38,836 matches
-
eficace. Încă de la Sur un tableau noir, din 1993, Jauffret Își scrie povestirile la condițional prezent: „Ea ar fi vrut să-și dea viața sau să o schimbe pe o alta” mărturisește naratorul. „Mă gândeam că lui Sophie Îi va dispărea, cu timpul, sălbăticia. Mi-ar răspunde mai Întâi la Întrebări prin da sau nu, apoi ar compune fraze de patru sau cinci cuvinte și, În câteva luni, mi-ar vorbi singură” scrie naratorul Poveștii de iubire: oricît de crudă este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de poeme. Scriitorii oulipieni scriu așadar impunîndu-și diverse constrîngeri formale, textul devenind astfel În mai mică sau mai mare măsură un scop În sine: este epoca autoreferențialității și a morții autorului. Autorul a reînviat Între timp, fără ca autoreferențialitatea să fi dispărut și, În consecință, nu mai vorbim de autoreferențialitate textuală ci mai degrabă de autobiografism, autoficțiune, etc. În romanul Sphinx, confruntarea dintre imanența textului și transcendența eului locutor rămîne nedecisă. Sensul este alimentat atît de la sursa formală - jocul semnificanților - cît și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
odată cu iubirea pentru A*** și ceea ce se vede obligată să reia după moartea partenerului/ei. Dar conștientizarea dorinței se traduce acum, după moartea obiectului ei, prin amintirea dorinței, a unei experiențe de sine și, deci, a sinelui. Deși dorința a dispărut - mașina dezirantă a rămas fără benzină - ea a fost Înlocuită de memorie și de efectele ei: regret, nostalgie, dar și, ca o abstractizare a lor, persistența În timp. Odată cu memoria vine și recompensa sau mai degrabă compensația scrisului, cea care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
valori În fucție de propriile lui stări, dar valorile se dovedesc iluzorii imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele dispar ceea ce instituisem ca valoare dispare și ea totdeaodată. Autoficțiunea consacră individualismul abrupt al zilelor noastre: singura realitate la care mă pot raporta sînt eu, așadar nu pot vorbi decît despre mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui stări, dar valorile se dovedesc iluzorii imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele dispar ceea ce instituisem ca valoare dispare și ea totdeaodată. Autoficțiunea consacră individualismul abrupt al zilelor noastre: singura realitate la care mă pot raporta sînt eu, așadar nu pot vorbi decît despre mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă conturul miezului pervers, autodestructiv al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai degrabă estetică (de la Foucault și Deleuze la Paul Virilio). Încărcătura normativă a raporturilor sociale slăbește - deși televizualul poate fi considerat ca investit cu o forță normativă de care școala sau familia au fost destituite. Consecutiv, miza politică a literaturii dispare aproape, odată cu cea etică. În anii 1980, literatura Își va ispășit vina istorică, ea nu trebuie decît să se ferească de o nouă greșeală. La distanță de antiliteratura beckettiană, dar cu lecția ei Învățată, la adăpost de inocența vechii litertaturi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc și suprafețele dispar, În care mediul Înconjurător - și aici exoticul chinezesc, cu un grăunte de funest În el, ajută - se lichefiază Într-un fel de eliberare. Dacă fuga este o capcană, rămînerea, statul pe loc, demisia, eliberează. Ultima parte a acțiunii romanului se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează la un cunoscut din lumea interlopă (cum ar spune unii, boschetar cum ar spune cei mulți, cloșard cum ar zice cineva), lăsat să moară de frig, pentru ca singurul martor să dispară, În incinta unei camionte frigorifice cu care transportase piesele tezaurului. Ferrer, dar nici cititorul, nu știu că Baumgarten este Delahaye. Ferrer ignoră de altfel existența lui Baumgartner, de care cititorul ia cunoștință din timp, incomodat Însă de lipsa oricărei informații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe colivă, apucase să-l denunțe la Poliție, pe el, pe Andrew, drept ucigașul amantei sale, de vreme ce indiciile oricum existau. Dar, În