32,236 matches
-
Radarul P-35 ”Saturn” ( în rusă ” Сатурн”, index GRAU - 1RL110, după clasificarea NATO ”Bar Lock”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1958 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost predecesorul radarului P-37. În prezent nu se exploatează. La sfârșitul anilor `50 a fost dezvoltată
P-35 (radar) () [Corola-website/Science/335625_a_336954]
-
Andrei Vadimovici Makarevici (în rusă:Андрей Вадимович Макаревич, n. 11 decembrie 1953, Moscova, URSS) este un cantautor și chitarist, pianist, compozitor, poet și grafician sovietic și rus, fondatorul celei mai vechi formații rock încă active în Rusia, „Mașină Vremeni”, Artist al poporului al Rusiei (1999). s-a născut în 1953 la Moscova în familia arhitectului Vadim Grigorievici Makerevici și a medicului ftiziolog Nina Markovna Makarevici
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
Makerevici și a medicului ftiziolog Nina Markovna Makarevici, născută Șmuilovici.Tatăl era de origine bielorusa, cu rădăcini țărănești și aristocratice, polone și grecești. Mama era descendentă unor familii de evrei, de asemenea din Belarus. În anul 1969, în vremea regimului sovietic, împreună cu colegii de clasă Aleksandr Ivanov, Pavel Rubin, Igor Mazaiev și Iuri Borzov (cărora mai tarziu li s-a alăturat Serghei Kawagoe, prieten din copilărie al lui Borzov), Makarevici a înființat formația de muzică rock Mașină Vremeni, care este activă
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
din perioada comunistă. Primii patru ani de școală primară i-a făcut la Frumușica, satul natal, după care și-a continuat studiile în capitala de județ, Soroca, la liceul “A. D. Xenopol”. N-a putut însă termină liceul acolo, datorită invaziei sovietice a Basarabiei, survenita în iunie 1940. Un an mai tarziu, după retragerea ocupantului, a continuat cursurile liceului “A. D. Xenopol”, până în martie 1944, când familia trăiește din nou dramă ocupării Basarabiei de către sovietici. Au fost nevoiți să iși abandoneze bunurile, refugiindu
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
prin radiolocație a țintelor, în domeniul apărării antiaeriene, sunt utilizate radiotelemetre care lucrează în impuls, cu antene direcționale, lucrând cu reflexie pasivă de la țintă, de fapt, aceste radiotelemetre sunt radare specializate. B - După domeniul de utilizare: Din categoria radiotelemetrelor militare sovietice și rusești au făcut și mai fac parte: P-3, P-8, P-10, P-12, P-14, P-18, P-15, P-19, P-20, P-30, P-35, P-37, P-40, 5N87
Radiotelemetru () [Corola-website/Science/335688_a_337017]
-
(n. 22 august 1913, Marina di Pisa, Italia - d. 24 septembrie 1993, Dubna, Rusia), a fost un fizician nuclearist italian naturalizat sovietic. Convingerile sale comuniste l-au determinat pe Pontecorvo în 1950 să se transfere în secret, împreună cu familia, în URSS, ceea ce a făcut ca presa vremii să îl prezinte ca spion sovietic. A reapărut în public în 1955, la Moscova și
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Dubna, Rusia), a fost un fizician nuclearist italian naturalizat sovietic. Convingerile sale comuniste l-au determinat pe Pontecorvo în 1950 să se transfere în secret, împreună cu familia, în URSS, ceea ce a făcut ca presa vremii să îl prezinte ca spion sovietic. A reapărut în public în 1955, la Moscova și Dubna, unde a lucrat până la sfârșitul vieții în cadrul Institutului Unificat de Cercetări Nucleare; era numit "Bruno Maximovici Pontecorvo" (Бру́но Макси́мович Понтеко́рво). A devenit membru al
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
pentru Helsinki, de unde a dispărut. Faptul că avusese acces la material (clasificat pe vremea aceea) privitor la reactoarele nucleare a făcut ca dispariția sa, anunțată public la 21 octombrie 1950, să fie considerată drept fuga în URSS a unui spion sovietic. Bruno Pontecorvo a reapărut în public în 1955, cu ocazia unei conferințe de presă ținută la Moscova, în care a explicat plecarea sa în URSS prin „dorința de a corecta echilibrul dintre Est și Vest” și a declarat că totdeauna
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
stat al URSS, Premiul Lenin, Ordinul Steagul Roșu al Muncii, Ordinul Lenin; a primit un număr de distincții academice în alte țări. Cu toate acestea, vreme de 28 de ani nu i s-a permis să călătorească în afara granițelor blocului sovietic. Această restricție a fost ridicată în 1978, când a participat la aniversarea de 70 de ani a lui Edoardo Amaldi, unde a fost însoțit de agenți KGB. În ultimii ani ai vieții, Bruno Pontecorvo a suferit de boala Parkinson, ale
