315,883 matches
-
liniilor și spațiilor, atrăgând privirea și călăuzind-o, înfățișarea și expresia trecătorilor, cărțile lor, morala lor, copacii de pe stradă - toate păreau, la răstimpuri, țepene ca niște paravane pliante, dure ca matrița unui tipograf, complete - căci altfel nu se poate spune - atât de complete și desăvârșite, încât alături de acestea simțeai că ești doar o ceață inutilă, o anemică răsuflare pentru care Dumnezeu nu mai are timp. În acest moment, își dori să fie un om fără însușiri." Pasajul aduce o înlănțuire de
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de a reprezenta subiectul în modernitate. Aflat în fața unei ferestre, Ulrich privește demonstranții mărșăluind pe stradă. Experiența pe care o trăiește este atât de neobișnuită, încât merită să fie citată mai pe larg: În timp ce privirile i se mai perindau încă de la chipurile cu guri dechise, amenințătoare, la cele pline de entuziasm, aflate mai departe, iar mintea refuza să mai asimileze ceva din acest
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
scurgându-se prin el, pe lângă el, asemenea unei materii foarte moi. "Ce stranie inversiune spațială!" gândi Ulrich. Oamenii treceau acum prin spatele său; el însuși trecuse prin ei, și dincolo de ei, și ajunsese într-un neant; și poate că treceau atât prin fața lui cât și prin spatele lui, poate că vor curge peste el așa cum valurile unei ape, aceleași și totuși mereu altele, curg peste o piatră. Era o experiență aproape cu neputință de înțeles. Ceea ce îl izbi pe Ulrich fu
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai această soluție era eliminată de la bun început? Sau poate că ușile nu sunt atât de demodate pe cât ne lăsa a crede Musil? Cu câțiva ani înainte ca Musil să-și înceapă romanul, Lukács afirma că orice roman duce către o ușă importantă - dincolo de care nu se poate trece.[...] Musil recurge la religie, mitologie și
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
său, de o tragică gingășie, și care sfîrșește prin a se autodistruge ca urmare a unui prea lung șir de dezamăgiri, de lovituri ale sorții și de împrejurări nefericite [...]. Delicatețea nespusă a alcătuirii acestui spirit tînăr, natura sa nobilă, fină, atît de simțitoare, fantezia sa îndrăzneață, temerară, care încă din copilărie a fost legănată de visuri poetice, clădind treptat o lume pe care tînărul, cînd s-a mai copt, a fost nevoit să o recunoască cu mare amărăciune ca pură plăsmuire
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
început să plăsmuiască din izvorul curat al ființei sale interioare poezia căreia i s-a dăruit cu totul, chiar și atunci cînd repetate lovituri grele ale sorții i-au dus spiritul la ruină [...]. Dacă, după tinerețea-i fericită, acest tînăr atît de înzestrat ar fi fost călăuzit pe un drum mai potrivit cu înclinațiile și dorințele lui, cu visurile sale și cu harul lui, mintea i-ar fi rămas limpede pentru totdeauna. Dar n-a fost să fie așa. Soarta nenorocită l-
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
largi: "O, ce frumos, ce frumos! Maiestatea Voastră!" Apoi relua lectura, ca să adauge pe neașteptate: "Vedeți, dragă domnule, o virgulă!" Adesea se întîmpla să-mi citească fragmente din alte cărți pe care i le dădusem. Nu înțelegea însă nimic: era atît de împrăștiat, încît nu-și putea duce pînă la capăt nici propriile idei, darămite să le urmărească pe ale altuia. Totuși, cu obișnuita-i curtenie, lăuda întotdeauna cartea nemăsurat de mult. Printre cărțile lui se află ode de Klopstock, Gleim
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Schwab făceau o culegere din poeziile lui. Dar singurul răspuns pe care l-am primit vreodată a fost: "Sînteți foarte binevoitor, domnule von Waiblinger. Vă sînt foarte îndatorat, Sfinția Voastră!", însoțit de o adîncă plecăciune. Adeseori, cînd îmi tăia cuvîntul atît de brusc, mă străduiam din răsputeri să-i storc un răspuns rațional, repetînd ideea iar și iar, de fiecare dată altfel, și renunțam doar atunci cînd începea să se agite și să-și piardă șirul, rostind un val de vorbe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
iar și iar, de fiecare dată altfel, și renunțam doar atunci cînd începea să se agite și să-și piardă șirul, rostind un val de vorbe fără rost. în scurtă vreme tîmplarul s-a mirat că puteam avea o înrîurire atît de mare asupra lui Hölderlin, că el consimțea să mă însoțească de fiecare dată și că, în lipsa mea, vorbea atît de mult despre mine. Cel mai mult îl încînta frumoasa căsuță de vară în care locuiam, pe Österberg, aceeași în
