33,155 matches
-
a fost influent pentru realizările sale în celălalt domeniu al tehnicii muzicale - acela de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și cele interpretate de un grup mai
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și cele interpretate de un grup mai restrâns. Printre elevii săi s-au numărat Antonio Vivaldi, care mai târziu a compus sute
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și cele interpretate de un grup mai restrâns. Printre elevii săi s-au numărat Antonio Vivaldi, care mai târziu a compus sute de lucrări bazate pe principiile de sonată trio și concert ale lui Corelli. În perioada
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și interpretată în întreaga Europă. Concerto grosso este construit pe contraste puternice - secțiuni alternante între pasajele interpretate de întreaga orchestră și cele interpretate de un grup mai restrâns. Printre elevii săi s-au numărat Antonio Vivaldi, care mai târziu a compus sute de lucrări bazate pe principiile de sonată trio și concert ale lui Corelli. În perioada barocului mijlociu Anglia l-a dat
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
unul dintre cei mai buni membri. Domenico a compus și el opere și muzică de biserică dar lucrările sale pentru claviatură, distribuite intens după moartea sa, i-au asigurat locul și reputația. Majoritatea acestor lucrări erau compuse pentru a fi interpretate de el însuși dar unele erau compuse pentru patronii săi regali. La fel ca și în cazul tatălui său, averea sa era legată de abilitatea sa a menține favorurile regale. Poate cel mai important compozitor asociat cu patronajul regal a
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
problemă era cauzată de interferențele cauzate de comunitatea internațională. Imperiul Britanic în particular a avut un rol semnificativ în perturbarea creării unei uniuni vamale prusace. Diplomații britanici, în mod special atașatul Eduard James Nottingham, care urmăreau propria supremație economică, au interpretat ideea unei uniuni vamale ca fiind un pericol la adresa status quo-ului economic. Motivați de dorința importării fierului la prețuri convenabile din Ruhr, un număr de diplomați au făcut apel la o grevă generală, cu justificarea că managerii germani "dădeau pe
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
un grup de soliști de frunte din România, între care: Marica Munteanu, Angela Moldovan, Vasile Tomazian, Bimbo Mărculescu, Gică Petrescu sau Dan Spătaru. În cadrul revistei „Allo, aici e Stroe”, încheie prima parte a spectacolului cu momentul „Pe strune de vioară”, interpretând „Koll Nidrei”, „Mein Steitola Beltz” și „Ciocârlia”. Moare în București la data de 12 aprilie 1986, fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou”. În 1962, pentru importantele rezultate dobândite mai ales în cadrul muzicii simfonice românești, este distins cu medalia „Ordinul Muncii
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
în genul de muzică pentru cor, prin care a devenit repede cunoscut și apreciat. Titluri precum Horea, Nuntă țărănească, 9 coruri pe versuri de Lucian Blaga, 10 colinde, Suita năsăudeană, 4 suite bihorene și multe prelucrări de folclor au fost interpretate de către numeroase ansambluri. În anii maturității s-a orientat către muzica de operă, în genul căreia a scris lucrările: "Neamul Șoimăreștilor", "Pădurea Vulturilor", "Luceafărul de ziuă" (balet cu cor după o baladă maramureșeană), "Inger și demon" (după poezia lui M.
