31,723 matches
-
refracție în raport cu variația lungimii de undă și este definită prin coeficientul de dispersie: formula 6 în care formula 7 reprezintă variația indicelui de refracție pentru o variație a lungimii de undă cu formula 8. În tehnică, pentru standardizare, este definită dispresia medie și coeficientul de dispersie (pentru caracterizarea unei substanțe): formula 9 formula 10 în care: formula 11 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația galbenă a sodiului de lungime de undă formula 12 = 580 nm; iar formula 13 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
nm; iar formula 13 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația albastră a hidrogenului pentru care formula 14 = 480 nm;; iar formula 15 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația roșie a hidrogenului pentru care formula 16 = 650 nm. Inversul coeficientului de dispersie se numește "dispersie relativă". Substanțele cu dispersie medie mică au un coeficient de dispersie mare și au variații regulate a indicelui de refracție în raport cu lungimea de undă, aceste substanțe sunt slab dispersive. Absorbția este fenomenul de atenuare a
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
hidrogenului pentru care formula 14 = 480 nm;; iar formula 15 reprezintă valoarea indicelui de refracție al substanței pentru radiația roșie a hidrogenului pentru care formula 16 = 650 nm. Inversul coeficientului de dispersie se numește "dispersie relativă". Substanțele cu dispersie medie mică au un coeficient de dispersie mare și au variații regulate a indicelui de refracție în raport cu lungimea de undă, aceste substanțe sunt slab dispersive. Absorbția este fenomenul de atenuare a energiei unei radiații electromagnetice în timpul trecerii sale printr-un mediu transparent. Energia care este
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
este 99765330 (toate cifrele în ordine descrescătoare) și transpunerea acesteia cea mai mică este 03356799 (toate cifrele în ordine crescătoare); Scăderea acestor numere produce: Turnarea la perfecție este o modalitate rapidă de testare a calculelor de sume, diferențe, produse, și coeficienți întregi, cunoscuți de mult timp în urmă în secolul XII. Șase Nouarii recurente apar în zecimale 762 prin 767 din π. Acest lucru este cunoscut ca punctul Feynman. Nouă binar este opusul lui șase binar: Este suficientă această coincidența ca să
9 (cifră) () [Corola-website/Science/322534_a_323863]
-
a individului. Ele pot prevedea succesul sau eșecul persoanei examinate în urmarea unor școli sau în exercitarea unor anumite profesii. De asemenea sunt măsuri ajutătoare în stabilirea unor boli psihice ca demența. Cel mai cunoscut dintre aceste metode este stabilirea Coeficientului de inteligență (IQ).
Teste de inteligență () [Corola-website/Science/322560_a_323889]
-
pe latură. Echivalent, un număr triunghiular este suma primelor "n" numere naturale de la 1 la "n". Termenul din dreapta formulei de mai sus, termen format din două numere, "n" + 1 și 2 unul peste celălalt între paranteze, este notația standard pentru coeficientul binomial, și poate fi citit „combinări de "n" + 1 luate câte 2”. În această formă, numărul triunghiular "T" rezolvă „problema strânsului mâinilor”, adică dă numărul de strângeri de mână în cazul în care fiecare persoană dintr-o cameră cu "n
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
Academiei de Studii Economice din București, doctor în Economie din anul 2014. Vorbește fluent limbile: română, engleza și franceză. lucrează în domeniul vinului și este vicepreședinte al Patronatului Național al Viei și Vinului. Ion Șerban Dobronăuțeanu este Maestru al Sportului, coeficient ELO 2220. În timpul junioratului a fost membru în echipe medaliate la Campionatele Naționale pe echipe. A organizat mai multe ediții ale Open București și numeroase evenimente șahistice pe plan intern. A organizat meciurile dintre Anatoli Karpov și Andrei Istrațescu în
Ion Șerban Dobronăuțeanu () [Corola-website/Science/322038_a_323367]
-
de membrane, omogene sau microporoase, au fost utilizate în prepararea de sisteme rezervor. Membranele microporoase au avantajul că principiul activ difuzează prin porii care conțin același mediu că rezervorul. Difuzia controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de partiție membrană-principiu activ. Eliberarea transdermală a principiilor active utilizează ambele mecanisme. De exemplu, preparatul Transderm-Nitro folosește o membrana omogena de copolimer, în timp ce preparatul Transderm-Scop este bazat pe o membrana de polipropilena microporoasa care controleaza viteza de eliberare. Policaprolactona a
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
În matematică, prin funcție algebrică de gradul al treilea sau, mai scurt, funcție cubică se înțelege orice funcție polinomială de următoarea formă: în care singura condiție obligatorie se referă la coeficientul "a", care trebuie să nu fie zero. Altfel spus, o funcție cubică este echivalentă cu un polinom de trei în care studiul variabilei dependente (funcția) față de variabila independentă (argumentul) este importantă. Derivata unei funcții cubice este o funcție de grad mai