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
dorinței sale, trupul său a fost incinerat iar jumătate din cenușă a fost înhumată în Cimitirul Acatolic din Roma. Dispariția neașteptată a lui Pontecorvo, în condiții misterioase, a stârnit senzație în presa vremii, care l-a prezentat drept un spion sovietic. Guvernul britanic, din motive politice și diplomatice, a minimalizat cazul, declarând că Pontecorvo avusese un acces limitat la cercetări cu caracter secret. Într-adevăr, el nu participase la proiecte cu aplicații militare (nu fusese invitat să se alăture Proiectului Manhattan
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu au primit acordul autorităților sovietice. Urmărind o analogie cu fizica mezonilor K, Pontecorvo a ajuns în 1957 la concluzia că miuoniul (stare legată miuon-electron) ar putea fi un sistem pentru care tranzițiile particulă-antiparticulă să nu fie strict interzise. În acest context, el a enunțat pentru
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
din faptul că documentele de călătorie emise părinților foloseau o scriere franțuzească. S-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani, după ce a încercat baschetul. A aflat ulterior ca bunica vitregă sa, Tatiana Samucenko, era o campioană de floretă sovietică. Primul mare rezultat în competiții internaționale a fost medalia de aur la Campionatul European pentru cadeți din 2011 de la Klagenfurt, folosită de o medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru cadeți. La junioare, a câștigat argintul la Campionatul Mondial din
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
major al Flotei aeriene a 3-a comandată de Hugo Sperrle. Pentru alcătuirea unei forțe suficient de numeroase, a fost nevoie de mobilizarea pentru luptă a unor unități de antrenament, deoarece grosul aviației de vânătoare ("Jagdwaffe") era mobilizat în Uniunea Sovietică . Ruta de deplasare a vaselor a fost divizată în trei sectoare funcție de întinderea sectoarelor de vânătoare ("Jafü"). Pentru asigurarea coordonării avioanelor de vânătoare a fost ales Max Ibel. Acesta fusese Comandantul grupului aerian de vânătoare ("Geschwaderkommodore") nr. 27 ("Jagdgeschwader 27
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de politică externă: „Liga Națiunilor a devenit nimic mai mult decât o societate de dezbateri, și încă una slabă!” Roosevelt a criticat Liga Națiunilor pentru că încerca să armonizeze interesele prea multor națiuni. Președintele american i-a spus ministrului de externe sovietic Viaceslav Molotov că „nu poate să vadă o altă Ligă a Națiunilor cu o sută de semnatari diferiți; pur și simplu erau prea multe națiuni de mulțumit, de aceea a fost un eșec și avea să fie un eșec”. Roosevelt
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
nou organism internațonal după încheierea războiului. Atacul de la Pearl Harbor din decembrie 1941 a dus la schimbarea poziției lui Roosevelt. El a transformat propunerea inițială în una pentru fondarea unei organizații construite în jurul celor patru puteri: Statele Unite, Republica China, Uniunea Sovietică și Regatul Unit. Ideea conform căreia marile puteri ar trebui să „păzească ordine” în lume a fost discutată de președintele Roosevelt cu premierul Winston Churchill încă în timpul primei lor întâlniri din august 1941. El a făcut primele declarații oficiale cu privire la
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
cele din urmă, Departamentul de Stat a ajuns la un compromis cu liberalii. Eligibilitatea membrilor a fost extinsă la toate statele naționale care luptau împotriva Axei. În cadrul discuțiilor de la Dumbarton Oaks, la care au participat delegațiile SUA, Regatului Unit, Uniunii Sovietice și Chinei, au fost discutate planurile pentru crearea imediat după încheierea războiului a Organizației Națiunilor Unite. "" și aliații lor au semnat în 1945 Carta Organizației Națiunilor Unite După cum spunea un fost subsecretar general al ONU, Brian Urquhart:
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
România. În vara anului 1944, acea mică parte de 3 tone a tezaurului polonez s-a alăturat celor 242 de tone de aur ale tezaurului Băncii Naționale a României care a luat drumul Mănăstirii Tismana, spre vest, pentru a fi protejat de invazia sovietică. Operațiunea a avut ca nume de cod "Neptun" și a ajuns în cel mai mare secret într-o peșteră de lângă mănăstire. În 1947, aurul Băncii Naționale a României s-a întors la București, iar cele 3 tone ale tezaurului polonez au fost înapoiate
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