sfertul de oră cât va trece până la venirea Poliției (e nouă fără un sfert, zice Milo), indiciile pot dispărea, dacă Andrew va ține cont de pistele sugerate de el: Andrew face pe dracu-n patru pentru a le Înlătura, și, În secunda dinaintea orei nouă, Îl găsește pe ultimul. Dar poliția nu vine. Exasperat pentru că fusese tras pe sfoară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și se va răzbuna comme tel pe aceia care l-au trimis la moarte pe Edmond Dantès. Numai că la Dumas cititorul Îl urmărește pe erou pas cu pas pe linia continuă a orizontului de așteptare, În timp ce la Viel Milo dispare, se transformă, precum, periodic, toate datele care pot desemna o realitate coerentă la un moment dat. Roman ianusic, Cinéma ia cititorul părtaș la dizolvarea realității imediat ce aceasta ia formă, vorbește despre indentitate și despre moarte ca despre simple convenții dramatice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs al cumulării haotice de cuvinte. Un destin frînt este trasat și În Le Port intérieur (Portul interior, 1995), acela al lui Breughel, un luptător de gherilă ajuns de brațele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Închisoare, prin telefon (erau cazați În stabilimente din orașe diferite), care au avut grijă să moară foarte repede, care bolnav, care Împușcat pe la spate. Crește cu Mamé, bunica, Într-o rulotă kusturițiană, pînă la nouă ani, cînd rulota și bunica dispar mistuite Într-un incendiu. Fio rămîne singurică. Familia adoptivă și orfelinatul Îi desăvîrșesc inițierea În viață. La 18 ani, Fio are o idee interesantă În privința asigurării propriei subzistențe: intuiția ei morală Îi spune că oamenii, cu cît o duc mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre eprubetele care păstrau sîngele lui Timothy Leary, Fio, devenită peste noapte vedetă artistică, fără voia ei, se sinucide. Într-un fel, Fio se lasă « să devină proastă » și nimeni n-o mai poate salva - nimeni, pentru că singura ei prietenă dispăruse. Ca și prin romanul de debut, Martin Page avertizează cititorul asupra riscurilor la care este supus trăind În societatea occidentală a spectacolului. Atenție, exclamă el, pericol de moarte! Nu vă lăsați păcăliți, nici de bani, nici de succes - refuzați mondenitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism individualist de care creștinismul s-a lepădat, pe care l-a anatemizat, interzicînd astfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la un www greu discernabil. După o etapă În care studiul literaturii făcea parte din cunoașterea de sine națională (la Întrebarea: cine sunt eu? răspunsul era: român) urmează o perioadă În care dimensiunea națională a literaturii se estompează, fără să dispară; este vorba despre cosmopolitismul avangardelor, un moment În care literatura europeană, la fel ca și politica europeană se „continentalizează” Într-o efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trebui să facă parte dintr-un curriculum cultural circumscris lingvistic: studii românești, studii poloneze, studii cambodgiene și studii lesotho-iene ar fi echivalente pe baza criteriului statal, apoi, dacă facem să intervină În plus criteriul lingvistic, probabil că studiile lesotho-iene ar dispărea (limba oficială a statului sud-african e sesotho, nu știm dacă aria lingvistică se suprapune peste aria teritorială a statului, nu știm dacă limba sesotho se și scrie...). Totuși, dacă limbile sunt obiecte egale, și este evident că sunt, pentru că nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și o ipotenuză, care alcătuiesc „figura” romanului. Aceeași obsesie a geometrie se regăsește și În Să fugi! : „De cînd jucam, fusesem transportat Într-o altă lume, o lume abstractă, interioară și mentală, unde muchiile lumii exterioare păreau tocite, iar suprafețele dispăruseră.” Emmanuel Adely, Mad about the boy, Editura Paralela 45, 2004 Poate că precursorii acestei autenticități sînt Edouard Dujardin și James Joyce, maeștrii monologului interior, apoi Apollinaire, cel care În celebrul poem Zone renunță la semnele de punctuație. Literatura franceză contemporană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o expresivitate viguroasă, frustă, inventivă, capabilă de construcții verbale și imagini pitorești, insolite, brutale uneori, dar firești pentru cinismul și sinceritatea agresivă a autorului. Cu timpul, antagonismul (mai mult poză artistică) dintre contestatar și lumea în care se integrase deja dispare, și în celelalte volume - Maria (1938), Dă-mi înapoi grădinile (1939), Versuri (1968), care reia și plachetele anterioare, Vinul sălbatic (1977) -, predomină consemnarea trăirilor erotice senzuale, a diverselor stări și gânduri cotidiene, a unor momente biografice și imagini disparate, simple
