32,236 matches
-
Robert T. Francoeur și Raymond J. Noonan au scris că „în 1925, biserica a fost separată de stat, dar educația religioasă a rămas în școli și clerul a fost instruit la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. Odată cu ocupația sovietică și implementarea legislației anticreștine, Biserica a pierdut peste două treimi din clerul ei. Activitățile religioase cu copii și tineret, precum și cele editoriale au fost interzis, proprietatea bisericii a fost naționalizată, iar Facultatea de Teologie a fost închisă”. Aldis Purs, un
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
proprietatea bisericii a fost naționalizată, iar Facultatea de Teologie a fost închisă”. Aldis Purs, un profesor de istorie la Universitatea din Toronto, scrie că în Estonia, la fel ca în Letonia, unii clerici creștini evanghelici au încercat să reziste politicii sovietice a ateismului de stat prin angajarea în activități anti-regim cum ar fi răspândirea clandestină a Bibliei. Lucrarea intitulată "World and Its Peoples: Estonia, Latvia, Lithuania, and Poland", publicată de Marshall Cavendish, afirmă că, în afară de campania antireligioasă sovietică în Estonia, care
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
să reziste politicii sovietice a ateismului de stat prin angajarea în activități anti-regim cum ar fi răspândirea clandestină a Bibliei. Lucrarea intitulată "World and Its Peoples: Estonia, Latvia, Lithuania, and Poland", publicată de Marshall Cavendish, afirmă că, în afară de campania antireligioasă sovietică în Estonia, care a mandatat confiscarea proprietăților bisericești și deportarea teologilor în Siberia, multe „biserici au fost distruse în timpul ocupației germane a Estoniei, din 1941 până în 1944, și în al celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945)”. După destrămarea Uniunii
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
în Estonia, care a mandatat confiscarea proprietăților bisericești și deportarea teologilor în Siberia, multe „biserici au fost distruse în timpul ocupației germane a Estoniei, din 1941 până în 1944, și în al celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945)”. După destrămarea Uniunii Sovietice, această legislație antireligioasă a fost anulată. Potrivit sondajului Eurobarometer din 2010, 18% dintre cetățenii estonieni au răspuns că "ei cred că există un Dumnezeu", în timp ce 50% au răspuns că "ei cred că este un fel de spirit sau forță de
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
în Riigikogu, parlamentul eston, în perioada 1920-1926, și apoi din 1929 până în 1932. A fost președinte al Riigivolikogu (camera inferioară) din 4 aprilie 1938 până la 12 octombrie 1939. Uluots a fost apoi prim ministru din 1939 până în 1940 când trupele sovietice au pătruns în Estonia și au instalat un guvern-marionetă sovietic condus de Johannes Vares, în timp ce guvernul constituțional al lui Uluots a funcționat clandestin (și apoi în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
1929 până în 1932. A fost președinte al Riigivolikogu (camera inferioară) din 4 aprilie 1938 până la 12 octombrie 1939. Uluots a fost apoi prim ministru din 1939 până în 1940 când trupele sovietice au pătruns în Estonia și au instalat un guvern-marionetă sovietic condus de Johannes Vares, în timp ce guvernul constituțional al lui Uluots a funcționat clandestin (și apoi în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte puteri occidentale care îl considerau ilegal, ca și pe anexarea
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
și apoi în exil). Guvernul-marionetă comunist nu a fost niciodată recunoscut de Statele Unite, Regatul Unit și alte puteri occidentale care îl considerau ilegal, ca și pe anexarea Estoniei la URSS. După ce președintele eston Konstantin Päts a fost arestat de forțele sovietice de ocupație și deportat în Rusia în iulie 1940, profesorul Uluots a devenit "prim ministru cu îndatoriri de președinte" după cum dicta constituția estonă. Când naziștii au invadat Estonia în 1941, guvernul comunist a fost răsturnat. Ulouts a refuzat ofertele Germaniei
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
estonă, la care a ajuns la 2 februarie 1944. La 20 aprilie 1944, Comitetul Național a ales Comitetul Electoral al Republicii Estonia. Acesta a declarat ilegală numirea lui Johannes Vares în funcția de prim ministru de către Konstantin Päts în timpul ocupației sovietice și că Uluots acționase ca șef interimar al statului din 21 iunie 1940. La 21 iunie 1944, l-a numit pe în funcția de viceprim-ministru. În ianuarie 1944, frontul a fost împins de Armata Roșie până la hotarele Estoniei. Narva a
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
