35,463 matches
-
ori gubernia Basarabia, călătorind prin Imperiul Rus, unde a fost arestat de mai multe ori pentru activitate sionistă. El a fost delegat la cel de-al 9-lea Congres Sionist din anul 1909, participând la toate congresele sioniste până la proclamarea independenței Israelului în anul 1948. În anul 1913, Maimon a emigrat în Palestina (pe atunci parte a Imperiului Otoman) și a avut un rol activ în organizarea sistemului de școli religioase evreiești de acolo, fiind expulzat de otomani în perioada primului
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
A fost ales ca membru în conducerea Agenției Evreiești în anul 1935, dar a fost întemnițat de către britanici la Latrun în 1946. Maimon a fost unul dintre cei patru membri ai comitetului care a elaborat forma finală a Declarației de independență a statului Israel (alături de David Ben-Gurion, Aharon Zisling și Moshe Shertok) și a fost unul dintre cei 37 de semnatari ai acesteia (14 mai 1948), în calitate de membru al Consiliului Provizoriu de Stat. A fost numit ca ministru al problemelor religioase
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
abreviat "UPA") și alte grupuri înarmate. Cele mai multe omoruri au avut loc în vara și toamna anului 1943. În iulie 2016, parlamentul de la Varșovia a adoptat o rezoluție care califică acest masacru drept „genocid”. După încheierea Primului Război Mondial, Polonia și-a recăpătat independența. Guvernul polonez al lui Józef Piłsudski a fost susținătorul unei Ucraine independente, Republica Populară Ucraineană. Polonezii și naționaliștii ucraineni au luptat împreună împotriva Armatei Roșii bolșevice. La sfârșitul războiului polono-sovietic din 1919-1921, această alianță a încetat să mai existe. Odată cu
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
a fost purtat între forțele separatiste cecene și trupele Federației Ruse și a fost un război de gherilă pentru afirmarea independenței Ceceniei. Războiul a fost unul dintre cele mai distrugatoare conflicte ale epocii moderne și a avut loc in fostul spațiu ex-sovietic. În 1994, Moscova a angajat ca un număr de politicieni de origine cecenă stabiliți la Moscova să se „reîntoarcă
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt, la 31 august 1996. Ele stabileau că statutul Ceceniei urma să fie decis până la sfârșitul anului 2001, dar acordau Republicii Cecene Ichkeria independență de-facto până în acel moment. La 12 mai 1997, la Moscova, președintele rus Boris Elțîn și președintele cecen separatist din acea vreme Aslan Mashadov au semnat un Tratat de Pace între Federația Rusă și Republica Cecenă Ichkeria, care după spusele lui
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
încolonare, rujile și panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în căptușeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecționat în anul 1977, odată cu împlinirea centenarului Independenței, fiind confecționat din mătase de culoare roșie și albastră, pe o parte având clădirea Colegiului Național „Andrei Șaguna”, iar pe partea opusă un june tânăr pe cal. Suportul este din material lemnos, iar în vârf are o suliță. Pentru a
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
luna septembrie (în ultimii ani s-a renunțat la aceasta). Din bunurile păstrate azi în cadrul societății Junilor Bătrâni (autorizați în 1991), după informațiile date de președintele grupului Nicolae Văcaru, dețin următoarele: steagul societății, confecționat în 1977 în contextul sărbătorii centenarului Independenței, care poartă vechiul suport de lemn ținte, care menționează numele tuturor membrilor; buzdugane, lente, ruji, bițcăne, o colecție de documente; vechile tablouri ale Junilor Bătrâni. Sediul societății este la Biserica Sfânta Treime — Pe Tocile. Se găsesc în litigiu cu cei
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
acaparat, după „naționalizare”, „Cabana Junilor” din Poiană și au transformat-o în restaurant. Compania s-a format în anul 1879 din rândul bărbaților căsătoriți care locuiau „Pe Coastă”. Numele de „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperită de glorie în războiul pentru Independență de la 1877 a României, în condițiile în care românii din Ardeal nu puteau participa la acest mare război, ori preluarea acestor costume la numai doi ani după marele eveniment, este evident un răspuns la participarea sufletistă a românilor din Șcheii
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
curea fină. Aceste căciuli amintesc de cea a lui Mihai Viteazul, ca și la Junii Albiori, motiv pentru care pe steagul companiei apare chipul eroului unității naționale, precum și tricolorul românesc. Actualul steag a fost confecționat în 1977, prilejuit de centenarul Independenței, purtând pe o parte chipul marelui voievod Mihai Viteazul și pe alta un june curcan, iar pe lance plăcuțe metalice gravate cu numele membrilor. Ei organizează jocuri strămoșești în fiecare an, în ziua de „Sânchetru” (Sfinții Petru și Pavel — 29
