32,236 matches
-
(n. 13 august 1976, în Telenești) este un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracțiunea PLDM, membru al ”Comisiei juridice, numiri și imunități”. s-a născut la 13 august 1976 în orașul Telenești, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Între 1983-1993 a învățat la școala medie din Negureni, Telenești. În 1993 începe studiile la Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova la specializarea marketing. În același an este ales președinte al Ligii studenților de la Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova. În 1996 devine președinte
Angel Agache () [Corola-website/Science/332611_a_333940]
-
vacilor) pentru a oferi o protecție completă și de lungă durată. Tulpina Ankara codifică de asemenea proteina GP. Virusul Ebola este clasificat ca armă biologică de categoria A, conform nomenclatorului agenților patogeni cu potențial bioterorist. Au existat suspiciuni că Uniunea Sovietică și SUA dezvoltau o armă biologică bazată pe virusurile Ebola și Marburg. Pentagonul se temea încă de la sfârșitul anilor '70 că virusul Ebola poate fi folosit ca o armă bioteroristă. Însă specialiștii cred că riscul este scăzut. Cu toate că are o
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
din Republica Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracțiunea PLDM și fost jucător profesionist de baschet. El este fiul celui de-al doilea Președinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi. s-a născut pe 14 noiembrie 1970, în Chișinău, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Între 1988 și 1992 a studiat la Institutul de Cultură Fizică de Stat, în Moscova, Uniunea Sovietică, la absolvire devenind antrenor și Maestru în sport. Din 1995 până în 1997 a studiat la Academia Diplomatică din Moscova, Federația Rusă. La absolvire
Chiril Lucinschi () [Corola-website/Science/332583_a_333912]
-
este fiul celui de-al doilea Președinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi. s-a născut pe 14 noiembrie 1970, în Chișinău, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Între 1988 și 1992 a studiat la Institutul de Cultură Fizică de Stat, în Moscova, Uniunea Sovietică, la absolvire devenind antrenor și Maestru în sport. Din 1995 până în 1997 a studiat la Academia Diplomatică din Moscova, Federația Rusă. La absolvire a primit diplomă în relații economice internaționale. Între 1986-1990 și apoi 1991-1993 el a fost jucător profesionist
Chiril Lucinschi () [Corola-website/Science/332583_a_333912]
-
german. Aceasta a fost o perioadă de timp considerată fericită pentru "Luftwaffe", de timp ce strategia sa de concentrare a principalei forțe de atac pe frontul de est s-a dovedit un eșec după înfrângerile din timpul invaziei din Uniunea Sovietică. Strategia „periferică” a "Luftwaffe" inițiată de Jeschonnek, presupunea desfășurarea avioanelor de vânătoare la marginea teritoriilor controlate de Puterile Axei, cu un grad de protecție redus al obiectivelor din interiorul teritoriului. Deși "Luftwaffe" a alocat în cele din urmă mai multe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
luptei. Aceste deprinderi au fost pierdute de piloții mai tineri. Nu s-a făcut niciun efort pentru rezolvarea volumului scăzut de producție al industriei aeronautice germane, care ar fi trebuit să acopere pierderile mari prognozate din timpul ofensivei împotriva Uniunii Sovietice în 1941. Încă din septembrie 1939, industria aeronautică nu a fost capabilă să atingă cifrele de producție planificate. Reformele lui Erhard Milch au dus la creșterea producției. în 1941 se produceau 981 de avioane pe lună, din care 311 avioane
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de aparate în 1944. Cu toate acestea, în momentul în care s-a ajuns la aceste cifre, "Luftwaffe" nu mai avea combustibilul necesare și nu mai dispunea de piloți pregătiți. Incapacitatea germanilor să crească producția imediat după eșecurile din Uniunea Sovietică și Africa de Nord a dus la înfrângerile "Luftwaffe" care aveau să se producă în perioada septembrie 1943 - februarie 1944. În ciuda unor victorii tactice, "Luftwaffe" nu a fost capabilă să obțină o victorie decisivă. În momentul în care producția a atins un
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
la maxim folosirea balizelor luminoase de pe piste. Criza de combustibil a dus la scăderea calității pregătirii echipajelor "Nachtjagdgeschwader". În paralel, cererea de recruți pentru "Wehrmacht" a dus la scăderea numărului și profesionalismului personalului de la sol. În condițiile în care forțele sovietice preluaseră în mod decisiv inițiativa pe frontul de răsărit, mai multe echipaje de vânătoare nocturnă au fost obligate să fie mutate în est pentru contracararea atacurilor aviației sovietice. În ciuda tuturor piedicilor, efectivele "Nachtgeschwader" au crescut, de la 800 la 1.020