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
șirul, rostind un val de vorbe fără rost. în scurtă vreme tîmplarul s-a mirat că puteam avea o înrîurire atît de mare asupra lui Hölderlin, că el consimțea să mă însoțească de fiecare dată și că, în lipsa mea, vorbea atît de mult despre mine. Cel mai mult îl încînta frumoasa căsuță de vară în care locuiam, pe Österberg, aceeași în care Wieland își compusese primele opere [...]. Aici îl aduceam pe Hölderlin o dată pe săptămînă. Ajuns sus pe colină, după ce trecea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
bucurat mult. Cu o priză puteam să-l fac să se simtă foarte bine, iar cînd îi umpleam o pipă și i-o aprindeam, lăuda cu multă însuflețire tutunul și luleaua, arătîndu-se tare mulțumit. Apoi tăcea; cum se simțea atunci atît de bine și nu se făcea să-l tulbur, îl lăsam în pace și-mi luam ceva de citit. Ceea ce îl preocupa mult era deviza panteistă "Unul și Totul", scrisă cu majuscule grecești pe perete, deasupra mesei mele de lucru
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste măsură. De altfel
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste măsură. De altfel, e foarte temător. Nervii săi îngrozitor de zdruncinați îl fac atît de sperios. Tresare la cel mai mic zgomot. Cînd e agitat, furios sau doar necăjit, îi tremură fața, face mișcări bruște, își răsucește degetele spasmodic, de parcă n-ar avea încheieturi, apoi se întîmplă să strige foarte tare sau să-și
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
pe care am luat-o, de a susține și promova proiectul Craiova 2021, a venit ca un lucru absolut firesc după ce am observat că orașul meu de suflet, Craiova, a devenit un centru cultural, un loc în care orice artist, atât din țară cât și din străinătate, poate veni cu convingerea că reprezentația sa este găzduită de un oraș viu și frumos conturat, atât din punct de vedere artistic, cât și architectural”, consideră Claudiu Șarpe. Pe plan internațional, muzicianul craiovean a
Cultură si spiritualitate () [Corola-website/Journalistic/296324_a_297653]
-
că orașul meu de suflet, Craiova, a devenit un centru cultural, un loc în care orice artist, atât din țară cât și din străinătate, poate veni cu convingerea că reprezentația sa este găzduită de un oraș viu și frumos conturat, atât din punct de vedere artistic, cât și architectural”, consideră Claudiu Șarpe. Pe plan internațional, muzicianul craiovean a colaborat cu artiști recunoscuți, precum Michel Camilo, Chucho Valdez, Eddie Floid, Anthony Jackson, Edna etc. Stilul său muzical va reveni, prin parteneriatul cu
Cultură si spiritualitate () [Corola-website/Journalistic/296324_a_297653]
-
era VIOLONISTUL iar mai târziu DIRIJORUL și PROFESORUL, în fine, astăzi, Enescu este ceea ce el însuși spunea că este: compozitor înainte de toate. Dincolo de o copleșitoare notorietate pe plan mondial, Enescu a rămas un om simplu, ferit de aburii succesului, care atât de des întunecă judecata și comportamentul celor ajunși, pe piscurile gloriei. Indiferent de triumfurile, de recunoașterea, prețuirea ori chiar adulația de care se bucura Enescu, el nu și-a schimbat modul de viață și felul de a se purta, continuând
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
început să fie invitat ca dirijor a ales să promoveze muzica românească, introducând în programele sale de concert piese ale maeștri români, care altminteri nu ar fi avut nici o șansă de a fi descoperiți de publicul larg. Mai mult decât atât, el i-a susținut pe tinerii compozitori încă din anii premergători primului război mondial, când a înființat Premiul de Compoziție „George Enescu”, distincție dublată de o recompensă materială oferită din propriile sale venituri. Și tot legat de devotamentul lui Enescu
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
Rubinstein spune „Enescu stăpânea întreaga paletă a componisticii” sau un Festival care poartă numele compozitorului a devenit efigie muzicală internațională, „reevaluările” unor denigratori ce-și permit necuviințe - ca să fim civilizați - nu fac decât să-i descalifice. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât renumele internațional a lui George Enescu se bucură de tot mai multă recunoaștere peste hotare.