000 de recruți s-au prezentat la centrele de recrutare. Câteva mii de estoni care luptaseră în armata finlandeză au traversat înapoi Golful Finlandei să treacă de partea nou-înființatei Forțe de Apărare a Teritoriului, pentru a apăra Estonia de înaintarea sovietică. Se spera că participarea activă la un astfel de război va atrage susținerea occidentală pentru cauza independenței Estoniei față de URSS și deci conservarea independenței țării. Când germanii s-au retras în septembrie 1944, Uluots a numit un nou guvern, în
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
numit un nou guvern, în funcție cu . La 20 septembrie, a fost proclamat guvernul național al Estoniei. Forțele estone au ocupat clădirile guvernamentale din și au cerut forțelor germane să plece. Guvernul Tief a plecat din Tallinn înainte de sosirea Armatei Sovietice și s-a ascuns. Membrii guvernului au fost însă ulterior arestați și au suferit diverse represiuni ale autorităților sovietice, sau au fost trimiși în lagărele de muncă forțată din Siberia. Restul guvernului s-a refugiat la Stockholm, Suedia, unde a
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
au ocupat clădirile guvernamentale din și au cerut forțelor germane să plece. Guvernul Tief a plecat din Tallinn înainte de sosirea Armatei Sovietice și s-a ascuns. Membrii guvernului au fost însă ulterior arestați și au suferit diverse represiuni ale autorităților sovietice, sau au fost trimiși în lagărele de muncă forțată din Siberia. Restul guvernului s-a refugiat la Stockholm, Suedia, unde a între 1944 și 1992 când , prim ministru cu funcțiuni de președinte, și-a prezentat credențialele noului președinte Lennart Meri
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]
-
s-a contractat dramatic după 1989 prin pierderea pieței sovietice, de care economia bulgară era strâns legată. Nivelul de trai a scăzut cu 40%, dar se așteaptă să atingă nivele pre-1990 până la finalul lui 2003. În anii de după criză s-a bucurat de o creștere economică ridicată, salariul mediu fiind
Economia Bulgariei () [Corola-website/Science/335835_a_337164]
-
un studiou în clădirea Teatrului de artă din Moscova MHT. În fruntea studioului Stanislavski l-a numit pe elevul sau, regizorul de origine armeană Evgheni Vahtangov. Crearea teatrului sub noua sa formă a fost aprobată la vremea respectivă de autoritățile sovietice, prin comisarul poporului pentru naționalități, Iosif Stalin, După lungi căutări s-a găsit un loc pentru Habima în clădirea nr.6 de pe ulița Nijnii Kislovsk. Ansamblul, format în mare parte din evrei originari din Polonia, a folosit acest local până în
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
seară de lucrări de studiou” în regia lui Vahtangov, care a cuprins piesele „Sora cea mare” de Shalom Ash, „Incendiu” de I.L.Peretz, „Soare” de Itzhak Katznelson și „Năpasta” de Itzhak Dov Berkovicz. În anul 1926 teatrul a părăsit Uniunea Sovietică pentru un turneu peste hotare, inclusiv în Statele Unite.O parte din actori în frunte cu Nahum Tzemah au decis să ramână la New York, unde producțiile teatrului, incluzând și versiuni ebraice ale unor piese din tradiția teatrală idiș, s-au bucurat
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
și versiuni ebraice ale unor piese din tradiția teatrală idiș, s-au bucurat de succes. Altă parte a actorilor s-a mutat în anul 1928 în Palestina, sub mandat britanic. Instalat la Tel Aviv, ansamblul Habima a invitat pe regizorul sovietic Aleksei Dikii să ajute la reușita câtorva spectacole. Dikii a regizat cu succes piesa „Comoara”, de Șalom Alehem a carei premieră în traducere ebraică s-a jucat la 29 decembrie 1929, apoi „Coroana” de David Calderon, a cărei premieră s-
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
acestea aveau să se petreacă pe fondul mai larg al adâncirii "declinului moral" și al creșterii permisivității în cadrul societăților occidentale. Numeroase state sub regimuri dictatoriale din secolul al XX-lea încă se opuneau cu vehemență practicilor homosexuale, printre care Uniunea Sovietică, Germania Nazistă și Spania sub regimul Francisco Franco. În contrast, după câștigarea independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape de Danemarca în 1933
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape de Danemarca în 1933, Islanda în 1940, Elveția în 1942 și Suedia în 1944. În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după revoluția bolșevică din 1917, însă a fost din nou pedepsită după moartea lui Lenin, când dictatorul Iosif Stalin a preluat controlul. După cel de-Al Doilea Război Mondial întregul bloc european estic condamna homosexualitatea, după
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
