KorAP: Find »[drukola/base=povesti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1263 1264 1265 ...1271 >

31,771 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

În străinătate și prezența În Egipt a străinilor care pătrund În toate păturile societății - de la sclavi până la personaje de curte - determină cunoașterea unor divinități diferite de cele egiptene, care le completează cu puterea lor pe cele din urmă; despre acestea povestesc cei care le-au cunoscut În experiențele lor În afara granițelor. Și suveranii fac acest lucru: Amenofis al III-lea (cel care făcuse cunoscut În mod public prin dezvăluirile din templul său din Luxor nașterea sa directă din Amonxe "Amon") aduce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
această epocă și care reiau un motiv apărut deja În Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
multe. Eu sunt un om care Își uită Îndatoririle. Sunt o persoană fără minte, care Își petrece ziua urmându-și gura, ca vițelul după iarbă (Anast. II, 10,14-11,2). Cazul cel mai cunoscut este cel al unei persoane care povestește pe o stelă cum a fost pedepsită de „Piscxe "Pisc"”, care a orbit-o pentru o vină de-a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
crocodil ori de șarpe sau poate de câine”. Cele trei animale apar În povestirea fantastică a aventurilor tânărului principe - dar finalul poveștii lipsește și nu știm dacă destinul se Împlinește sau este anulat cu vreo viclenie la fel ca aceea povestită de Herodot despre Mikerinos 4 care, pentru că i se mai dăduseră doar șase ani de trăit, „a făcut zi din noapte” și și-a dublat astfel timpul care Îi fusese profețit. Oricum ar fi, În acest timp, destinul este adesea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unul dintre marii zei naționali, putem concluziona că această situație, aparent similară, diferă de fapt În profunzime. Chiar și grecii prezenți În Egipt - deși Într-o poziție de autoritate, ca soldați și generali prețioși - sunt considerați impuri, fiind străini (Herodot povestește că nici o femeie egipteană nu ar săruta un grec pe gură)1. Totuși, chiar În această epocă Începe identificarea metodică a divinităților egiptene cu divinități grecești, identificare ce trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de fapt unul singur ce evoluează În timp la Medinet Habu, Karnak, Luxor. Tot din aceste texte se cunoaște cu destulă acuratețe mitul, desigur mai vechi, al lui Ogdoad din Hermopolis (care În vechime se numea „Cetatea celor Opt”). Mitul povestește despre haosul acvatic originar În care se aflau În amorțeală patru cupluri divine, ai căror masculi sunt șerpi, iar femelele sunt broaște: haosul lichid (Nunxe "Nun" și Naunetxe "Naunet"), Întunericul (Kukxe "Kuk" și Kauketxe "Kauket"), nedefinitul (Huhxe "Huh" și Hauhetxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au succedat la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorba despre vestitul mit babilonian al lui En¿ma eliș („Când sus”), care poate fi datat la sfârșxe "Marduk"itul mileniului al II-lea Î.Hr. Mitul mai poartă și titlul de „Poemul creației” sau alte titluri asemănătoare, pentru că acesta povestește crearea lumii și a omului. Cea mai potrivită intitulare a acestui imn este „Înălțarea lui Mardukxe "Marduk"” - principalul zeu al Babiloniei, zeul național al acestei țări Începând cu perioada lui ¾ammurabixe " H~ammurabi" (1 792-1 750 Î.Hr.) -, pentru că acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeul național al acestei țări Începând cu perioada lui ¾ammurabixe " H~ammurabi" (1 792-1 750 Î.Hr.) -, pentru că acesta oferă motivația teologico-mitologică a ascensiunii lui Marduk În fruntea panteonului (cf. subcapitolul 4.8a). În prima sa parte, En¿ma eliș povestește originea zeilor, descriind-o ca pe o procreare progresivă a cuplurilor divine, după modelul procreării umane din mamă și tată. Totul Își are originea În cuplul divin Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat", adică În amestecul apelor dulci subterane cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iar din aceștia se naște perechea zeilor propriu-ziși Anșarxe "Anșar" și Kișarxe "Kișar", adică Cerul și Pământul În Întregime. În continuarea povestirii, En¿ma eliș ne vorbește despre generarea altor doi mari zei: Anuxe "Anu"(m) și Nudimmud (Ea). Se povestește despre lupta și victoria zeilor tineri - În special a lui Mardukxe "Marduk", fiul lui Ea și al perechii sale Damkinaxe "Damkina" - asupra lui Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat". Din aceste informații reiese clar că originea zeilor, concepută ca un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Începe cu: „Pe vremea când zeii erau om”, prin aceasta, Înțelegându-se că, Înainte de crearea omului, zeii trebuiau să suporte ei Înșiși oboseala muncii, care va deveni mai apoi datoria specifică ființelor umane - procurarea hranei și a băuturii necesare. Se povestește tab. I, 2-4: șZeiiț trebuiau să Îndure munca și să Își poarte povara (șupșikku): povara zeilor era mare, munca lor era grea, oboseala puternică. Se face aici aluzie În mod clar la munca agricolă a mesopotamienilor și la cea adiacentă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine În număr și importanță. Pe lângă profilul său generativ, sexualitatea zeilor presupune și plăcerile conexe, În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se destinde cu Mamixe "Mami", soția sa. În schimb, În cazul zeiței Iștarxe "Iștar" se cunosc și plăcerile și iubirile din afara cuplului, iar despre virilitatea lui Ninurtaxe "Ninurta" se spune cu „nu cunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul său În aventuri eroice și glorioase: dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clară (XI, 7): Spune-mi cum ai intrat În adunarea zeilor și ai obținut viața șfără de moarteț? Utnapiștimxe "Utnapiștim" nu poate să răspundă la Întrebare atât de gravă, pentru că este vorba despre un secret divin. Astfel Încât, după ce i-a povestit amănunțit potopul și ceea ce a văzut cu ochii săi și după ce i-xe " Ghilgameș"a explicat că la sfârșitul acestuia, el și soția sa au fost „făcuți asemenea celorlalți zei” și au fost „trimiși să locuiască departe la gurile râurilor” (XI

