315,883 matches
-
dulce față. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) E scumpul meu. I-aud iubita gură? MOSOR: (Ca Pyram) Bine grăiești: sunt el. Și el, pe viață, Precum în basm Lemandru 4, te-o iubi. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Iar eu ca și Elena 5, atât cât voi trăi. MOSOR: (Ca Pyram) Voi fi Hidrocefal 6 iar tu Procur 7. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Și eu Procur lui Hidrocef, o jur. MOSOR: (Ca Pyram) Să mă săruți prin borta asta rece. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Sărut doar zidul
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
Luna, cea cu coarne... Iar eu sunt omul ce se vede-n Lună... TEZEU: Asta e cea mai mare greșeală dintre toate. Omul ar trebui să stea înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar putea el numi omul din Lună. (...) FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun domniilor-voastre că felinarul este Luna, că eu sunt omul din lună, că acest tufiș rămuros e tufișul meu rămuros iar acest câine e câinele meu. FLUIERAȘ: (ca Thisbe): Mormântul lui Ninny e-aici. Unde-i iubitul
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
invitația forurilor de specialitate din Argentina și Brazilia, a avut loc o călătorie a marelui savant neurolog român Gheorghe Marinescu. Mesagerul științei medicale românești a ținut o serie de conferințe și a avut întâlniri cu comunități ale originarilor din România, atât în spațiul brazilian cât și în cel argentinian, informând ulterior în țară și despre românii plecați la mii de kilometri de locurile lor de origine. Înca din anul 1931, în Argentina s-a constituit prima organizație a românilor recunoscută de
În „El Dorado” latino-american () [Corola-website/Journalistic/296505_a_297834]
-
mea de inima voastră, Ardealul bătrân de înălțimile Pindului, cununa Carpaților de zăpezile Olimpului. Dacă vreți, furați-mi și voi cel puțin unul, neliniștit ca Istrul solemn călător spre Pont-Euxin-ul iluziilor înșelătoare deznădejdea Argonauților, tragedia Medeii, chinul strămoșului nostru Ovidiu. „Atât de lungă a fost anul acesta domnia iernii, m-a surprins fără foc, m-a găsit fără tinerețe” oftează, cocârjat, Palamas, un Eminescu îmbătrânit al Eladei. „— De ce în Senat e atâta emoție? Și ce fac senatorii chiar nimic legiferând?” se
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
călcată-n picioare, apoi prima doamnă a țării, protectoare a templelor și-a demnității elenilor, pe români îndrăgindu-i. „De m-aș plimba cu prietenele mele ucise mulțimile uimite ar observa că nicicând n-a trecut pe pământ o defilare atât de suavă”, s-aude-n suspin Rita Boumi-Papa, tălmăcitoare de Eminescu și de Arghezi. „Cerul meu n-are pământ, nici picioarele tălpi, iar palmele mele deschise s-au prefăcut în áripi, păsări fără de trup”, din Salonic se aude Maria lui Caraianni, cunoscătoarea
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
așa a fost istoria, dar o istorie pe care romanul o presupune fără s-o evoce detaliat, de unde și portretele sumare, abia schițate ale personajelor, în contrast cu ideile precise, înflăcărate și serafice care tot lor le trec prin minte. Personajele trăiesc atît de mult în spirit că nu mai apucă să aibă o identitate romanescă. Sufletul lor suferă de o excrescență metafizică care le sufocă la propriu firul vieții. Toți seamănă cu o mînă de lunateci care vor să se dăruiască neapărat
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
autorului, fără paroxisme și fără episoade aspre. Personajele acționează ca în transă, aproape somnambulic, de unde impresia de profiluri fantomatice care participă la niște întîmplări pe care nici ele nu le înțeleg. În schimb, este impresionantă franchețea cu care acest autor atît de lirico-idilic, cum este Dinu Pillat, a redat febra ideilor care răscolea lumea interbelică. E lesne de intuit încărcătura zilelor petrecute la Miorcani, cînd, scriind cartea, știa că pune pe hîrtie o temă clandestină. Cum piatra de încercare a onestității
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
