32,058 matches
-
să se amestece, în timp ce comandanții acestora așteptau ordinul de a deschide focul. La 1:48, "Akatsuki" și "Hiei" au aprins proiectoarele de căutare și au luminat crucișătorul "Atlanta" aflat la numai 2.700 m, la limita minimă a distanței de tragere pentru artilerie. Câteva nave au deschis focul de pe ambele părți, spontan. Înțelegând că navele sale sunt aproape înconjurate de navele japoneze, Callaghan a emis ordinul care a produs confuzie: "„Navele impare deschid focul la tribord, navele pare, la babord.”" Trebuie
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
soldat britanic panicat și extenuat din Regimentul 43, așa cum scrie Laurie în scrisoarea adresată comandantului său după luptă. Doi alți soldați au tras imediat după aceea în râu și grupul din față, crezând probabil că s-a dat ordin de tragere, a tras o salvă neregulată înainte de a putea fi opriți de Laurie. Doi minutemen din Acton, soldatul Abner Hosmer și căpitanul Isaac Davis, erau în fruntea coloanei ce mărșăluia spre pod și au murit pe loc. Alți patru oameni au
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
pe Insulele Kerguelen, iar acum se află în portul Christmas-Harbour în căutarea unei nave pentru a pleca înapoi în Statele Unite ale Americii. Goeleta "Halbrane" este una dintre primele nave care ajung în port, iar căpitanul acesteia, Len Guy, cam fără tragere de inimă, este de acord să-l ia pe Jeorling la bordul navei. Pe mare, se întâlnesc cu un aisberg rătăcitor care avea un cadavru pe ea, care se dovedește a fi un marinar de pe goeleta "Jane" (nava din romanul
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
în județul Telemark. Logodnicul Huldei Hansen, aflat la bordul unui vas de pescuit naufragiat în largul insulei Terranova, este dat dispărut. Singurul lucru rămas în urma sa este un bilet de loterie pus într-o sticlă la momentul naufragiului, a cărui tragere urmează să aibă loc abia câteva luni mai târziu. Mama Huldei are datorii mari către antipaticul Sandgoïst, iar biletul de loterie capătă o enormă valoare financiară, căci istoria rocambolescă asociată lui îl face dorit de către unele ziare și unii colecționari
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
este împărțită între dorința de a păstra ultima urmă a iubitului ei și aceea de a-și ajuta mama. Cu toată durerea pe care i-o aduce în suflet, evenimentele o obligă să vândă biletul în cele din urmă. Odată cu tragerea loteriei, lucrurile iau o întorsătură fericită. Deputatul Sylvius Hog, pe care Hilda și fratele ei îl salvaseră la un moment dat de la înec, găsește biletul de loterie și îl răscumpără. Biletul se dovedește a fi câștigător, datoria către Sandgoïst este
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
decide să își lase averea unuia dintre locuitorii orașului Chicago. Astfel, după moartea sa, are loc o loterie în cadrul căreia sunt aleși șase "concurenți", care trebuie să participe la "Jocul gâștei", desfășurat la scara Statelor Unite. Cei șase concurenți aleși prin tragere la sorți sunt artistul Max Réal (cu însoțituroul său, Tommy), boxerul profesionist Tom Crabbe (cu antrenorul său, John Milner), cămătarul Hermann Titbury (cu soția sa, Kate), jurnalistul Harris T. Kymbale (singur), vânzătoarea Lissy Wag (cu prietena ei, Jovita Foley) și
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de tanc. Fiindcă lipsea turela, tunul avea un câmp de tragere orizontal limitat, dar vehiculul era mai simplu de construit, mai ieftin și mai puțin predispus la avarii mecanice. Spațiul interior mai mare și greutatea redusă a construcției vehiculului permitea montarea unui tun de calibru greu și a unui blindaj mai
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
Khe Sanh și au pierdut 940 de oameni. Pușcașii marini au pierdut 155 morți și 425 răniți. Pentru a preveni spionarea de către APV a bazei principale de la aerodrom și posibila utilizare a dealurilor din jurul văii Khe Sanh ca poziție de tragere, acestea trebuia să fie permanent ocupate și apărate de elemente separate ale Marinei, ceea ce a dus la rarefierea defensivei. În urma luptelor de pe dealuri, s-a instalat o liniște relativă în ce privește activitatea APV în zona Khe Sanh. Spre sfârșitul lui mai
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