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
care va rămâne pe totdeauna. Condițiile se schimbă și după ele trebuie să se schimbe și legile. O lege care nu satisface această dorință e menită să cadă și mai repede și de aceea asistăm noi azi la legi care dispar ca parfumul unei roze. O lege trebuie să fie în fine facultativă. Să nu se aplice decât acolo unde se poate aplica. Aici se vede răspunderea mare a omului politic. O lege înainte de a fi aplicată ar trebuie să fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
găsim circa 3.000 de gospodării care au fost intervievate în fiecare an (toate în valurile lunare din primul trimestru) și care pot fi utilizate pentru scopul studiului. Gospodăriile sunt compuse din indivizi intervievați anual, dar și din cei care dispar din panel (prin divorț, moarte, căsătorie etc.) sau apar (prin naștere, căsătorie etc.). Deoarece ipoteza principală este că excluziunea socială este în relație directă cu perioada de timp în care individul trăiește în sărăcie și cum nu avem nici un control
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
doar indivizii intervievați în toți cei trei ani (circa 6.000 de cazuri). Există două tipuri de mobilitate în subeșantionul-panel: a) „mobilitatea gospodăriei” (unele gospodării părăsesc ancheta din cauza mobilității teritoriale sau a decesului); și b) „mobilitatea indivizilor” (doar unii indivizi dispar de la an, la an chiar dacă gospodăria este încă anchetată). Pentru prima categorie ar trebui să avem un identificator al gospodăriilor selectate inițial să fie intervievate în fiecare an, pentru a putea compara caracteristicile gospodăriilor intervievate în toți cei trei ani
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
chiar dacă gospodăria este încă anchetată). Pentru prima categorie ar trebui să avem un identificator al gospodăriilor selectate inițial să fie intervievate în fiecare an, pentru a putea compara caracteristicile gospodăriilor intervievate în toți cei trei ani cu gospodăriile care au dispărut și astfel să decidem în ce măsură este distorsionat subeșantionul. În lipsa acestei informații, comparăm gospodăriile anchetate în toți cei trei ani cu celelalte gospodării intervievate în 1995 (primul trimestru) și stabilim dacă există diferențe semnificative între cele două grupări. Dacă gospodăriile pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt eterogeni și mișcările lor schimbă caracteristicile gospodăriei de-a lungul timpului. Pentru a identifica diferențele între cei mobili și cei imobili, comparăm statusurile indivizilor stabili pe perioada celor trei ani cu statusurile celor prezenți în 1995, dar care au dispărut după aceea (comparația este făcută pentru 1995) (vezi anexa, tabelul 5). Indivizii care rămân în gospodării au o probabilitate mai mare decât cei care pleacă să fie căsătoriți sunt mai puțin probabil văduvi, divorțați sau necăsătoriți. Ei sunt mai degrabă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
urban, la căsătoria religioasă, la botezul nou-născuților. Aceasta mai ales în rândurile membrilor de partid și a noilor colectivități muncitorești formate din tineri veniți din sate și instalați în jurul fabricilor și micii industrii urbane. Valorile moral-religioase de la baza familiei au dispărut, iar mentalitatea cuplurilor s-a modificat în timp în defavoarea stabilității familiei. Un alt factor care a influențat și pozitiv, și negativ familia l-a constituit intensificarea activității economice a orașului - crearea de platforme industriale, fabrici de confecții și de conserve
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]