după anul... 1989. „Limba de lemn”, formă a inculturii, a abuzului de propagandă în fiecare rând, a fost prezentată și astăzi, culmea!, după unele canoane impuse altădată de vechiul regim. Ca să fiu clar: anomalia lingvistică și conceptuală a domnit plenar atât la începutul vremurilor comuniste, cât și mult după, fiind o prelungire lugubră a scriiturilor made „Pravda”, „Izvestia ” și „Trud”. Numeroși ani, acel limbaj sărac, incult, limitat, a influențat ziare, reviste, toate tipăriturile. O oarecare explicație ar fi, poate, și acomodarea
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]
-
interesează imposibilul și posibilul, nu mă interesează iubirea și ruptura, nu - prietenia și ostilitatea, bucuria și tristețea, soarele dogoritor și ploaia - ci, mai curând, curcubeul, cum, după câte-o aversă absurdă, neașteptată, copleșitoare, răsare deasupra noastră, o graniță vizibilă și-atât, ce nu separă nimic, pur și simplu, apare splendid și nebun, pur și simplu, e-acolo, căci nu poate fi nici altcum, nici altundeva. L. SIMON LÁSZLÓ Știuca prinsă de vulpe Dacă s-a spart, s-a spart, astfel pot
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
Florile sunt maximalizate nu doar prin identitățile deja consacrate (floarea de cireș, de prun, nalba, crizantema, irisul), ci și prin flori mai puțin ilustre (garofița, clopoțeii, zorelele). Paradisul are grade ierarhice: nuferii din lac în timpul ploii sunt frumoși, dar nu atât de frumoși precum prunii înfloriți, la vreme de apus ori răsărit! Iar dacă sunt pictate, florile de cireș ori stânjeneii își pierd din farmecul suprem! Sărbătorile nalbelor, crizantemelor și irișilor sunt fără egal, de aici extazul și verdictul de frumusețe
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
dintre om și pământ. Grădină paradisiacă descrisă de Șei Shōnagon nu dăruiește, însă, roade precum toate grădinile: darurile ei sunt mai cu seamă vizuale și olfactive, drept care roadele concrete (poame, fructe etc.) nu sunt necesare. Hrană este estetică și ajunge atât. Firește, chiar și în cazul estetei doamne de onoare de la curtea împărătesei Sadako se poate afirma că dorința după grădinile paradisului tine și de tânjirea sănătoasă a făpturii umane către „clorofilie” sau, mai mult chiar, poate fi valida aserțiunea că
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
în Însemnări de căpătai. Trandafirul este, in simbolismul creștin, floarea centrală, floarea christică; în perspectiva lui Șei Shōnagon, locul trandafirului este luat de iris, floarea de cireș, floarea de prun, crizantema și nalba! Efectul sinestezic al paradisului este, însă, valabil atât în viziunea biblică, cât și în perspectiva doamnei nipone la trecerea dintre cel dintâi mileniu și al doilea. Șei Shōnagon este chiar tendențioasa în a înfățișa cromatică și miresmele paradisului terestru întruchipat de grădină nipona: văzul și olfactivul devin abilități
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și părul fiind expuse. Simbolul suprem al acestei ascunderi și, în același timp, trofeul grădinii paradisiace terestre, în perspectiva lui Șei Shōnagon, este împărăteasa Sadako: într-atât de pură estetic, încât privitorul dinafară (cititorul adică, dar cel de astăzi) nu știe dacă să o perceapă ca pe o păpușă perfectă (vizual vorbind) sau ca pe un echivalent nipon al Fecioarei Maria Încununată că Regina a Cerurilor. Acest
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
precum și lucrări de Mozart, Beethoven, Rossini. Având bucuria de a participa la cea de-a XI-a ediție a Festivalului Internațional al Muzicilor Militare de la Brăila, am constatat că, în prezent, muzica militară se ridică la cele mai înalte exigențe, atât prin diversificarea repertorială cât și prin măiestria interpretării. În anul 1996, la Brăila a fost organizat un Festival Național al fanfarelor militare. În 1998, la cea de-a treia ediție, prin participarea muzicii militare a armatei ucrainene, Festivalul a căpătat
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
Vânt, a impresionat prin repertoriul abordat, cuprinzând și muzică de film, precum și prin eleganța și distincția trupei de majorete. Muzica Militară a Garnizoanei Brăila, cu o remarcabilă tradiție încă din anul 1840, condusă de colonel Petre Gogu, s-a remarcat atât pe meleagurile dunărene cât și pe plan național și internațional, prestația formației în Festival, fiind însoțită de perechile de dansatori ale cluburilor Valentina Dance, Fantezia Brăila - Galați și ai Școlii Populare de Artă Vespasian Lungu, care s-au remarcat prin