ai pierdut nimic.” Din punctul de vedere al lui Westmoreland, însă, el trebuia doar să știe că APV a masat un număr mare de combatanți pentru o bătălie simplă. Baza se afla și într-o zonă nepopulată, unde puterea de tragere a americanilor putea fi folosită la maximum fără a trebui să aibă grijă de populația civilă folosită ca paravan de nord-vietnamezi. Ocazia de a ataca și de a distruge un inamic care până atunci îi scăpase și care acum se
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
-lea, armele de foc erau adesea muschete ancombrante, arme cu un singur glonț care se reîncărcau greoi pe la gura țevii și flinte cu un singur glonț și cu sisteme de blocare din silex. Astfel de arme aveau o rată de tragere scăzută în vreme ce rata de blocare era foarte mare iar acuratețea scădea mult la țintele mai depărtate de 50 de metri. Aceste deficiențe puteau conferi un oarecare avantaj aborigenilor permițându-le să se apropie pentru a-și putea folosi sulițele și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
la Arenele BNR. Face parte din seria ATP World Tour 250 a circuitului mondial organizat de ATP. Principal favorit al competiției de simplu a fost spaniolul Albert Montañés, câștigătorul ediției anterioare, jucător plasat pe locul 22 în clasamentul ATP dinaintea tragerii la sorți a tabloului principal. 24 de jucători au fost prezenți direct pe tabloul principal, alți patru alăturându-li-se din calificări. Primii patru capi de serie au fost calificați direct în turul secund. Revelația turneului a fost, însă, spaniolul
BCR Open România 2010 () [Corola-website/Science/320665_a_321994]
-
pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
tras în ziua de 4 iulie 1776, întrucât Declarația de Independență nu a fost făcută publică în acea zi. Când a fost citită în public la 8 iulie 1776, s-au tras clopotele și, deși nu există vreo relatare a tragerii acestui anume clopot, majoritatea istoricilor sunt de acord că Clopotul Libertății a fost unul dintre cele care s-au tras. Există, însă, și posibilitatea ca, din cauza stării proaste a clopotului din Casa Statului, acesta să nu fi sunat în acea
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
primit statutul de țara gazdă la 2 octombrie 2010. Exceptând echipa gazdă, un numar de 11 echipe s-au calificat la campionatul mondial în urmă ocupării unor poziții fruntașe la anumite competiții, astfel: Au fost selectate 16 perechi de arbitri: Tragerea la sorți a grupelor a avut loc pe 15 iunie 2013, la ora locală 11:30. În urma tragerii la sorți, distribuția în grupe a fost cea de mai jos. Ulterior, Federația Internațională de Handbal a publicat și programul partidelor: Echipele
Campionatul Mondial de Handbal Feminin 2013 () [Corola-website/Science/321525_a_322854]
-
au calificat la campionatul mondial în urmă ocupării unor poziții fruntașe la anumite competiții, astfel: Au fost selectate 16 perechi de arbitri: Tragerea la sorți a grupelor a avut loc pe 15 iunie 2013, la ora locală 11:30. În urma tragerii la sorți, distribuția în grupe a fost cea de mai jos. Ulterior, Federația Internațională de Handbal a publicat și programul partidelor: Echipele clasate pe primele patru locuri din fiecare grupă s-au calificat în faza superioară a competiției. Cele mai
Campionatul Mondial de Handbal Feminin 2013 () [Corola-website/Science/321525_a_322854]
-
și unul greu (23.6 kg). Trepiedul mai greu, denumit "Laffette 34", avea lunetă de vizare telescopică și un sistem prin care putea executa foc indirect. Trepiedul mai mic, denumit "Dreibein 34", putea fi ridicat la maxim pentru a executa trageri antiaeriene și era dotat cu un sistem de vizare specific. Versiunea MG 34/41 (denumită și MG 34S) a fost proiectată pentru a avea o rată de foc mai mare, de 1200 de cartușe pe minut. Spre deosebire de modelul standard, MG
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
15 și MG 17 (bazate pe mitraliera MG 30), din cauza producției insuficiente aceste mitraliere învechite au fost utilizate până la sfârșitul războiului. MG 81 avea o cadență ridicată (între 1000 și 1200 de cartușe pe minut) și avea doar sistemul de tragere automat (nu putea trage foc cu foc). Cadența de foc superioară era obținută prin modificări la țeavă și prin utilizarea unui arc recuperator puternic.