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
scindării Grupului Junilor Curcani, prin prezentarea unui registru de procese verbale al Dorobanților în care apare menționat anul 1923. Primul steag a fost confecționat în anul 1926. Păstrează pe actualul steag al companiei lor (alcătuit în 1977, prilejuit de centenarul Independenței), imaginea unui erou de la 1877, descris de Vasile Alecsandri în poezia „Dorobanțul”. Vechiul steag a dispărut în condițiile tulburi ale anului 1948, când prin decret guvernamental au fost desființate toate grupurile de juni. Din 1938 Junii Dorobanți au dobândit personalitate
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
au jertfit pe altarul neamului și bisericii strămoșești. Brașov, 15 august 1995” Steagul lor de astăzi păstrează chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și un june brașovechean călare, reconstituit în anul 2007 după modelul celui din 1977 făcut cu prilejul centenarului Independenței de Stat a României. Din 1929 funcționează „Societatea Junilor Brașovecheni”, avându-l astăzi ca președinte pe Mihai Ioan Moraru. De curând s-a inaugurat un frumos Muzeu al Junilor Brașovecheni în incinta Bisericii Sfânta Adormire din Brașovul Vechi, muzeu în
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
parte a cartierului Șchei în urma așezării pe aceste meleaguri a românilor izgoniți din Apața și Crizbav de către Sigismund de Luxemburg în secolul al XIV-lea. Junii Roșiori constituie un grup care, prin accesoriile costumului și onomastică, amintește de Războiul de Independență din 1877-1878. Grupul Junilor Roșiori a fost fondat în 1908 prin scindarea Societății Junilor Naționali Albi, din care s-au desprins cacovenii care astfel au organizat un grup separat. În procesiunea festivă la Pietrele lui Solomon, Junii Roșiori poartă costumul
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
junilor. Astfel regina Maria in calitate de colonel onorific al Regimentului 4 Rosiori a reusit să transmită junilor aceste elemente ale uniformei de paradă a militarilor din acest regiment. Actualul steag este confecționat din mătase la 1977, cu prilejul centenarului Independenței, purtând pe una din fețe chipul voievodului Mihai Viteazul, iar pe cealaltă față, un June Roșior. Suportul steagului are placate în metal numele membrilor grupului. Anual organizează maialul la Troița de la Pietriș, cunoscută și sub numele de Crucea lui Furnică
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
încolonării spre Pietrele lui Solomon și înapoi, nu mai ocupă locul al treilea, ci ultimul, permițând Roșiorilor, Curcanilor, Dorobanților și chiar Brașovechenilor să defileze în fața lor, Abiorii încheind plutonul. Actualul steag este confecționat în 1977, cu ocazia centenarului Războiului pentru Independență, purtând pe o parte portretul marelui poet al deșteptării noastre Andrei Mureșianu, iar pe cealaltă parte un June Albior. Suportul steagului, confecționat din lemn, poartă plăcuțe metalice (ținte) cu numele și prenumele tuturor membrilor grupului. Ei protejează troița cunoscută sub
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
la acest seminar. Bugeacul a fost reocupat de către Imperiul Rus în 1878. Trupele sale sosiseră în țară cu permisiunea, riguros condiționată, a României (convorbirile de la Balta - Liman) și trecuseră Dunărea, într-un nou război ruso-turc. După ce Carol I a proclamat Independența (10 mai 1877), armatele românești au fost solicitate, în urma înfrângerilor rusești, să treacă Dunărea la rândul lor și să participe la lupte. Turcii au fost respinși până aproape de Istanbul. Rusia și-a însușit o parte din teritoriul aliatei sale România
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
acestui ținut s-au bucurat de împroprietărirea clăcașilor, fiind izgoniți călugării greci care-i exploatau. De asemenea, locuitorii acestei zone a Basarabiei au fost martori la instaurarea lui Carol I de Hohenzollern în fruntea României în 1866, precum și la proclamarea independenței în 1877. Odată cu reinstaurarea administrației moldovenești a fost reintrodus sistemul legislativ moldovenesc. Acesta a fost păstrat de ruși chiar și după anexarea din 1878, făcând notă distinctă față de restul Basarabiei. În 1864 a fost reînființată vechea eparhie a Ismailului, așezând
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
șase sute șaptesprezece mii două sute de armeni în 1914, o cifră mult mai mare decât statisticile oficiale otomane din epocă. Secolul al XIX-lea se caracterizează printr-o mișcare de emancipare a minorităților din Imperiul Otoman, marcat de războiul grec de independență din 1821 la 1830, de la revoltele din Balcani, care au dus la Unirea Principatelor Române în 1859, și la independența României și Serbiei și autonomia Bulgariei în 1878. Aceste mișcări au condus la tratatele de la San Stefano și Berlin, în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