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
scăderea numărului și profesionalismului personalului de la sol. În condițiile în care forțele sovietice preluaseră în mod decisiv inițiativa pe frontul de răsărit, mai multe echipaje de vânătoare nocturnă au fost obligate să fie mutate în est pentru contracararea atacurilor aviației sovietice. În ciuda tuturor piedicilor, efectivele "Nachtgeschwader" au crescut, de la 800 la 1.020 între 1 iulie și 1 octombrie 1944. Dintre acestea, 685 în iulie, respectiv 830 în octombrie au fost angajate în luptele împotriva RAF Bomber Command. La sfârșitul anului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Valentina N. Juravliova (rusă: "Валентина Николаевна Журавлёва") (n. 17 iulie 1933, Baku - d. 12 martie 2004 (70 ani)) a fost o scriitoare sovietică de literatură științifico-fantastică. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din URSS (1963). A fost soția scriitorului, inginerului și inventatorului sovietic, Genrich Altshuller, din 1990 locuind în orașul Petrozavodsk. Juravliova a fost unul dintre cele mai proeminenți scriitori de science fiction
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
Juravliova (rusă: "Валентина Николаевна Журавлёва") (n. 17 iulie 1933, Baku - d. 12 martie 2004 (70 ani)) a fost o scriitoare sovietică de literatură științifico-fantastică. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din URSS (1963). A fost soția scriitorului, inginerului și inventatorului sovietic, Genrich Altshuller, din 1990 locuind în orașul Petrozavodsk. Juravliova a fost unul dintre cele mai proeminenți scriitori de science fiction din anii 1960. Lucrările sale sunt dedicate anchetei capacităților umane nerezolvate, în special - caracteristicile psihicului, ale minții și ale intelectului
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
populație între Ungaria și Cehoslovacia, în care 73.000 de slovaci din Ungaria fuseseră mutați în Cehoslovacia, în casele a cca. 73.000 de maghiari din Cehoslovacia ce au fost mutați în satele șvabilor dunăreni deportați din Ungaria în Uniunea Sovietică. În Ungaria se pot distinge 2 comunități slovace: una în nord în jurul graniței cu Slovacia și una în sud în apropierea graniței cu România și Serbia. pot fi considerați bilingvi deoarece vorbesc atât limba maghiară cât și Limba slovacă. Dialectele
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
de desfacerea lemnului și a materialelor de construcție în București. Se implică total în viața orașului Piatra Neamț și în același an, 1942, înființează ziarul local Ceahlăul care își continuă activitatea și în prezent. În vara anului 1944, datorită avansării frontului sovietic, părăsește în ultima clipă orașul Piatra Neamț și împreună cu un mic grup de intelectuali locali străbate pe jos Carpații Orientali înfruntând de nenumărate ori vrăjmășia armatei cotropitoare. După 10 zile și peste 300 de kilometri parcurși cu piciorul ajunge la Ploiești
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
pierzându-și din importanță. Cetatea a fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora în Germania sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în Reich). După deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, din 1945, a început distrugerea cetății de către locuitorii ne-germani ai Saschizului, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
prezent este președinte de onoare al clubului. În aprilie 2009 a fost arestat pentru două luni de autoritățile comuniste fiind bănuit de organizarea protestelor de la 7 aprilie 2009. s-a nascut pe 30 septembrie 1976, în Chișinău, RSS Moldoveneasca, Uniunea Sovietică. El este fiul lui Anatol Stați, un funcționar de stat sovietic, care ulterior era să devină un prosper om de afaceri. De la vârsta de 6 ani a început să practice karate, trânta, box, oprindu-se în final la taekwondo. A
Gabriel Stati () [Corola-website/Science/332878_a_334207]
-
fost arestat pentru două luni de autoritățile comuniste fiind bănuit de organizarea protestelor de la 7 aprilie 2009. s-a nascut pe 30 septembrie 1976, în Chișinău, RSS Moldoveneasca, Uniunea Sovietică. El este fiul lui Anatol Stați, un funcționar de stat sovietic, care ulterior era să devină un prosper om de afaceri. De la vârsta de 6 ani a început să practice karate, trânta, box, oprindu-se în final la taekwondo. A devenit cel mai tânăr deținător al centurii negre. La 16 ani
Gabriel Stati () [Corola-website/Science/332878_a_334207]
-
pe Șostakovici deoarece muzica și subiectul operei "Doamna Macbeth" l-au înfuriat. Opera se afla în contradicție cu direcția socială și culturală pe care Stalin o urmărea la vremea respectivă și condamna recunoașterea de care se bucura Șostakovici în Uniunea Sovietică și în Occident. În ciuda acestor critici Șostakovici a continuat să lucreze la simfonie - deși simultan a refuzat să permită o interpretare de concert a ultimului act din "Doamna Macbeth". I-a explicat unui prieten "Bineînțeles că audiența va aplauda - este