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă. După tragere, tubul de metal putea fi aruncat, arma fiind de unică folosință. Aruncătoarele de grenade Panzerfaust au fost folosite în număr mare începând cu luna august 1943. Deși propaganda germană înfățișa arma ca fiind simplă și eficientă, Panzerfaust necesita un curaj
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
fie foarte aproape. Din cauza designului ciudat, proiectilul avea tendința de a ricoșa, mai ales dacă tancul avea blindaj înclinat. Primele versiuni nu aveau un sistem de ochire, iar modelele ulterioare aveau un simplu înălțător mecanic cu distanțe prestabilite. Poziția de tragere era atipică: arma trebuia ținută ferm la subraț. Norul de praf și fum rezultat în urma arderii explozibilului propulsiv deconspira poziția trăgătorului. Acesta trebuia să se adăpostească imediat. Jetul de foc care ieșea prin spatele tubului de metal era periculos. Manualele
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
din cauza bombardamentelor și fiindcă luptele erau duse pe teritoriul german. Cele mai multe unități au fost fabricate în luna decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust au fost asamblate. În general, numeralul din denumire reprezenta distanța optimă de tragere: Numeroase țări aliate au folosit exemplare Panzerfaust capturate. Armata sovietică, de exemplu, distribuia toate exemplarele capturate infanteriștilor ruși.
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
și comandantul grupei de vânători de munte, stă la mijlocul vehiculului, în zona turelei. În camera desantului stau câte trei soldați în ambele părți. Aceștia au la dispoziție câte un periscop de vizare pe timp de zi cu ajutorul căruia pot executa trageri prin ambrazurile din părțile laterale ale vehiculului. În spate este ușa de acces care poate fi folosită și ca rezervor suplimentar. Ușa are două ambrazuri și două periscoape pentru ca vânătorii de munte să poată executa foc în spatele vehiculului. Un pachet
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
o anumită protecție în timpul desantului), iar partea inferioară se deschide în jos (pentru a forma o treaptă). Pentru a facilita accesul prin obloanele din plafon, cutia blindată este prevăzută cu trepte metalice. Carcasa blindată este prevăzută cu ambrazuri pentru executarea tragerilor cu armamentul individual: patru în partea dreaptă și trei în partea stângă. Soldații folosesc periscoapele dreptunghiulare fixe (poziționate câte trei în lateral) pentru a observa țintele inamice. Camera energetică este separată de restul compartimentelor printr-un perete etanș. În exteriorul
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
de calibrul 7,62 mm. Turela transportorului blindat este o variantă îmbunătățită a celei folosite la BTR-70 (TAB-77). În plan orizontal, turela poate fi rotită (manual) 360°, iar în plan vertical are o mișcare de +60° până la -4°. Câmpul de tragere vertical permite folosirea mitralierei grele împotriva țintelor aeriene aflate la joasă înălțime. Deasupra mitralierelor se află proiectorul infraroșu, pentru vedere pe timp de noapte. Deși pe situl producătorului este menționat faptul că B33 Zimbru poate fi dotat cu mai multe
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
lui, care i-a finanțat producția a două prototipuri de pistoale. Acestea au ieșit de proastă calitate, decoarece Christopher Colt credea că ideea este o nebunie și a angajat doar mecanici ieftini și nepricepuți. Una dintre arme a explodat la tragere, iar cealaltă nu trăgea deloc. Ulterior, după ce a aflat de la chimistul fabricii despre protoxidul de azot, Colt a luat pe drum un laborator portabil și și-a câștigat existența făcând demonstrații în Statele Unite și în Canada. În această vreme, s-
Samuel Colt () [Corola-website/Science/320895_a_322224]
-
era dotat cu ambrazuri laterale, însă de la varianta A2 acestea au fost acoperite de blindajul suplimentar, fiind păstrate doar ambrazurile amplasate pe ușa din spate. Vehiculul blindat de luptă britanic Warrior a fost proiectat din start fără ambrazuri laterale. Precizia tragerilor executate din interior are de suferit semnificativ dacă vehiculul este în mișcare. Grupa de infanterie din interiorul unui vehicul blindat BMP-1 era dotată de obicei suplimentar cu o rachetă sol-aer portativă SA-7 (ulterior, SA-14 sau SA-16) care putea fi folosită
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]