33,155 matches
-
este un film de comedie românesc din 2002, regizat de Nae Caranfil după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mara Nicolescu, Viorica Vodă și Florin Zamfirescu. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2003. La începutul filmului se află următorul intertitlu: "„A fost odată un
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
Ovidiu Bose-Paștină și filmat de Constantin Chelba. Muzica a fost compusă de Marius Mihalache, fiind adăugate piese muzicale complementare ale lui Radu Drăgănescu. Instrumentația a fost realizată de Adrian Belu, Alexandru Vasile, Ciprian Nicolae Ioniță și Constantin Nichita. Printre melodiile interpretate în film se află "„Să nu-mi iei niciodată dragostea”" a formației Holograf. Filmul "Filantropica" a avut parte de un succes moderat la public, fiind vizionat de 113.302 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
, cunoscut și ca François Villon, este un film franco-germano-român din 1987, regizat de Sergiu Nicolaescu. Rolurile principale sunt interpretate de Florent Pagny, Marc de Jonge, Christophe Odent, Bernard Farcy, Pascal Pistaccio, Yves Beneyton, Silviu Stănculescu, Traian Costea, Ion Marinescu, George Paul Avram și Olga Tudorache. Filmul este o biografie romanțată a lui François Villon (1431-1463), cunoscut ca Poetul vagabond
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
francez și cea din regimul comunist românesc în care poeziile compuse de deținuți erau memorate pe de rost de aceștia, în spăeranța că vor așternute pe hârtie după eliberarea lor. Astfel, poeziile lui François Villon sunt memorate de temnicerul Mathieu (interpretat de Valentin Teodosiu) și transmise de acesta prin viu grai altor persoane, iar astfel opera poetică s-a păstrat deși nu a fost publicată. Între poet și temnicer s-a stabilit un sentiment de amiciție și de încredere, iar Mathieu
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
unui condamnat. Actorul francez care a trebuit să facă acest lucru s-a speriat foarte tare atunci când și-a dat seama că în fața lui era un cadavru adevărat. Filmul conținea și o scenă de nuditate. Actrița italiancă Eleonora Brigliadori (care interpreta rolul Catherinei de Vaucelles) trebuia să filmeze nud, dar regizorul a trebuit să ducă muncă de convingere pentru a o face să se dezbrace. "„Trebuia să iasă goală din cadă și nu voia. I-am zis că trebuie să facă
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Mică sirenă () este un film muzical de animație american din 1989, produs de Walt Disney Feature Animation și bazat pe povestea cu același nume de Hans Christian Andersen. Jodi Benson interpretează personajul principal, o sirenă ce-și dorește să devină om, fiind fascinată de lumea acestora. Îndrăgostindu-se mai târziu de un om, aceasta își oferă vocea pentru a deveni pământeana pentru trei zile, timp în care trebuia să-l facă
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
a liniei Prințese Disney, o franciză creată pentru fete mici. Franciza acoperă o gamă largă de produse, ca reviste, albume muzicale, jucării, jocuri video, haine, accesorii și papetărie. Ariel apare în adaptarea filmului din 1989 de pe Broadway. Personajul a fost interpretat de Jodi Benson, Sierra Boggess, Chelsea Morgan Stock, ce o interpretase anterior pe Andrina, una dintre surorile protagonistei și Michelle Lookadoo, care o jucase înainte pe Adella, o altă soră. Jodi Benson, Sierra Boggess vocea originală a sirenei, a participat
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
acoperă o gamă largă de produse, ca reviste, albume muzicale, jucării, jocuri video, haine, accesorii și papetărie. Ariel apare în adaptarea filmului din 1989 de pe Broadway. Personajul a fost interpretat de Jodi Benson, Sierra Boggess, Chelsea Morgan Stock, ce o interpretase anterior pe Andrina, una dintre surorile protagonistei și Michelle Lookadoo, care o jucase înainte pe Adella, o altă soră. Jodi Benson, Sierra Boggess vocea originală a sirenei, a participat la deschiderea punerii în scenă din prima noapte. De asemenea, este
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
anterior pe Andrina, una dintre surorile protagonistei și Michelle Lookadoo, care o jucase înainte pe Adella, o altă soră. Jodi Benson, Sierra Boggess vocea originală a sirenei, a participat la deschiderea punerii în scenă din prima noapte. De asemenea, este interpretată de Marietta DePrima într-un spectacol intitulat "Little Mermaid's Island", propus de creatorul seriei Muppets, Jim Henson. Ariel are apariții regulate în cadrul Walt Disney Parks and Resorts, având o locație specială în unele dintre ramurile acestuia, ca Orlando, Florida