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
acord? (mai ales că, am înțeles, avea și stress-ul cu pașaportul!) Apoi, dacă scenariul era prost, filmul a reușit performanța de a fi încă și mai prost, amplificîndu-i, cu zel, oportunismul. Lecția de cinema continuă, pe cît de stupid pe atît de amuzant: "Obligațiile unui regizor sînt supravegherea lucrărilor de decoruri, costume, recuzită (sic), de înregistrare a imaginii, a finisării filmului (montaj, sonorizare, copie standard) și bineînțeles punerea în scenă și jocul actorilor". Fals. L-a obligat cineva, pe Sergiu Nicolaescu
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
și bineînțeles punerea în scenă și jocul actorilor". Fals. L-a obligat cineva, pe Sergiu Nicolaescu, să se distribuie personal în Mircea și să joace așa cum a jucat? L-a obligat cineva să facă un film cu o scriitură cinematografică atît de mediocră? După cum, îl obligă cineva, astăzi, să apere un film slab și să încerce să rescrie istoria? De fapt, toată această poveste nu e atît o chestiune de adevăr istoric, cît una de bun simț. Trecînd de la o extremă
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
a jucat? L-a obligat cineva să facă un film cu o scriitură cinematografică atît de mediocră? După cum, îl obligă cineva, astăzi, să apere un film slab și să încerce să rescrie istoria? De fapt, toată această poveste nu e atît o chestiune de adevăr istoric, cît una de bun simț. Trecînd de la o extremă la alta, să părăsim povestea bunului simț absent, și să ajungem la o poveste a unui cu totul alt simț, Al șaselea simț, (simțul unui copil
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
o dată, că știe cît datorează urbei, dar mai ales se uită că, dincolo de un plus de pitoresc... oltenesc, lumea turcita era de găsit în epoca și la Cluj, ori București, ba chiar și la Moscova. Isarlîkul este un univers tot atît de fictiv că orice univers literar - un model esențializat al unei lumi aberante." În greșeală această pare a cădea Ion Militaru, care crede că imaginea nedreaptă a Craiovei, ca un loc al degradării și descompunerii morale, din românul postum al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
unui anumit moment dat din trecut sau că oamenii politici încearcă să speculeze asupra trecutului pentru a-și trage spuza pe turta lor, decît cel care e adeptul unei istorii rapsodice a durerii? Patriotismul istoricului care face manualele e cu atît mai substanțial cu cît îi ajută cititorului sau să facă distincție între onestitatea și tendențiozitatea istoricului. * Există și o istorie imediată, aceea a ultimilor ani, o istorie intens disputată politic, în care protagoniștii se bizuie pe capacitatea lor de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
Pavel Șușară Dacă Victor Florean este inițiatorul, finanțatorul și proprietarul acțiunii de la Baia Mare - Cărbunari, constructorul și regizorul ei este artistul plastic Mircea Bochiș. Deși prezent permanent, atît la nivelul organizatoric și administrativ, cît și ca participant efectiv în cadrul fiecărei ediții a simpozionului, rolul său în articularea și în dinamica acestuia trebuie descris explicit ca unul fundamental. Mai mult decît un simplu consilier de specialitate, mai exact ca
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
consultări populare similare în alte state membre, care s-au manifestat destul de energic împotriva clauzelor excepționale acordate Regatului Unit. Un lucru este cert: fără Franța și Marea Britanie, piața unică europeană nu poate avea vreun viitor. În ceea ce privește NATO, această alianță militară atât de necesară în vremurile noastre nu ar putea rezista fără Marea Britanie. Și ar mai fi o problemă: valul de migranți și refugiați către Europa, considerat cel mai important exod de la cea de-a doua conflagrație mondială încoace. Este cunoscut că
Europa în tangaj by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296291_a_297620]