315,883 matches
-
Simona Vasilache Moșii poveștilor sînt roșii sau verzi. Prințesele, bălaie. Feții, zmeii și figuranții, spălăciți. Cam la atît se mărginește policromia scenelor de basm. Vă propun, de aceea, două alternative recente (să nu credeți că povestitorii s-au lăsat de tot de meserie...) la ,filmele", doar parțial color, ale copilăriei: De-ale prințeselor și patrupezilor, cartea Iaromirei Popovici
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
din pamflet un veritabil gen artistic". O însemnată cotă a textelor publicate în menționatele periodice va alcătui materia volumelor Icoane de lemn și Poarta neagră. De-acum încolo evoluția scrisului arghezian poartă sigiliul înflăcărat al diatribei, intrînd în viziunea autorului atît ca o componentă epică (Tablete din Țara de Kuty, Cimitirul Buna-Vestire), cît și ca una lirică (Flori de mucigai și, chiar dacă sub un unghi conjunctural, 1907 - peizaje). Poate că prin-tr-o atare apreciere nu e chiar respinsă, cum crede Nicolae Balotă
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
din jurul unghiilor, cu un țac-țac-țac dureros și melancolizant... Lăsând gluma deoparte, imageria avangardistă are rigorile ei - și a crede că scrii suprarealist sau dadaist punând pe hârtie tot ce-ți trece prin căpșor e o dovadă certă de naivitate artistică. Atât ,dicteul automat", cât și modalitatea de compunere ,aleatorie" a unui poem, scoțând cuvinte dintr-un săculeț, sunt în fapt subtil controlate, dacă nu minuțios aranjate. E falsă ideea conform căreia versul extrem-modernist are o mai mare toleranță la nonsens decât
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
versurile, să constituie summa lor. Dar poeta nu se poate opri aici și forțează în continuare nota: ,însuși dumnezeu e un locatar/ pervers care privește cu binoclul la blocul din față/ fata care la doar douăzeci-douășcinci de ani are sânii atât de lăsați". De la un Dumnezeu tremurând la unul pervers și care spionează cu binoclul: deja accentul a devenit strident, ascuțit, poemul contorsionându-se inutil. Și autoarea plusează încă o dată, anulând complet insolitarea inițială printr-o redundantă, jenantă blasfemie: ,cum să
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
o redundantă, jenantă blasfemie: ,cum să nu fim triști când însuși dumnezeu/ se masturbează plângând". Dacă în volumul de debut al Elenei Vlădăreanu sexualitatea era parte integrantă a ființei de carne și un ,subiect" pe cât de firesc abordat, pe atât de liber exprimat, acum ea a devenit un simulacru de teorie, desprinsă dintr-o bibliografie incomplet parcursă, pentru a fi exhibată cu o gesticulație ,culturală". Lângă versuri de bună factură, însă relativ izolate în cuprinsul volumului (,să țopăi de bucurie
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
exclusiv un fundal-pretext pentru derularea sa. Astfel încît nu discutăm nici despre o ecranizare, nici despre un remake după cum însuși regizorul Steven Soderbergh o afirmă: "am dorit să mă concentrez pe aspecte pe care le-am considerat a fi diferite atît față de roman, cît și față de filmul lui Tarkovski". Motiv pentru care accentul cade de astă dată pe relația dintre cele două personaje principale, noutatea fiind detalierea trecutului acestora, respectiv ceea ce s-a petrecut între ei cu ani în urmă pe
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
în italiană sînt prea multe cuvinte străine" și se referă explicit la îngrijorările multora în privința actualei influențe engleze. Punctul de vedere al lingvistului e moderat și rațional: el subliniază faptul că, judecînd în ansamblu, cuvintele străine din italiană nu sînt atît de multe - și că majoritatea sînt termeni de specialitate. Aduce, în plus, exemplul încurajator al altor două limbi care, în lunga lor istorie, nu s-au protejat puristic, ci au acceptat masive (și deloc dăunătoare) influențe lexicale străine: latina și
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]
-
se acredita simbolic. Descriptiv și narcisiac, mutînd accentele în mod ferm de pe limbaj și de pe valorile imponderabile din construcția imaginii pe gesticulația exterioară și pe valoarea intrinsecă a modelului, orizontul realismului socialist nu poate fi expediat cu ușurință, și cu atît mai puțin ignorat. Chiar dacă exponenții lui nu au nume sonore și nici o operă anterioară consolidată, profesionalismul acestora nu poate fi pus la îndoială. Oameni cu o solidă formație academică, ei sînt obligați acum, de însăși realitatea pe care trebuie să
