317,708 matches
-
Națională a fost nevoită să ia măsura fără precedent de a urca ratele scontului și lombardului la 9% și respectiv 10%, valorile maxime din întreaga istorie a băncii de până la Primul Război Mondial (vezi graficul alăturat). Totodată, în decembrie 1899 cursul de schimb atinge maximul istoric în raport cu principalele valute, precum și cea mai mare variație anuală, de 4,76%, (de aproape trei ori mai mare față de media multianuală de 1,62%) Rămânea, pentru rezolvarea crizei, o singură soluție: contractarea unui nou împrumut
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
amenința să ia proporții dezastroase." Statul a fost surprins de criză cu o datorie flotantă neobișnuit de mare până atunci, ce se ridica la 65 milioane lei, pentru lucrări deja angajate, și alte 65 milioane lei pentru lucrări publice în curs de angajare. Pentru consolidarea acestei datorii flotante guvernul recurge în noiembrie 1899 la un împrumut extern de 175.000.000 lei de pe piața germană. În același timp, plata cuponului datoriei externe și a altor angajamente financiare externe reprezenta un alt
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
gențiană mov ("Swertia perennis"), churechi de munte ("Ligularia sibirica"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), drețe (Callitriche palustris), bumburez ("Schoenus nigricans"), laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), darie (Pedicularis sceptrum-carolinum); precum și specii boreale de ochii-broaștei ("Primula farinosa") și coada-iepurelui ("Sesleria coeruleans"). În apropierea cursurilor de apă și în zonele mlăștinoase sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica"), otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), sau "Triaphorum latifolium" În vecinătatea sitului
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
februarie 1899, este numit profesor secundar la Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. În 1905, luând parte la un concurs inițiat de Ministerul Instrucțiunii Publice, câștigă o bursă de studii la Paris, pentru a urma cursuri de semantică și literatură comparată. Este unul dintre primii comparatiști ai literaturii române și este recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației. Deși era îndreptățit, prin activitatea și competența sa multilaterală, să primească o
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
o divizie blindată puternică. O altă unitate de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea Provenței. Unitatea sa principală, Divizia I blindată franceză, a fost prima unitate aliată care a forțat cursurile Ronului (25 august 1944), Rinului (19 noiembrie 1944) și Dunării (21 aprilie 1945). Pe 22 aprilie 1945, această unitate a cucerit Sigmaringen în Baden-Württemberg. Aici au fost arestați membrii regimului de la Vichy în frunte cu mareșalul Pétain. Colaboratorii regimului de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
localitatea (orașul) Darabani. Apoi, a continuat studiile la Liceul Teoretic din Darabani în perioada 1965-1969. A obținut premiul I în toți cei 12 ani de școală, fiind interesat de toate domeniile, cu înclinații deosebite pentru matematică. Între anii 1969-1973 urmează cursurile Facultății de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A continuat, la aceeași facultate, cu un an de specializare (echivalent cu un program de master). Conform regulilor din perioada respectivă, după terminarea studiilor (1974), a efectuat un „stagiu în
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
dedicat domeniului calculatoarelor, în special părții electronice a lor. A realizat prima din România, realizare pentru care a primit Premiul Academiei Române. Începând din 1960 lucrează la realizarea calculatoului CETA, bazat pe principiile calculatorului , calculator finalizat în 1973. În 1963 susține cursul de „Calculatoare automate și programare”. În 1965 înființează la IPT prima secție din România de specializare în calculatoare, prima promoție fiind cea din 1966. În 1965 devine șeful catedrei de Electronică și Calculatoare, atunci înființată. În 1973 scrie cursul "Calculatoare
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
susține cursul de „Calculatoare automate și programare”. În 1965 înființează la IPT prima secție din România de specializare în calculatoare, prima promoție fiind cea din 1966. În 1965 devine șeful catedrei de Electronică și Calculatoare, atunci înființată. În 1973 scrie cursul "Calculatoare numerice" în trei volume. În calitate de profesor universitar, în 1966 primește dreptul de a fi conducător de doctorat, deși el însuși își susține doctoratul la Institutul Politehnic București abia în 1974, cu tema „Metodă pentru sinteza schemei logice a unui
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
sa din 1605 a fost lipsită de succes, forțele pe care le-a condus spre Tabriz suferind o înfrângere pe malul lacului Urmia. Cağaloğlu a trebuit să se retragă la cetatea Van și de acolo înspre Diyarbekir. A murit în cursul acestei retrageri, în decembrie 1605. El a fost strămoșul lui Ilhan İrem, care este un celebru cântăreț pop turc. Cartierul Cağaloğlu din Istanbul, un nume turcesc echivalent cu londonezul Fleet Street ca centru de presă al orașului, și unde Iusuf
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
fabrică de bomboane și apoi cea de comis voiajor, Bromberg a abandonat studiile la City College din New York. Mentorul său, regizorul Leo Bulgakov era un elev al lui Stanislavski și rămăsese în 1924 în Statele Unite, împreună cu soția sa, Varvara, în cursul unui turneu al Teatrului artistic din Moscova. Aspectul scund și rotofei al lui Bromberg l-a făcut să fie selecționat mai mult în roluri secundare, „de caracter” în care s-a distins în anii 1930-1940. El și-a făcut debutul
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
2013, ”Our Political Nature” a propus prima teorie evoluționistă detaliată a orientării politicii umane care leagă trăsături de personalitate măsurabile cu niveluri cantitative de fitness. Random House a prezentat cartea în lista sa de cărți noi și recomandate spre adoptarea cursului în disciplinele de științe politice cu laude de la gânditorii politici. Francis Fukuyama, Jerrold M. Post, și Moises Naim. About.com a numit "Our Political Nature" drept una dintre cele mai bune cinci cărți despre evoluție din 2013. Cercetarea lui Tuschman
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
poeziei, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn. Ionuț Caragea își petrece primii 28 de ani din viață la Constanța. Face studiile primare la Școala Generală nr. 38, apoi termină Liceul Industrial Energetic. Urmează cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Ovidius Constanța și obține licența de absolvire în 1998. A practicat jocul de rugby începând de la vârsta de 8 ani, la îndemnul tatălui său, Florin Caragea, fost component al generației de aur
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
valoare absolută), West Virginia și New Mexico. Procentual, cele 0.32% procente din suprafața Arizonei acoperită cu apă este a doua din națiune (după cea a statului New Mexico cu 0.21%). Majoritatea insulelor Arizonei se găsesc de-a lungul cursului de apă a Colorado River (mai ales în ). Un alt lac, conține, de asemenea, niște insule.