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
mine însumi". În ciuda atmosferei politice tot mai opresive, Șostakovici a continuat să planifice premiera simfoniei, programată pe 11 decembrie 1936 în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Leningrad sub bagheta directorului muzical al orchestrei, Fritz Stiedry, un muzician vienez activ în Uniunea Sovietică din 1933. Compozitorul a interpretat și la pian simfonia lui Otto Klemperer care a fost entuziasmat și a planificat să ofere prima interpretare a simfoniei în afara Uniunii Sovietice. După câteva repetiții care au lasăt fără entuziasm atât orchestra cât și
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
directorului muzical al orchestrei, Fritz Stiedry, un muzician vienez activ în Uniunea Sovietică din 1933. Compozitorul a interpretat și la pian simfonia lui Otto Klemperer care a fost entuziasmat și a planificat să ofere prima interpretare a simfoniei în afara Uniunii Sovietice. După câteva repetiții care au lasăt fără entuziasm atât orchestra cât și dirijorul, Șostakovici s-a întâlnit cu câțiva oficiali de la Uniunea Compozitorilor și Partidul Comunist împreună cu I.M. Renzin, directorul filarmonicii, în biroul acestuia din urmă. A fost informat că
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
directorul filarmonicii, în biroul acestuia din urmă. A fost informat că premiera de pe 11 decembrie va fi anulată și că se așteaptă să facă un anunț și să dea o explicație. Participarea directă a compozitorului este necunoscută dar ziarul "Arta sovietică" ("Sovetskoe iskusstvo") a publicat un anunț conform căruia Șostakovici a cerut ca premiera simfoniei să fie anulată "pe motiv că nu corespunde deloc cu convingerile sale creative actuale și reprezintă pentru el o fază creativă demult depășită", că suferă de
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
1936 Șostakovici a publicat o ediție limitată pentru pian la patru mâini a simfoniei în 1946. Șostakovici a început să se gândească la premiera simfoniei abia după moartea lui Stalin în 1953 când s-a schimbat climatul cultural în Uniunea Sovietică. Nu a revizuit deloc lucrarea. Kirill Kondrașin a dirijat premiera versiunii orchestrale pe 30 decembrie 1961 cu Orchestra Filarmonică din Moscova. Prima interpretare în afara Uniunii Sovietice a avut loc la Festivalul de la Edinburgh cu Orchestra Philharmonia dirijată de Gennadi Rojdestvenski
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
după moartea lui Stalin în 1953 când s-a schimbat climatul cultural în Uniunea Sovietică. Nu a revizuit deloc lucrarea. Kirill Kondrașin a dirijat premiera versiunii orchestrale pe 30 decembrie 1961 cu Orchestra Filarmonică din Moscova. Prima interpretare în afara Uniunii Sovietice a avut loc la Festivalul de la Edinburgh cu Orchestra Philharmonia dirijată de Gennadi Rojdestvenski. Criticii sovietici au fost entuziasmați să descopere veriga lipsă din lanțul creativ al lui Șostakovici. În general au plasat Simfonia nr. 4 în context cronologic ferm
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
(n. 5 iunie 1941) este o actriță poloneză de teatru și film. Este cunoscută în special pentru rolul "Nadiei" în comedia sovietică din 1975 "Ironia sorții". s-a născut pe 5 iunie 1941 în Skotniki, lângă Łódź, Polonia (pe atunci în Guvernământul General). La vârsta de 15 ani, ea a jucat în filmul "Kalosze szczescia", după care a studiat la Școala Națională
Barbara Brylska () [Corola-website/Science/333540_a_334869]
-
Primul rol major al Barbarei a fost în filmul "Ich dzień powszedni" (1963). În 1966 ea a jucat în filmul artistici "Faraonul" (), bazat pe romanul Faraonul de Bolesław Prus. Înafară de filmele poloneze, Barbara Brylska a jucat și în filme sovietice, cehoslovace și bulgare. Pentru performanța sa în rolul Nadiei din filmul "Ironia sorții" (titlu original: „Ирония судьбы, или С лёгким паром!”) din 1975, regizat de Eldar Riazanov, în 1977 ea a primit Premiul de Stat al URSS. În același an
Barbara Brylska () [Corola-website/Science/333540_a_334869]
-
spațiale lansate de pe Pământ. Prin aceste misiuni fără pilot, oamenii au putut obține în prim-plan fotografii ale tuturor planetelor și în cazul lander-elor, efectua teste ale solurilor și atmosferei unora. Primul obiect artificial trimis în spațiu a fost satelitul sovietic Sputnik 1, lansat în 1957, care a orbitat cu succes Pământul până la 4 ianuarie a anului următor (1958). Sonda americană Explorer 6, lansată în 1959, a fost primul satelit care a realizat imagini ale Pământului din spațiu. Prima sondă ce
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]