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
funcția cuadratică (gradul doi), respectiv rezultatul operației inverse derivării funcției, integrala sa este o funcție de grad mai mare cu o unitate, funcția cuadrică, (grad patru). Cazul studiului zero-urilor funcției cubice se rezolvă prin egalarea "ƒ"("x") = 0 și condiționarea coeficientului "a" să fie ne-nul ("a" ≠ 0) produce o ecuație cubică de forma De obicei coeficienții "a", "b","c", "d" sunt numere reale, dar pot fi și numere complexe. Oricum, mare parte a teoriei este valabilă atât pentru coeficienți reali
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
mai mare cu o unitate, funcția cuadrică, (grad patru). Cazul studiului zero-urilor funcției cubice se rezolvă prin egalarea "ƒ"("x") = 0 și condiționarea coeficientului "a" să fie ne-nul ("a" ≠ 0) produce o ecuație cubică de forma De obicei coeficienții "a", "b","c", "d" sunt numere reale, dar pot fi și numere complexe. Oricum, mare parte a teoriei este valabilă atât pentru coeficienți reali cât și pentru cei complecși, cu mici diferențe. Rezolvarea unei ecuații cubice se reduce la aflarea
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
condiționarea coeficientului "a" să fie ne-nul ("a" ≠ 0) produce o ecuație cubică de forma De obicei coeficienții "a", "b","c", "d" sunt numere reale, dar pot fi și numere complexe. Oricum, mare parte a teoriei este valabilă atât pentru coeficienți reali cât și pentru cei complecși, cu mici diferențe. Rezolvarea unei ecuații cubice se reduce la aflarea rădăcinilor sau zero-urilor funcției (vedeți imaginea). Există două metode generale de aflare a zero-urilor cubicei. Una dă soluții exacte, implicând combinații
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
rădăcinilor sau zero-urilor funcției (vedeți imaginea). Există două metode generale de aflare a zero-urilor cubicei. Una dă soluții exacte, implicând combinații de numere iraționale conținând rădăcini de ordinul doi și trei combinând numerele "a", "b", "c" și "d", coeficienții funcției cubice. Cea de-a doua este aproximativă întrucât este numerică, exprimând cele trei rădăcini ca trei numere reale sau ca un număr real și două complexe. În acest caz, valorile numerice ale rădăcinilor pot fi obținute printr-un algoritm
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
critic; în acest caz, "b-3ac≤0", iar funcția cubică este strict monotonă. Forma generală a unei ecuații cubice (de gradul trei) este: unde formula 6 În această secțiune se descrie modul în care rădăcinile unei astfel de ecuații pot fi aflate. Coeficienții formula 7 pot fi numere reale sau complexe. Orice ecuație cubică (1), cu coeficienți reali are cel puțin o soluție reală " x", ceea ce este o consecință a teoremei valorii intermediare. Există următoarele 3 cazuri, în funcție de semnul discriminantului: Vezi și multiplicitatea rădăcinilor
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
generală a unei ecuații cubice (de gradul trei) este: unde formula 6 În această secțiune se descrie modul în care rădăcinile unei astfel de ecuații pot fi aflate. Coeficienții formula 7 pot fi numere reale sau complexe. Orice ecuație cubică (1), cu coeficienți reali are cel puțin o soluție reală " x", ceea ce este o consecință a teoremei valorii intermediare. Există următoarele 3 cazuri, în funcție de semnul discriminantului: Vezi și multiplicitatea rădăcinilor unui polinom. Pentru ecuația cubică generală (1), cu coeficienți reali, formula generală de
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
ecuație cubică (1), cu coeficienți reali are cel puțin o soluție reală " x", ceea ce este o consecință a teoremei valorii intermediare. Există următoarele 3 cazuri, în funcție de semnul discriminantului: Vezi și multiplicitatea rădăcinilor unui polinom. Pentru ecuația cubică generală (1), cu coeficienți reali, formula generală de calcul a rădăcinilor în funcție de coeficienți, este după cum urmează, dacă formula 9, altfel ecuația are două rădacini complexe nereale. Totuși, această formulă nu se verifică, dacă operandul din rădăcina pătrată este negativ sau în cazul în care coeficienții
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
o soluție reală " x", ceea ce este o consecință a teoremei valorii intermediare. Există următoarele 3 cazuri, în funcție de semnul discriminantului: Vezi și multiplicitatea rădăcinilor unui polinom. Pentru ecuația cubică generală (1), cu coeficienți reali, formula generală de calcul a rădăcinilor în funcție de coeficienți, este după cum urmează, dacă formula 9, altfel ecuația are două rădacini complexe nereale. Totuși, această formulă nu se verifică, dacă operandul din rădăcina pătrată este negativ sau în cazul în care coeficienții aparțin unui domeniu care nu este inclus în domeniul