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
Muzică București: Tudor Ciupeiu, Alexandru Ilie, Alberto Marcos Castilla, Andrei Ștefan Racu. Soliști au fost Alexandru Avramovici (clarinet) și Gaby Stănescu (vioară). Cursul de dirijat este o binevenită inițiativă a Universității Naționale de Muzică din București. Având o deschidere internațională atât în privința profesorilor cât și a studenților, cursul se adresează absolvenților de conservator care doresc să-și dezvolte abilitățile și tehnica de lucru cu orchestra. Prin cooptarea unui dirijor aflat în plină carieră pentru a îndruma tinerii aspiranți la podiumul de
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-website/Journalistic/83459_a_84784]
-
exemplu, Grigore Samsaru. Ca și cum asta n-ar fi de ajuns, într-o dimineață oarecare, acesta, începe autorul un capitol, „se trezi brusc cu o irepresibilă dorință de a intra în partid." (p. 32) Aluzia ușurică la Metamorfoza lui Kafka e atât de previzibilă, încât aruncă gluma într-un ridicol deplin. Mai ales că seria de partuze care va urma nu lasă loc pentru vreo interpretare (fie ea și forțată) abisală. Ce-l deranjează însă cel mai mult pe Terian e partea
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
pieptu-mi, și-i prefac chipu-n mine cum doresc. Singuratic drumuiesc peste munți, peste câmpii, cu în ochi captive, vii chipuri, gesturi de mister. Oamenii-i evit sever: să nu pângăresc, aminte iau, ce e la mine-n minte un atât de dulce lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru ca a mă gândi. Iubirea pură în mine și-are firea, tot în mine-i revenită. Zi și noapte fericită de-a fi însămi știu în tihnă. Grija mea fără
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
din limite de tot să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-ar fi permis pe gură muritor să mă sărute, ar simți acele mute stări, cum e al morții ger: atât am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-ar fi permis pe gură muritor să mă sărute, ar simți acele mute stări, cum e al morții ger: atât am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop de-amar
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
destul, să-i sorb vorbirea. Tinerețea-n mine firea doar și-o plânge, de fugară. Chinul altul n-am afară de-ăsta, în inimă purtat. Și s-o uit am învățat, fermecată din iubire. Cum poți să aduni mâhnire, lucru-atât de trecător? 2) Eu nu știu mai dulce lucru decât dulcea tinerețe. Cât stă vântul s-o răsfețe pe obraz, și-un pic o-mpunge. Glorie de mai pui, se-ajunge culmea binelui din tine. Mie zvonul lui, de-mi
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
destul, să-i sorb vorbirea. Tinerețea-n mine firea doar și-o plânge, de fugară. Chinul altul n-am afară de-ăsta, în inimă purtat. Și s-o uit am învățat, fermecată din iubire. Cum poți să aduni mâhnire, lucru-atât de trecător? 3) De-ale tale mari suplicii nu fug, nu urăsc ce-ți place, gândurile-mi, cum se face? printre-a voastre rătăcesc. La credința ce-mi vădesc, tu-n plăceri și tu-n durere, inima-mi vrea să
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când vine? În veghea binecuvântată, cum îi spune el; mascată e-n ea scârba lui, dezgustul. M-a născut tocmai dezgustul lui, și chinul ce-l sfâșie: și atât mă simt de vie pe cât traiul meu vi-i drag. Dar dacă tăceți, mă trag retopindu-mă-n văzduh; liberă cu voi prind duh, mor tot liberă cu voi. (din culegerea Umberto Saba, Canțonierul, în curs de apariție la Editura Paralela 45
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
eventual, un derizoriu scop de moment. Altceva e când îți propui ca muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
pozitiv? Răspuns: Da, cred că da. Întrebare: Și anume? Răspuns: Nevoia arzătoare, aproape strigătoare, de un efort general uman pentru a ne cunoaște pe noi înșine și de a ne cunoaște mai adânc unul pe celălalt, de a ne cunoaște atât cât să putem înțelege că niciun om nu deține monopolul dreptății sau al virtuții, și că orice om are în el o vână de duplicitate și de răutate. Dacă oamenii, rasele și națiunile ar porni de la acest adevăr al autocunoașterii
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]