34,839 matches
-
precisă. Aliații au pierdut peste 500 de militari și s-a ajuns în situația în care infanteriștii au rămas cu un singur ofițer. În vreme ce Divizia a 51-a lupta în jurul înălțimilor, australienii atacau „Punctul 59”, un dâmb de 6 metri înălțime pe care era plasat un post de observație de artilerie la sud-vest de Tell el Eisa. Australienii încercau de asemenea să încercuiască Divizia a 164-a de infanterie ușoară germană și un mare număr de infanteriști italieni într-o pungă
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
nopții. Aviația aliată a lansat 115 t de bombe asupra pozițiilor Axei, iar Aliații au cucerit pozițiile vizate, luând 240 de prizonieri. Luptele au continuat în această regiune toată săptămâna, iar forțele Axei au declanșat mai multe atacuri pentru cucerirea înălțimii vitale pentru apărarea lor. Luni, 26 octombrie Rommel s-a reîntors în Africa de nord în seara zilei de 25 octombrie și a preluat imediat conducerea luptelor. La sosirea lui, Divizia italiană „Trento” pierduse cam jumate dintre infanteriști, Divizia a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Ofensiva Aliată intrase în impas. Germanii au declanșat un atac pentru recucerirea Punctului 29 de lângă Tell el Eisa. Rommel și-a dat seama în sfârșit că principalul asalt Aliat avea să fie dat în nord și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru aceasta, comandantul german a mutat toate tancurile de mai la sud spre zona de nord a frontului. În zona de nord au fost mutate Divizia a 21-a Panzer și Divizia italiană de blindate „Ariete” de-a lungul drumului
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
eficiente. La Tobruk, bombardierele RAF au reușit să scufunde petrolierul „Prosperina”, ultima speranță a lui Rommel de a-și reaproviziona vehiculele cu combustibil. Marți: 27 octombrie În acest moment, principalele lupte se concentraseră în regiunea Tell el Aqqaqir și a înălțimilor Kidney. Batalionul al 2-lea de pușcași, apraținând Diviziei I blindate, ocupa poziți cu numele de cod Snipe, la sud-est de înălțimile Kidney. Luptele îndârjite de la punctul Snipe au devenit un episod legendar al bătăliei de la El Alamein. Tirurile de
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
combustibil. Marți: 27 octombrie În acest moment, principalele lupte se concentraseră în regiunea Tell el Aqqaqir și a înălțimilor Kidney. Batalionul al 2-lea de pușcași, apraținând Diviziei I blindate, ocupa poziți cu numele de cod Snipe, la sud-est de înălțimile Kidney. Luptele îndârjite de la punctul Snipe au devenit un episod legendar al bătăliei de la El Alamein. Tirurile de tunuri și mortiere au durat întreaga zi. În jurul orei 16:00, tancurile britanice au deschis focul în mod accidental împotriva propriilor poziții
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
un fotbalist brazilian care în prezent activează la echipa Botafogo. Începe să joace fotbal la vârsta de 5 ani. La 8 ani este cooptat în echipa de juniori a clubului Corinthians. Neputându-se baza pe un fizic impresionant(are o înălțime de numai 168 cm), atuurile sale sunt viteza și tehnică impresionantă, asemănătoare cu a lui Cristiano Ronaldo. Piciorul sau preferat este dreptul. Este considerat cel mai bun păsător și cel mai tehnic jucător din Campionatul Brazilian de Fotbal. Din acest
Lulinha () [Corola-website/Science/312341_a_313670]
-
a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil pianistic similar cu cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută acordurile placat (nearpegiat); ele pot servi și ca instrumente
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
Sfinților Împărați Constantin și Elena precum și anul 1738 pictat în partea stângă a întrării în naos. Chiar în stânga intrării în biserică, din pronaos, cu ajutorul unei scării se poate ajunge în turnul bisericii. Naosul bisericii este acoperit de o boltă semicilindrică (înălțimea maximă a naosului este de aproximativ 3,65 m), spre deosebire de pronaos care este tăvănit (înălțimea pronaosului este de 1,90 m). În naos se remarcă existența unei grinzi tirant (la 1,45 m de la peretele dintre naos și pronaos) între
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