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
coeficienți reali, formula generală de calcul a rădăcinilor în funcție de coeficienți, este după cum urmează, dacă formula 9, altfel ecuația are două rădacini complexe nereale. Totuși, această formulă nu se verifică, dacă operandul din rădăcina pătrată este negativ sau în cazul în care coeficienții aparțin unui domeniu care nu este inclus în domeniul numerelor reale. Atunci când această operand este real și pozitiv, rădăcinile cubice sunt reale si bine definite. În alt caz, rădăcina pătrată nu este reală și trebuie să alegem una din cele
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
că "x", "x" și "x" sunt rădăcinile ecuației (1) sau (2), și definim formula 87, astfel încât "ζ" este o rădăcină primitivă de ordin 3 a unității, care satisface relația: formula 88. Notăm: Aceasta este transformarea Fourier discretă a rădăcinilor: observăm că în timp ce coeficienții polinomului sunt simetrici în rădăcini, în această formulă o ordine a fost aleasă pentru rădăcini, astfel încât acestea nu sunt simetrice. Rădăcinile pot fi apoi recuperate pornind de la formula a treia "s" prin inversarea transformării liniare de mai sus prin intermediul transformatei
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
cum grupul permutărilor formula 121 al rădăcinilor este generat de aceste permutări, rezultă că formula 118 și formula 115 sunt funcții polinomiale simetrice ale rădăcinilor, și astfel pot fi scrise ca polinoame de the funcțiile simetrice elementare și, astfel, ca funcție rațională a coeficienților de ecuației. Fie formula 124 și formula 125 aceste expresii, care vor fi calculate în continuare. Știm deja că formula 113 și formula 114 sunt cele două rădăcini ale ecuației de gradul 2 Astfel, rezolvarea ecuației poate fi continuată la fel ca în metoda
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
lichid) se mișcă unele relativ la celălalte. Reometria este tehnica de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. Reometrul este un instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. Reometrele pot măsura mărimi cum ar fi viscozitatea, coeficienții tensiunilor normale sau diferite module dinamice. În mod ideal, un reometru ar trebui să fie capabil să detecteze modificările proprietăților reologice ale sistemului în condiții similare de solicitare cu cele din realitate. Există multe tipuri de reometre: Pentru caracterizarea comportării
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
funcției și apoi prin backtracking, calculând diferențele. Col formula 6 primește valoarea funcției la începutul calculelor, formula 7. Col formula 8 este diferența dintre formula 9 și formula 7... Dacă funcția de calculat este una polinomială, exprimată ca valorile inițiale se pot calcula direct din coeficienții constanți "a", "a","a", ..., "a" fără a fi nevoie de date efective. Valorile inițiale sunt deci: Multe funcții uzuale sunt însă funcții analitice, care pot fi exprimate ca serii de puteri, de exemplu ca serii Taylor. Valorile inițiale se pot
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
ei. Pentru multe funcții, derivatele de ordin superior se obțin trivial; funcția sinus, de exemplu, în 0 are derivatele 0 sau formula 19. Începând calculele de la 0, se poate obține seria simplificată Maclaurin Aceeași metodă de calcul a valorilor inițiale după coeficienți se poate utiliza ca și la funcțiile polinomiale. Coeficienții polinomiali constanți vor avea valorile Problema cu metodele descrise mai sus o reprezintă acumularea erorilor care vor face ca seria să nu mai conveargă la funcția reală. O soluție ce garantează
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
obțin trivial; funcția sinus, de exemplu, în 0 are derivatele 0 sau formula 19. Începând calculele de la 0, se poate obține seria simplificată Maclaurin Aceeași metodă de calcul a valorilor inițiale după coeficienți se poate utiliza ca și la funcțiile polinomiale. Coeficienții polinomiali constanți vor avea valorile Problema cu metodele descrise mai sus o reprezintă acumularea erorilor care vor face ca seria să nu mai conveargă la funcția reală. O soluție ce garantează o eroare maxim constantă este ajustarea curbei. Se calculează
Mașină diferențială () [Corola-website/Science/322260_a_323589]
-
care dispare, spumă folosită și la Campionatul Mondial de Fotbal din 2014. Un total de 77 de echipe din 53 din cele 54 de asociații membre UEFA au participat în (excepție făcând Liechtensteinul, care nu organizează o ligă națională). Clasamentul coeficienților UEFA este folosit pentru a determina numărul de echipe pentru fiecare asociație participantă: Pentru , asociațiile au fost alocate locurile în conformitate cu coeficientul UEFA al țării în 2013, care ia în considerare performanța echipelor în competițiile europene între 2008-09 și 2012-13. Deoarece
Liga Campionilor 2014-2015 () [Corola-website/Science/329748_a_331077]