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
(în , cunoscut și ca Six Bullets sau "The Butcher" ) este un film american thriller din 2012 regizat de Ernie Barbarash după un scenariu scris de Chad și Evan Law . El a fost lansat direct pe video. Rolul principal este interpretat de Jean-Claude Van Damme, iar în film apare și fiul acestuia, Kristopher Van Varenberg. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Sclavia modernă este o mare afacere. Am văzut odată un copil ce a fost vândut pentru șase
6 gloanțe () [Corola-website/Science/327396_a_328725]
-
această dată reușind să câștige premiul, impunându-se în fața unor mari muzicieni spanioli precum Alejandro Sanz sau formația La Oreja de Van Gogh. În ianuarie 2004 au început înregistrările pentru banda sonoră a serialului de televiziune "7 vidas" care fusese interpretată anterior de către Raimundo Amador. În vara anului 2004 au participat la discul care aducea un omagiu formației Radio Futura, numit "Arde la calle" (Arde strada), ei interpretând cântecul "Escuela de calor". "În teniși" (2005-2007) În martie 2005, după ce au călătorit
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
început înregistrările pentru banda sonoră a serialului de televiziune "7 vidas" care fusese interpretată anterior de către Raimundo Amador. În vara anului 2004 au participat la discul care aducea un omagiu formației Radio Futura, numit "Arde la calle" (Arde strada), ei interpretând cântecul "Escuela de calor". "În teniși" (2005-2007) În martie 2005, după ce au călătorit cu prietenii în insula Phi Phi din Thailanda și au văzut dezastrul produs de către tsunami-ul produs la data de 26 decembrie 2004 multor țări riverane Oceanului Indian
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
ziarele Avui, El Punt, La Vanguardia și El Periódico de Catalunya. Cântecul cu care au participat la acest disc a fost "Puede Ser" aparținând celui de-al doilea album al lor, respectiv "A contracorriente" dar cu diferența că melodia era interpretată în limba catalană, față de versiunea originală cântată în spaniolă. Noua variantă tradusă purta numele "Pot ser". Apoi acest cântec va fi introdus într-o copilație numită "Arriba el telón". În anul 2007, Dani Martin împreună cu reprezentantul trupei ECDL, Carlos Vázquez
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
și până la "Marte dezarmat de Venus". Mâinile întinse din "Jurământul Horațiilor", din "Jurământul din sala de pelotă" sau din "Distribuira acvilelor", sunt exemple recurente de utilizare a gestului ca element retoric. În "Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard", poziția mâinii drepte este interpretată mai întâi ca un gest de comandă; pictorul prevăzuse inițial în schițele sale să-i pună în mână lui Napoleon un baston de comandant în stilul celor din portretele regale. Alexandre Lenoir, în amintirile sale istorice despre David, menționează că
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
și al lui Carol cel Mare legați de Bonaparte prin același eveniment: trecerea Alpilor, pictorul prezentându-l pe Primul Consul ca un succesor al iluștrilor săi predecesori. După numele lui Charlemagne, David a adăugat Imp. ceea ce înseamnă Imperator, adică împărat, interpretat ca o lingușire sau ca o premoniție. Mai mulți factori l-au determinat pe Primul Consul să vrea să controleze modul în care era reprezentată figura sa. Motivul principal este banal: lui Bonaparte nu-i plăcea să pozeze pentru artiști
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Alpii" propune o nouă versiune a evenimentului într-o formă realistă, ca reacție la viziunea eroică a lui David. Pictorul prerafaelit John Everett Millais, în tabloul "The Black Brunswicker", arată pe perete o reproducere în gravură a tabloului lui David interpretată de critici ca o admirație romantică pentru figura lui Napoleon. Pictorul contemporan Eduardo Arroyo realizează o denaturare a operei intitulată " Marele pas al Saint-Bernard-ului" (1965) prezentându-l pe Bonaparte decapitat călare pe un câine Saint-Bernard, lucrare văzută ca o denunțare
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
(în ) este un film dramatic american din 1992, scris și regizat de Woody Allen. Rolurile principale sunt interpretate de Woody Allen, Mia Farrow, Sydney Pollack, Judy Davis, Juliette Lewis, Liam Neeson și Blythe Danner. El a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar (Judy Davis) și pentru cel mai bun scenariu
Soți și soții () [Corola-website/Science/327410_a_328739]
-
