprezentate elementele de detaliu în mod realist. Ca personaj principal, l-a pictat adesea pe Isus vizitând oamenii simpli din clasa muncitoare sau din familiile sărace de țărani. În mod similar pictorului Adolf
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
neconvențional așa cum el însuși a declarat: „..."Mulți dintre artiștii francezi au dorit să regăsească lumina în natură. Eu am vrut să găsesc lumina pe fața personajelor pe care le-am pictat. În figura lui Isus am înfățișat reprezentarea acesteia dinspre interior spre exterior”." Asemănător lui Dostoievski, concepția lui von Uhde despre frumusețe s-a întrupat în chipul lui Isus, motiv pentru care el însuși s-a considerat a fi "... primul dintre idealiștii naturalismului". După moartea soției sale din anul 1886, von
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]