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
și acelea din alte țări. În numai un deceniu, situația s-a răsturnat dramatic: de pe la mijlocul anilor 70, niște mătuși de-ale mele, care-aveau drept la micul trafic, transportau în sens invers cam aceleași produse. Apoi, în anii 80, devenise atât de evident că aveam de-a face nu doar cu două țări, ci și cu două sisteme,încât mulți dintre românii de la granița de vest deveniseră dependenți de ceea ce puteau procura pe piața neagră, adică pe filiera micilor contrabandiști din
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
integrarea țării vecine în EU). Ori se vor scumpi simțitor. Dacă până acum aveam o idee pur teoretică despre ceea ce înseamnă integrarea europeană, acum vom avea și o percepție practică: cu cât ești mai departe de centrul lumii normale, cu atât plătești mai scump. Dac-am fi intrat în UE deodată cu ungurii, polonezii și cehii, am fi săltat dintr-o dată în altă categorie. Așa, vom ronțăi oasele putrede pe care Iliescu și baronii lui ni le aruncă la kermezele de
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
când m-am prezentat la tribună și am vorbit ca nou secretar ales democratic ce începusem să fiu, cum ședea în rândul din față, se uita la mine uluit. Nu-i venea să creadă ochilor. Noi doi, care ne cunoșteam atât de bine și care nu eram de acord. Peste vreo două săptămâni, toți membrii de partid scriitori din capitală fuseseră convocați la primăria municipală vizavi de Cișmigiu. Eram în sala de festivități vreo 150 de inși. Prezidiul trona pe o
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
trimitere la legendarele grajduri ale lui Augias curățate de Hercule și o aluzie clară la o presupusă stare inconvenabilă a Uniunii. Lângă mine, în dreapta, se afla confratele Octavian Paler. În spate, un pic mai departe, tânărul poet cu plete mari, atât de promițător, M. Dinescu din Slobozia. Într-o clipită, mi-am zis în gând Țoiule, dacă te aleseră, fă și tu ceva, ca să arăți măcar că nu s-au înșelat... Așa că m-am ridicat brusc în picioare de lângă Paler și pe
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
orice altă particularitate, figurarea mișcării. Reproduc pentru fidelitatea datelor, "cuprinsul" cărții. În fond, ediție critică, punctul său de pornire fiind ineditele, descoperite de Mihai Apostol în Muzeul de Istorie și Arheologie din Ploiești, însoțite de bogatele și informatele "note" aferente, atât de cuprinzător răspândite în timp și spațiu, încât solicită interesul imediat și nevoia de a stabili relații între oameni și faptele lor: I: Documente: Lucrări nepublicate; Referate despre cărți sau manuscrise; Documente personale; Documente privind activitatea desfășurată la Arad; Convocări
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
său, de Mihai Apostol. Nu dintr-o filă de jurnal intim, pe care sunt destule motive să nu-l fi dorit publicat, se pot trage concluzii definitive. Definitivă, consider aplecarea asupra operei, oricâtă critică ar cuprinde, și exprimarea punctului său atât de personal de vedere, dar sigur apreciativ, pe dată ce i-a atribuit lui Stamatiad textul deloc de neglijat din Istoria literaturii... Ceea ce mă surprinde, la atât de atent informatul istoric literar, este scăparea din vedere a greșelii din scrisoarea
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
Definitivă, consider aplecarea asupra operei, oricâtă critică ar cuprinde, și exprimarea punctului său atât de personal de vedere, dar sigur apreciativ, pe dată ce i-a atribuit lui Stamatiad textul deloc de neglijat din Istoria literaturii... Ceea ce mă surprinde, la atât de atent informatul istoric literar, este scăparea din vedere a greșelii din scrisoarea lui Th. Solacolu, referitoare la Rimbaud: "bateau rose", în loc de "bateau ivre". Baremi, în ceea ce mă privește, nu-l știu sensibil pe Rimbaud la paleta coloristică, și nici
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