al XIX-lea se caracterizează printr-o mișcare de emancipare a minorităților din Imperiul Otoman, marcat de războiul grec de independență din 1821 la 1830, de la revoltele din Balcani, care au dus la Unirea Principatelor Române în 1859, și la independența României și Serbiei și autonomia Bulgariei în 1878. Aceste mișcări au condus la tratatele de la San Stefano și Berlin, în 1878, care au pus capăt Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, care consacrat independența popoarelor din Balcani, precum și de dezmembrarea părții europene
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
la Unirea Principatelor Române în 1859, și la independența României și Serbiei și autonomia Bulgariei în 1878. Aceste mișcări au condus la tratatele de la San Stefano și Berlin, în 1878, care au pus capăt Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, care consacrat independența popoarelor din Balcani, precum și de dezmembrarea părții europene a Imperiului Otoman, și prin care „Sublima Poartă se angajează să realizeze fără întârziere îmbunătățirile și reformele pe care le cer nevoile locale în provinciile locuite de armeni și de a le garanta
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de adversari ai sultanului Abdülhamid II, care a dat naștere Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), care este compus turci naționaliști sau progresiști, „Junii Turci”. CUP a primit sprijin de la multe dintre mișcările care reprezentau minoritățile Imperiului, inclusiv de la mișcările de independență sau autonomiste armenești ca Dașnak. Cu toate acestea, această alianță de conveniență a avut limitele sale, într-o problemă crucială, și anume crearea unui stat armenesc autonom sau independent. Junii Turci au reușit să-l răstoarne pe sultan în 1908
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
autonom sau independent. Junii Turci au reușit să-l răstoarne pe sultan în 1908, cu ajutorul mișcărilor minorităților, și au trecut la conducerea Imperiului Otoman. Minoritățile și-au făcut intrarea în parlament, comunitățile fraternizau. Ele au început în curând să ceară independență și au obținut sprijin din partea democrațiilor occidentale. Cu toate acestea, CUP nu accepta crearea unui stat armean, iar mișcările pentru independență au încetat să-i mai ofere sprijin și au căutat să creeze alte alianțe în regiune, inclusiv cu ajutorul rușilor
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
conducerea Imperiului Otoman. Minoritățile și-au făcut intrarea în parlament, comunitățile fraternizau. Ele au început în curând să ceară independență și au obținut sprijin din partea democrațiilor occidentale. Cu toate acestea, CUP nu accepta crearea unui stat armean, iar mișcările pentru independență au încetat să-i mai ofere sprijin și au căutat să creeze alte alianțe în regiune, inclusiv cu ajutorul rușilor. Inspirat de pozitivism și de darwinismul social, CUP a dezvoltat încetul cu încetul o ideologie naționalistă turcistă care a cucerit elita
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
armeană i-a urmărit pe turci până pe înălțimile Alexandropolului. Numai lipsa de muniții a oprit această urmărire”. Victorii mai modeste au avut loc la și . Aceste victorii succesive ale armenilor au condus Consiliul Național al Armeniei de la Tbilisi să proclame independența Republicii Democratice Armenia la , ea fiind recunoscută la de către Turcia, prin tratatul de la Batumi, un tratat însă foarte nefavorabil Armeniei. La , armatele lui Mustafa Kemal au lansat o nouă ofensivă surpriză asupra Armeniei. Uimită, Armenia a declarat mobilizarea generală, dar
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
provizii. Tehnicile războiului de partizani au fost descrise în detaliu de Johann von Ewald în cartea sa "Abhandlung über den kleinen Krieg" (1789). Von Ewald a fost un veteran al forțelor hessiene care au luptat ca mercenari în Războiul de independență al Americii și au trebuit să facă față unui inamic care avea să fie numit în secolele al XIX-lea și al XX-lea „forțe neregulate”. Conceptul inițial al războiului de partizani era folosirea trupelor recrutate din cadrul populației din regiunea
Partizan (armată) () [Corola-website/Science/311578_a_312907]
-
generații de specialiști în hidrotehnică, printre studenții săi numărându-se, printre alții, și politicienii de mai târziu Ion Iliescu, Petre Roman și Călin Popescu Tăriceanu. De numele lui Radu Prișcu se leagă toate marile construcții hidrotehnice care au dat României independența energetică. A lucrat la Bicaz, Vidraru, Siriu, dar a proiectat și coordonat construirea unor mari baraje și în Iran sau Liban. „După ce în primăvară Consiliul Local i-a conferit lui Radu Prișcu titlul de Cetățean de Onoare Post-Mortem al Brașovului
Radu Prișcu () [Corola-website/Science/311601_a_312930]