perioadă scurtă de timp la consulatul polonez, tezaurul a fost mutat în depozitele Fermei Centrale Experimental din Ottawa, locație care corespundea pretențiilor lui Zaleski și Polkowski, fiind dotată cu instalații pentru controlul temperaturii și protecția împotriva incendiilor. În 1945, Uniunea Sovietică a preluat controlul asupra Poloniei și a stabilit un nou regim în țară, spre disperarea populației locale, care suferiseră până atunci atrocitățile stăpânirii naziste. Situația politică din Polonia i-a făcut pe Polkowski și Zaleski să se opună reîntoarcerii tezaurului
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
celor două țări. Moartea lui I. V. Stalin din 1953 a declanșat o serie de evenimente care au dus în cele din urmă la rezolvarea problemei. Noul guvern ales în Polonia părea că are o poziție independentă, nemaifiind supus influenței sovietice. Bank of Montreal a finalizat negocierile cu oficialii polonezi, ceea ce dus la trecerea în custodia Poloniei a bunurilor aflate în seifurile băncii. Un grup de delegați polonei a preluat bunurile și a călătorit de la Montreal la Toronto prin Ottawa și
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
(în , în ; RSO) a fost o efemeră republică sovietică, care a existat pentru o scurtă perioadă în (ianuarie-martie) 1918, incluzând teritorial, părți ale fostelor gubernii Herson și Basarabia. Republica a fost proclamată în timpul invaziei bolșevice în Ucraina, cu puțin timp înainte ca forțele bolșevice să se , iar Sfatul Țării
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
părți ale fostelor gubernii Herson și Basarabia. Republica a fost proclamată în timpul invaziei bolșevice în Ucraina, cu puțin timp înainte ca forțele bolșevice să se , iar Sfatul Țării să proclame independența Republicii Democratice Moldovenești. Organismul de conducere a fost RUMCERODul sovietic de la Odesa, format în mai 1917 la scurt timp după revoluția din februarie. După al doilea congres al RSO, președinte a fost ales Vladimir Iudovski. El a fost instalat după o lovitură de stat pro-bolșevică organizată de comisarul NarKom, Nikolai
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
de stat pro-bolșevică organizată de comisarul NarKom, Nikolai Krîlenko. În ianuarie 1918, Iudovski a fost numit președinte al Consiliului local al Comisarilor Poporului și a format un guvern care i-a inclus bolsevici, anarhiști și membri ai partidului socialist-revoluționar. „Guvernul” sovietic, a proclamat Odesa un oraș liber și a promis supunere față de guvernul bolșevic din Petrograd. În luna următoare, guvernul a fost lichidat de Mihail Muraviov, care l-a fuzionat cu Comitetul Executiv Central al RUMCEROD. Instabilitatea politică a dus la
Republica Sovietică Odesa () [Corola-website/Science/335733_a_337062]
-
se află în zona de tranziție de la pădurea montană la stepă. Rezervația a fost înființată în 1930 în raionul Burzyansky din Bașkortostan. Rezervația a fost instituită la 11 iulie 1930 și desființată în 1951 de către Consiliul de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Bașchiria pentru a face loc unui leskhoz, adică unei exploatări forestiere intensive de stat, după modelul socialist. Rezervația a fost reînființată în noiembrie 1958. Ea era formată din trei zone: Ouraltaou, Krakul de Sud și Pribelsk. Teritoriul Choulgan-Tach a
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
Ringo Ringvee, „religia nu a jucat niciodată un rol important în luptele politice sau ideologice” și „tendințele care au predominat la sfârșitul anilor 1930 pentru stabilirea unor relații mai strânse între stat și Biserica Luterană s-au încheiat cu ocupația sovietică în 1940”. El afirmă în continuare că „lanțul tradițiilor religioase a fost rupt în cele mai multe familii”, ca urmare a politicii sovietice de propagare a ateismului de stat. Între recensămintele din 2001 și 2011, cultul ortodox a depășit luteranismul și a
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
sfârșitul anilor 1930 pentru stabilirea unor relații mai strânse între stat și Biserica Luterană s-au încheiat cu ocupația sovietică în 1940”. El afirmă în continuare că „lanțul tradițiilor religioase a fost rupt în cele mai multe familii”, ca urmare a politicii sovietice de propagare a ateismului de stat. Între recensămintele din 2001 și 2011, cultul ortodox a depășit luteranismul și a devenit cea mai mare confesiune creștină din țară, punând capăt celor câteva secole de predominanță protestantă în cadrul populației creștine a țării
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]