Listă de insule ale statului Arizona () [Corola-website/Science/334123_a_335452]
-
sale sunt date de următoarele morfo-structuri: Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuarea Câmpiei Mării Negre la est, Marea Neagră în sud-est, Delta Dunării, Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud. Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt: În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
împreună cu donjonul castelului de la Crest din departamentul Drôme. Adăpostește începând din anul 1948 serviciul istoric al apărării și este în prezent deschis publicului. Mai întâi o proprietate publică, Bois de Vincennes a intrat progresiv în posesiunea a regilor Franței în cursul secolului al XVI-lea. Prima cabană de vânătoare a fost creată de Ludovic cel al VII-lea (1120-1180). Locul prezintă mai mult avantaje: pădurea pentru vânătoare, proximitatea Parisului, a răului Sena și a două drumuri romane. Conacul capețian (în ) poartă
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
regală, care a găzduit deținuții obișnuiți, dar mai ales prizonieri de stat. Aceștia au fost mai întâi mari aristocrați acuzați de sedițiune. Henric de Navarria, viitorul rege Henric al IV-lea, a fost deținut în Vincennes în anul 1574 în cursul al Războaielor religioase. Ducele de Vendôme, liderul unei conspirație împotriva cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
se afla o cameră centrală, la care conduceau patru celule în cele patru colțuri. Condițiile de detenție erau destul de blânde: prințul de Condé era autorizat să vâneze și să locuiască cu soția sa, cu care a avut trei copii în cursul detenției sale. Închisoarea adăpostea numai câteva prizonieri la un moment dat. În Epoca Luminilor au fost închiși oameni de litere, cum ar fi Denis Diderot (1749). La fel ca și la Bastille, prizonieri erau deținuți la o "lettre de cachet
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Cu această ocazie, a realizat în celula sa fresce păstrate până în prezent. După căderii Monarhiei din iulie în 1848, liderii republicani Armand Barbès, François Raspail și Auguste Blanqui au fost arestați de Adunarea constitutivă conservatoare și deținuți în donjonul. În cursul Comunei din Paris, mai mult de 400 de "communards" au fost închiși în celulele de la Vincennes, unde au lăsat multe graffiti. Apoi a fost destinat diverselor utilizări: a adăpostit temporar o companie a elevilor subofițeri după crearea a Școala militară
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
răspunde nevoilor ale războiul modern, ca parte a „incintei Thiers” - a fost detașat din domeniul castelului în 1931 după construirea unei străzi, Cours des Maréchaux, între ambele clădiri. În prezent Fortul Nou este inclus în arondismentul 12 din Paris. În cursul Războiului franco-german din 1870, castelul a fost folosit ca tabără de antrenament de Guvern de Apărare Națională și Regimentului de linie 137 a fost cazarmat în Fortul Nou. Un observator militar a fost amenajat pe vârful donjonului; a fost folosit
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Cultură a Regiunii Bacău. Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. În 1971 este atestat ca și “regizor artistic”. La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” și Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât și în Municipiul Onești, înființând în acest municipiu o “Secție de Teatru” a Școlii Populare de Artă Bacău. A depus în paralel o activitate literară intensă, a
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
puternice și cu solul acoperit de peste 1m de zăpadă. Câmpia Alsaciei nu oferea atacanților nicio posibilitate de adăpostire, cu excepția unor pâlcuri rare de pădure. De asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și prin urmare era brăzdată de numeroase cursuri de apă și canale de desecare, cu fundul acoperit cu aluviuni. Traversarea acestor râuri și canale era fosrte dificilă pentru diferitele tipuri de vehicule aliate. Alte obstacole în calea atacanților erau satele mici, cu clădiri cu etaj, cu ziduri solide
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
al germanilor sprijinit de distrugătoare grele de tancuri a străpuns linia defensivă slabă a unei companii de infanterie în jurul orei 08:00, dar nu a reușit să preia controlul asupra podului datorită focului puternic al defensivei americane. Mai târziu, în cursul aceleiași zile, geniștii americani au construit un pod mai la nord de Maison Rouge, iar un batalion de infanterie sprijinit de tancuri au atacat pozițiile germane, asigurând în final siguranța capului de pod. În următoarele două zile, Regimentul al 15
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de „Sanitarul”. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 24 decembrie 1916 - 30 august 1917, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești din anul 1917, când a condus divizia în cea mai grea luptă de pe frontul românesc din campania anului 1917.
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
din secolul al XX-lea. Foarte multe dintre tablourile pictate de el au peisaje pitorești din localitatea natală. Picturile lui de asemenea sunt încurcate des cu ale pictorului celebru Nicolae Grigorescu. Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București. În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]