este un film românesc din 1965, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică în manieră liber-parodică a basmului „Povestea lui Harap-Alb” (august 1877) de Ion Creangă. Rolurile principale sunt interpretate de Florin Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu și Eugenia Popovici. A fost odată ca niciodată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Doi dintre ei (interpretați de Septimiu Sever și Constantin Codrescu) erau vrednici, în timp ce fiul
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
lui Harap-Alb” (august 1877) de Ion Creangă. Rolurile principale sunt interpretate de Florin Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu și Eugenia Popovici. A fost odată ca niciodată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Doi dintre ei (interpretați de Septimiu Sever și Constantin Codrescu) erau vrednici, în timp ce fiul cel mic (interpretat de Florin Piersic) era cam nătărău. Într-una din zile, fiul cel mic a auzit-o pe crăiasă (Eugenia Popovici) spunând un basm despre Harap-Alb și se
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Piersic, Cristea Avram, Lica Gheorghiu, Irina Petrescu și Eugenia Popovici. A fost odată ca niciodată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Doi dintre ei (interpretați de Septimiu Sever și Constantin Codrescu) erau vrednici, în timp ce fiul cel mic (interpretat de Florin Piersic) era cam nătărău. Într-una din zile, fiul cel mic a auzit-o pe crăiasă (Eugenia Popovici) spunând un basm despre Harap-Alb și se închipuie a fi chiar el personajul principal. Craiul Alb Împărat (George Demetru) avea
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
au fost filmate la Buftea, Străulești și Snagov, iar cele interioare la Buftea. Regizorul a operat unele modificări față de textul basmului. Astfel, pe lângă procedeul „basmului în basm”, el l-a reprezentat pe personajul principal altfel decât în mod tradițional: Harap-Alb-ul interpretat de Florin Piersic era indecis, fricos și cam prostuț, pe când Spânul era un "„tip fermecător, cu bogat... păr negru (!)”", D.I. Suchianu afirmând în cronica din revista Cinema că "„frumusețea Spânului e vibrantă ca o lamă de Toledo”". Pentru rolul Flămânzilă
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
unde mai mulți vecini poartă o discuție în contradictoriu cu privire la faptul că în ziua următoare urmează să se mute la bloc, barmanul Vasilica fiind supărat că îi pleacă mușterii afirmă că "v-a dat statul casă" , iar Toma Caradiu care interpretează rolul strungarului pensionar M. Firu care are îi explică că statul le-a repartizat case, statul fiind reprezentat de clasa muncitoare. Acțiunea personajelor se face între vechi prieteni vecini M. Firu, pensionarul Sasu alături de copii lor care erau la vârta
Serenada pentru etajul XII (1976) () [Corola-website/Science/330601_a_331930]
-
unor cunoscuți regizori români (Alexandru Dabija, Radu Alexandru Nica, Gavriil Pinte, Andrei Șerban, Vlad Massaci, Tompa Gabor, Silviu Purcărete, Rodica Radu, Alexander Hausvater, Adriana Popovici, Florin Zamfirescu) și străini (Andrij Zholdak, Robert Raponja). În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu interpretează diferite roluri și în spectacole lectură, înregistrate pentru radio. Joacă pe scene naționale: Sibiu, Mangalia (Gala Tânărului Actor), București (Festivalul Național de Teatru), dar și în afara țării, cu ocazia turneelor Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu: Kiev (Ucraina), Sarajevo (Bosnia-Herzegovina
Cristina Flutur () [Corola-website/Science/330602_a_331931]
-
-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes. Premiile obținute de filmul „După dealuri” la Festivalurile de Film Internaționale: În 2013 Cristina Flutur începe filmările pentru miniseria TV „Resistance”, produsă pentru TF1 de Alain Goldman, producătorul filmului „La Mome” . Interpretează rolul Cristinei Boico, evreică româncă implicată în acțiunile Rezistenței Franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cele 6 episoade ale mini-seriei sunt difuzate în mai, 2014, pe canalul francez TF1 și pe RTS Un, în Elveția, iar în 2015
Cristina Flutur () [Corola-website/Science/330602_a_331931]
-
a fi cântat cântecul, în versiunea sa originală (cu trei strofe), imediat după Primul Război Mondial, este corul Bărbătesc din Finteușul Mare, Maramureș, fondat la 1 decembrie 1918 de preotul Valer Dragoș și învățătorii Gavril Bogdan, Nistor Dragoș. Acest cor interpretează cântecul original și astăzi, neîntrerupt încă din 1918. Mențiuni care datează acest cântec în acea perioadă pot fi găsite în diferite lucrări istorice - una dintre ele atestând faptul că, în februarie 1919, voluntarii din ”Legiunea Română de Voluntari Transilvăneni - Bucovineni
Treceți batalioane române Carpații () [Corola-website/Science/330652_a_331981]