naos. Chiar în stânga intrării în biserică, din pronaos, cu ajutorul unei scării se poate ajunge în turnul bisericii. Naosul bisericii este acoperit de o boltă semicilindrică (înălțimea maximă a naosului este de aproximativ 3,65 m), spre deosebire de pronaos care este tăvănit (înălțimea pronaosului este de 1,90 m). În naos se remarcă existența unei grinzi tirant (la 1,45 m de la peretele dintre naos și pronaos) între pereții din sud și din nord ai bisericii. Trecerea din naos în absida altarului se
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
naos se remarcă existența unei grinzi tirant (la 1,45 m de la peretele dintre naos și pronaos) între pereții din sud și din nord ai bisericii. Trecerea din naos în absida altarului se face prin două spații, unul mai mare (înălțimea de 1,45 m și lațimea de 0,80 m) - destinat ușilor împărătești și altul mai mic, destinat ușii diaconești (înălțimea de 1,55 m și lațimea de 0,5 m). Iconostasul nu este format dintr-un perete continuu ci
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
și din nord ai bisericii. Trecerea din naos în absida altarului se face prin două spații, unul mai mare (înălțimea de 1,45 m și lațimea de 0,80 m) - destinat ușilor împărătești și altul mai mic, destinat ușii diaconești (înălțimea de 1,55 m și lațimea de 0,5 m). Iconostasul nu este format dintr-un perete continuu ci are practicat un orificiu semicircular în zona centrală. În absidă, bolta altarului se sprinjină spre iconostas pe o nervură rotunjită ce
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
practicat un orificiu semicircular în zona centrală. În absidă, bolta altarului se sprinjină spre iconostas pe o nervură rotunjită ce urmărește marginea bolții altarului. Acoperișul, unitar pentru întreg edificiul este străpuns în partea sa vestică de turnul clopotniță, de mică înălțime, așezat peste pronaos. Galeria deschisă a turnului clopotniță se află la nivelul coamei acoperișului și este acoperită de un coif scurt, format pe verticală din două segmente și având o bază octogonală.
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
erau obligați să descalece și să ofere locul unui musulman dacă întâlnea unul. În curtea de judecată, în cazul unui litigiu cu un musulman, mărturia nonmusulmanului nu era acceptată și el era judecat după legea musulmană (sharia). Existau restricții în ce privește înălțimea caselor, etc. Segregarea forțată a evreilor se va răspândi în secolul al XV-lea și al XVI-lea în toată Europa. Gheto-urile erau în general împrejmuite iar porțile ținute închise noaptea și în timpul marilor sărbători creștine, când exploziile antisemite
Ghetou () [Corola-website/Science/312384_a_313713]
-
inițiativă, alegând să nu urmeze ordinele lui Wellington de a se muta în întregime la Nivelles. Datorită lui Constant Rebecque și lui Bernhard de Saxa-Weimar, încercarea francezilor de a separa cele două armate aliate din Belgia aproape că fusese zădărnicită. Înălțimea Sa, prințul de Orania (1792-1849), comanda trupele olandeze. Deși avea numai 23 de ani, el era comandantul Corpul I, cel mai mare corp de armată din cadrul armatei aliate. Comanda i-a fost acordată din motive pur diplomatice. Până când Wellington a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
regiunile mai uscate de podiș (Podișul Sotturilor, mare parte din Meseta marocana și Tunisia de Sud), cu precipitații între 200 și 350 mm anual. Este caracteristică formațiunea de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
Dintre ierburile xerofile, caracteristică Podișului Sotturilor este iarbă alfa ("Stipa tenacissima"). În stepa marocana, tufișurile sunt mai obișnuite. În [[Maroc|Marocul de Sud-Vest]] se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
Alep ("Pinus pinaster") și stejarul de cârmâz ("Quercus coccifera"). În această zonă mijlocie a munților, până la 1800-2000 m, datorită climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii cu frunze căzătoare. Culmile înalte mai păstrează păduri de cedru (Cedrus atlantică) cu o înălțime de până la 45 de metri, iar la pește 3000 de metri în Maroc se dezvoltă o floră alpina cu elemente arcto-tertiare [[Categorie:Floră Mării Mediterane| ]]