încurajează în a accepta îmbogățirea sumarului volumului de poezie al poetului francez. În privința contribuției la cunoașterea lui Baudelaire a "regretatei noastre colege, Liliana Țopa", am bucuria să contribui la ștergerea acestei amărăciuni existențiale a domnului Mihai Apostol, asigurându-l că, atât colega domniei-sale, cât și a mea, poartă numele lui Sorin Alexandrescu și se ocupă de teatru, cu osebire de teatrul de păpuși, găsindu-se de mulți ani cu reședința în Amsterdam. Mult mai greu atârnă în balanța aprecierilor, categorica atribuire
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
la ei cu un dispreț pe care numai Toma Caragiu putea să-l exprime în așa grad, ia ligheanul cu mânuțele lui curate (că doar se spălase, nu?) și aruncă lăturile peste fețele înmărmurite care îl așteptau de câteva minute! Atât și nimic mai mult! Nici aici regizorul nu s-a abătut de la textul clasicului scriitor rus... N-a adăogat nici un cuvânt, n-a scos nici un cuvânt. Toată scena aceasta este mută, nimeni nu scoate nici un cuvânt în tot timpul desfășurării
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
nimic din tragedia shakespeariană nu transpare în povestea unui promotor de box care, după ani de trudă, reușește să organizeze un meci important în care unul din combatanți e chiar fiul său. Și mai și pariază pe tot ce are, atît ce e de sigur de victoria lui. Este mai mult decît evident că fără geniul lui Caine (de a tranzita între stări extreme) și fără flerul lui Irvin de a nu "glamoriza" universul eroului său s-ar fi ales praful
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști. Și totuși, am convingerea că, peste ani, Occident va fi omologat, în istoriile de film românesc, nu atît ca "un debut de excepție", cît ca startul unui cineast de cursă lungă.
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
Compozitorilor Români, organism profesional, cu funcții organizatorice și administrative, ce avea să primească în scurt timp recunoașterea juridică. Un organism ce, de voie, de nevoie, a funcționat în baza unui metabolism dominat de normalitatea unor parametrii pe cât de incoercibili, pe atât de intolerabili la tratamentele speciale menite să le sublimeze, dar și să le submineze valorile. Arareori "cumințenia" compozitorilor și muzicologilor români a fost supusă unor abcese sau excrescențe care să producă zvonuri de seisme, schisme, sinistre... Mai întotdeauna diriguitorii breslei
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Pentru firea lașă, ezitantă, dusă de vânt, nu mai este vânt, a;a cum pentru spiritul versatil, duplicitar, odată deturnat, nu mai există greutate sau împotrivire. Pe de altă parte ponderea artei sunetelor nu mai este nicidecum în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune instituționalizată cu atât cât au avut. Mai mult, ceea ce au avut
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
sunetelor nu mai este nicidecum în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune instituționalizată cu atât cât au avut. Mai mult, ceea ce au avut nu s-a transformat nici în beție, nici în desfrâu, căci cu beția vine uitarea și desfrâul aduce nesocotirea, iar cine uită și nesocotește este pierdut. Dacă îți pare rău că ești
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
pentru David Pop a adopta o soluție facilă de conformism, pe cînd pentru Apostol Bologa datoria era o formă energică de angajare eroică. Iată cum redă autorul retragerea lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
găsit un sprijin destul de puternic. Poate că, încercînd să se dumirească, n-ar fi avut liniștea și stăpînirea de sine. Poate că, dacă ar fi vrut să afle, i s-ar fi deschis o prăpastie și s-ar fi înfricoșat atît de mult, încît l-ar fi cuprins turburarea și groaza. Poate că simțea toate acestea și înadins înăbușea din rădăcină orice gînduri chinuitoare". (Opere 2, 228). David Pop face parte din categoria celor cărora le e frică să gîndească și
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
trezește și simțul moral. Se simte vinovat pentru că visa o Transilvanie administrată de români, dar îl străbate și "un fior de rușine" pentru că românii de dincolo de munți au pătruns ca oștiri dușmane pe pămînt transilvan. Dilemele sale se acutizează cu atît mai mult cu cît sînt întrupate în cei doi prieteni ai săi: Alexa Candale susținînd că singura soluție e dezertarea, iar Emil Oprișor susținînd că trădarea te face ticălos și e inacceptabilă, indiferent de motiv: Gîndindu-se la vorbele reci ale
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]