din nou a fost câștigată de echipa Chișinăului cu același scor de 5-0. În 1945, Chișinăul, reprezentat de Dinamo, câștiga campionatul și Cupa Moldovei. Unele surse datează apariția echipei cu 1940, grație lui Arcadie Hofman, dar apariția oficială în fotbalul sovietic este consemnată la data de 16 mai 1947. În 1946 se înființează Spartak Chișinău, care este admisă în campionatul Ucrainei, zona sudică, a treia grupă valorică. După 1950, Dinamo Chișinău era să fie redenumită pe rând în Burevestnik, Moldova, Avântul
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
poziție în clasament a fost locul 6, în 1956. În Cupa URSS cea mai bună performanță a fost accederea în sferturile de finală în anul 1963. Până la obținerea independenței, echipe din șase orașe au reprezentat republica în campionatul fostei Uniuni Sovietice, unele schimbându-și denumirile pe parcurs: Chișinău (Burevestnik, Moldova, Avântul, Nistru, Zimbru - Liga Superioară, Prima Ligă și Liga a Doua), Tiraspol (Pișcevik, Luceafărul, Dnestr, Zvezda, Start, Automobilistul, Tekstilșcik, Tiras, Tiligul - Liga a Doua, Prima Ligă), Bender (Lokomotiv, Pișcevik, Tighina - Liga
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
Prima Ligă), Bender (Lokomotiv, Pișcevik, Tighina - Liga a Doua), Comrat (Bugeac - Liga a Doua), Bălți (Zarea - Liga a Doua), Drochia (Speranța - Liga a Doua). Campionatul Moldovei, pe atunci, era o competiție inferioară ca valoare. Ultimul an de existență a Uniunii Sovietice și a campionatului URSS a prins cele două echipe moldovenești din Prima Ligă în ipostaze diferite: Zimbru Chișinău trebuia să retrogradeze în Liga a Doua, iar Tiligul-Tiras Tiraspol s-a calificat în Prima Ligă Sovietică. Nici una, nici alta - nu s-
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
an de existență a Uniunii Sovietice și a campionatului URSS a prins cele două echipe moldovenești din Prima Ligă în ipostaze diferite: Zimbru Chișinău trebuia să retrogradeze în Liga a Doua, iar Tiligul-Tiras Tiraspol s-a calificat în Prima Ligă Sovietică. Nici una, nici alta - nu s-a mai întâmplat. În anul următor a demarat Campionatul Moldovei. Prima ediție a Campionatului Moldovei la fotbal, cea din 1992, s-a disputat într-un context social-politic complicat - țara era în război, Chișinăul și Tiraspolul
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
a fost creat în anii 1940 în raionul Rîbnița (pe atunci RSS Moldovenească; în prezent regiunea separatistă din Transnistria, Republica Moldova) lângă hotarul cu RSS Ucraineană (acum Ucraina). În perioada sovietică "depozitul de muniții de artilerie nr. 1411" era un arsenal strategic al districtului militar de vest al URSS. Însă cea mai mare parte a munițiilor a fost stocată aici după retragerea trupelor sovietice din fosta RDG, Cehoslovacia și alte țări
Depozitul militar de la Cobasna () [Corola-website/Science/332600_a_333929]
-
cu RSS Ucraineană (acum Ucraina). În perioada sovietică "depozitul de muniții de artilerie nr. 1411" era un arsenal strategic al districtului militar de vest al URSS. Însă cea mai mare parte a munițiilor a fost stocată aici după retragerea trupelor sovietice din fosta RDG, Cehoslovacia și alte țări ale lagărului socialist. În prezent circa 20.000 de tone de arme și muniții sînt stocate la acest depozit. O eventuală explozie a acestor depozite, care nu pot fi transportate, ar provoca un
Depozitul militar de la Cobasna () [Corola-website/Science/332600_a_333929]
-
precum și demonstrații sportive marinarești susținute de scafandrii militari și echipajele unor ambarcațiuni cu rame și vele. La festivitatile de la Constanța au fost prezente, în premieră, echipajul crucișătorului U.S.S. Belknap, aparținând Flotei a-VI-a a S.U.A., echipajul navei militare sovietice "Azov", distrugătorul turcesc "Kocatepe" și nava de patrulare bulgară "Smeli". În anul 1999, spre deosebire de edițiile precedente, festivitățile de Ziua Marinei și a Lucrătorului Portuar, s-au desfășurat la Cuibul Reginei și în zona farului Carol I din Constanța. Prin Legea
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
făceau să se întrevadă un conflict de durată între germani și cehi. În cazul unui conflict militar, România nu putea rămâne neafectată, dat fiindcă, în calitate de semnatar al Micii Înțelegeri, al cărei artizan fusese Nicolae Titulescu, trebuia să permită trecerea trupelor sovietice pe teritoriul propriu, pentru a veni în ajutorul cehilor. În lunile următoare, evenimentele internaționale s-au precipitat, presiunea asupra lui Carol al II-lea crescând. În septembrie a avut loc conferința de la München, urmată de ocuparea pașnică de către trupele germane
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]