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Împreună cu o echipă de 13 lucrători, renumitul meșter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lăcașul, o construcție spațioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos și altar. Înălțimea până în vârful turlei este de 19 m. Pictura în frescă a fost realizată de Dorel Beșleagă din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de meșteri din Vânători-Neamț, la fel și iconostasul și mobilierul. Biserica
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
fost restaurate sau construite din ordinul lui Pepi I. Nu este exclusă nici menținerea unor relații comerciale și „diplomatice“ cu Byblos-ul sau Ebla. Complexul mortuar al lui Pepi I se află în regiunea Saqqara-Sud. Piramida, cândva de 52,5 m înălțime, reprezintă astăzi numai o movila de cca. 12 m înălțime, al cărui centru a fost scobit de către urmașii faraonului cu scopul de a refolosi piatră pentru alte construcții. Primele Texte ale Piramidelor au fost descoperite în această piramida și a
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
este exclusă nici menținerea unor relații comerciale și „diplomatice“ cu Byblos-ul sau Ebla. Complexul mortuar al lui Pepi I se află în regiunea Saqqara-Sud. Piramida, cândva de 52,5 m înălțime, reprezintă astăzi numai o movila de cca. 12 m înălțime, al cărui centru a fost scobit de către urmașii faraonului cu scopul de a refolosi piatră pentru alte construcții. Primele Texte ale Piramidelor au fost descoperite în această piramida și a lui Merenre Nemtiemsaf I de către H. Brugsch(în anul 1881
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
un control mai eficient asupra provinciilor. Complexul morturar al lui Pepi al II-lea a fost construit la Saqqara, piramida sa situându-se la sud de cea a lui Merenre și *Djedkare, foarte aproape de mastabaua lui *Shepseskaf . Inițial avea o înălțime de 52,5 m, actualmente fiind destul de ruinată. În templul văii au fost descoperite reliefuri care-l înfățișează pe rege în fața zeilor sau subjugând inamicii, ori aflat la vânătoare. Templul mortuar păstrează inovația adusă încă din timpul lui *Niuserre, iar
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
nord a clădirii și a unei bolți de trăsuri sprijinită pe patru coloane de piatră și care avea la mijloc emblema cantacuzină: vulturul bicefal. După cum descriu istoricii, încăperea cea mai spațioasă avea 16 m lungime și 7 m lățime, iar înălțime ei era de 4 m. Camera avea un plafon zugrăvit în culorile roșu și albastru. Ulterior, Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, care a refăcut și biserica de curte, a construit casele din marea curte alăturată. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, conacul îl are
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Dușan a ajuns în tabăra tatălui său cu întăriri importante, inclusiv mercenarii străini. Sârbii au rupt armistițiul și au atacat devreme în dimineața zilei de 28 Iulie 1330 surprinzând armata bulgară. O unitate comandată de însuși regele Decanski a cucerit înălțimile Spasovița în timp ce alte trupe sârbe, incluzând 1000 de mercenari catalani în armuri grele, sub comanda lui Ștefan Dușan au pătruns pe valea râului Dragoviștița spre satul Șișcoviți. Principala confruntare a avut loc între sat și Spasovița pe locul așezării numite
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
(în germană "Ulmer Münster") este o biserică evanghelică-luterană clădită în stil gotic în orașul dunărean Ulm. Înălțimea turnului bisericii este de 161,53 m, acesta fiind cel mai înalt turn de biserică din lume. Din biserică inițial romano-catolică, domul devine în perioada reformei religioase din Germania în anul 1530 biserică protestantă, iar în 1894 devine proprietate a
Domul din Ulm () [Corola-website/Science/312497_a_313826]
-
1894 devine proprietate a comunității evanghelice. Clădirea bisericii are o lungime de 123,56 m și o lățime de 48,8 m. Domul are cel mai înalt turn de biserică din lume (161,53 m); turnul coral are 86 m înălțime. Turnul principal al bisericii are 768 de trepte, ele ajungând până la 143 m înălțime, de unde se poate vedea panorama orașului. În zilele clare din turnul bisericii se poate vedea chiar panorama Alpilor. În interior biserica are o înălțime între 20
Domul din Ulm () [Corola-website/Science/312497_a_313826]