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eroul omonim pierde ocazia de a o obține, evident În mod excepțional, chiar din cauza tatălui său, Ea (Enkixe "Enki"), zeul Înțelepciunii. Mitul lui Adapaxe "Adapa", ale cărui atestări mai vechi apar În secolul al XIV-lea Î.Hr. (Tell El-Amarna), povestește că preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai spune și „ținutul fără Întoarcere” (vezi subcapitolul 3.5c, În legătură cu miturile Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi" și Gestinanna). Infernul are o regină, pe Ereșkigalxe "Ereșkigal" „Stăpâna marelui ținut”, sora zeiței Inanna/Iștar. Mitul Nergalxe "Nergal" și Ereșkigal povestește cum zeul ceresc Nergal a devenit soț al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În formarea lumii divine și În orânduirea Întregului cosmos. În mitul akkadian En¿ma eliș (tab. I, 59-71) se povestește un Enki a reușit să o imobilizeze pe cumplita Apsûxe "Apsû", soția lui Ti³matxe "Tia>mat", cu o vrajă puternică, pentru ca, mai apoi, să-l ucidă și să ia În stăpânire locuința sa omonimă, apsû. Enkixe "Enki"/Ea este, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fertilității, este venerată mai ales În Uruk, unde există informații (poemele lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Erraxe "Erra") că ar fi existat o formă clară de prostituție sacră feminină și masculină și alte rituri asemănătoare. Tab. VI din epopeea lui Ghilgameș povestește că Iștar se Îndrăgostește de eroul Ghilgameș, care Însă o disprețuiește și o „blestemă”, considerând-o prea dezinvoltă În iubirile ei: Într-adevăr, Întotdeauna ajunge să-și renege iubiții și să se poarte urât cu ei. Când, aproape isterică, zeița

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi amenință pe zei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian); 2) Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele menționate mai sus. b) Mitul sumerian Enkixe "Enki" și Ninma¿xe "Ninmah~" În rândurile 22-24 ale acestui important mit sumerian, care a avut la origine 141 de rânduri și care aparține Începutului mileniului al II-lea Î.Hr., se povestește că zeița mamă Nammuxe "Nammu" Îi cere fiului său Enkixe "Enki", zeul Înțelepciunii, să creeze omul adică să Îi conceapă un model. Enki Îl alcătuiește și o trimite pe Nammu să meargă Împreună cu Ninma¿xe "Ninmah~" (aici considerată probabil soția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mitologia mesopotamiană. c) Mitul akkadian al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și spiritul nemuritor eddimu Din Întreaga literatură mesopotamiană, mitul babilonian antic Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" conține cea mai incisivă și organică descriere a creării omului. Pe tab. 204-217 se povestește: Ea deschise gura și se adresă marilor zei: În prima, În cea de-a șaptea și de-a cincisprezecea zi a lunii vreau să pregătesc o baie purificatoare. Unul dintre zei să fie dat morții, pentru ca toți zeii să se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vor urma vom putea auzi șbătaiaț tamburului! Prin mijlocirea cărnii zeului, să fie șîn omț un eddimu: acesta să-i facă omului viu șbalÚuț cunoscut semnul șittuț: pentru a nu-l uita, să existe eddimu! Crearea efectivă a omului este povestită fără adăugări semnificative pe tab. I, 218 sqq., unde este dat și numele zeului ucis pentru a da viață omului: WE-ila sau PE-ila sau altele asemănătoare. Despre acest zeu se spune un lucru semnificativ: „era dotat cu inteligență” (rând 223

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]