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
apariția sa sub forma unei stele albastre. Despre Saquasohuh se spune că va fi al nouălea semn și ultimul înainte de "Ziua Purificării", descrisă ca o catastrofă sau ca un cataclism care va duce la distrugerea Pământului. Teoreticieni ai conspirației au interpretat această profeție ca o referință la sosirea iminentă a extratereștrilor. Conform legendei Hopi prezentată de către scriitorul Frank Waters, la începutul timpului, Taiowa, Zeul Creator, l-a creat pe nepotul său, Sótuknang, pentru a construi locuri care să susțină viață. Din
Stea Albastră Kachina () [Corola-website/Science/330367_a_331696]
-
au fost înregistrate în cartea lui Frissell numită "Something in this Book is True": Aceste opt semne care prefigurează sfârșitul lumii par să se fi îndeplinit în mare parte și ar fi referiri la evenimente din trecut. Primul semn este interpretat ca o referire la sosirea europenilor în America de Nord, în timp ce al doilea ar fi apariția căruțelor și explorarea Americii de Nord de către bărbați albi. Semnele trei, patru și cinci s-ar referi la sosirea bovinelor, construcția căii ferate și respectiv răspândirea liniilor telefonice
Stea Albastră Kachina () [Corola-website/Science/330367_a_331696]
-
fratelui ei cu mai multă luciditate că părinții, fiind cea care îi aduce mâncare, îi deretica cameră și îi arăta înțelegere. Se angajează de asemenea la un magazin, cu toate că talentul și visurile ei vizau lumea muzicii. Eforturile Greței pot fi interpretate și că o dorință de a se poziționă în cadrul familiei. Decizia ei de la finalul nuvelei, « Trebuie să ne descotorosim de el », se imprimă în gândirea lui Gregor Samsa asemeni unei sentințe. Privat de simpatia surorii, protagonistul conștientizează că moartea lui
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
koto" în "Colecția de muzică japoneză de koto" a Academiei de Muzică din Tokyo, publicată în 1888 de către Ministerul Educației. Cântecul a fost popular încă din perioada Meiji, iar versurile în forma lor actuală au fost atașate atunci. Este adesea interpretat în timpul evenimentelor internaționale ca un cântec reprezentativ al Japoniei. În 2007, a fost selectat pentru Nihon no Uta Hyakusen („Colecție de o sută de cântece japoneze”), o colecție de melodii și cântece de leagăn larg apreciate în Japonia. Melodia „” este
Sakura sakura () [Corola-website/Science/330451_a_331780]
-
de război românesc din 1979, regizat de Virgil Calotescu. Acest film este inspirat din Masacrul de la Moisei, Maramureș, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești din Transilvania de Nord, care a avut loc la 14 octombrie 1944. Rolurile principale sunt interpretate de Mariana Mihuț, Emanoil Petruț, Ion Dichiseanu, Florin Piersic, Mihai Mereuță. Conform opiniei criticului Bujor T. Râpeanu, este un "film de rezistență. Evocare, în cheie dramatică, a evenimentelor istorice petrecute în satul maramureșean de graniță Moisei, unde, în toamna anului
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
și m-a susținut pentru decernarea acestui premiu", a declarat Florin Piersic într-un interviu. Actorul Florin Piersic mărturisește că "[..] am jucat într-un film care se numește „Ultima frontieră a morții”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubește și o practică - mi-a mărturisit ca nu îi vine să creadă ce personaj am făcut, dovada cea mai bună fiind faptul
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
este un film românesc dramatic din 1995, regizat de Stere Gulea. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Oana Pellea, Mircea Rusu, Dan Condurache, Răzvan Vasilescu, Șerban Celea, Luminița Gheorghiu, Mara Grigore, Cornel Scripcaru și Silviu Stănculescu. Subiectul filmului îl reprezintă condamnarea pe nedrept a unei asistente medicale pentru că ar fi furat medicamente sosite ca ajutoare
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
văzut este supus unor umilințe de-a dreptul dezumanizante”". Filmul a fost realizat de Studioul nr. IV Cinerom în colaborare cu Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) și Filmex. Unul dintre rolurile secundare a fost interpretat de regizorul Savel Stiopul, acesta jucând rolul unui regizor de platou de la TVR. Filmările au fost realizate în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mircea Plângău, iar asistenți de regie Radu Leon și Alexandru Maftei. Filmul
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Stare de fapt" era pentru regizor „încă un pas spre «filmul de vârf»”, precum și un important film postrevoluționar. El afirmă că personajul principal feminin este asemănător cu cel din "Vulpe - vânător" (interpretat tot de Oana Pellea), a cărui sarcină o preia într-un context nou: perioada Revoluției și cea imediat următoare. Potrivit lui, actrița Oana Pellea dovedește „o rară forță de interiorizare, tăceri și simțiri violente, o luciditate vecină cu disperarea”, personajul trecând
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
perioada Revoluției și cea imediat următoare. Potrivit lui, actrița Oana Pellea dovedește „o rară forță de interiorizare, tăceri și simțiri violente, o luciditate vecină cu disperarea”, personajul trecând prin stări de tensiune extremă. Și ceilalți actori creează personaje expresive: Răzvan Vasilescu interpretează „un individ odios și nociv, desenat în culori tari și crude”, în timp ce Mara Grigore, Mircea Rusu și Dan Condurache reușesc să depășească limite1e rolurilor încredințate lor. Imaginile filmate de Vivi Drăgan Vasile se remarcă prin dramatism. Concluzia criticului este următoarea
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
Șeful sectorului suflete este un film alb-negru românesc din 1967, regizat de Gheorghe Vitanidis după un scenariu scris de prozatorul Marica Beligan ce a adaptat piesa omonimă a lui Alexandru Mirodan. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Radu Beligan, Irina Petrescu, Toma Caragiu și Mircea Crișan. Filmul este o comedie lirică și ironică, în care o tânără chimistă, dându-și seama că nu mai poate continua relația cu un individ posesiv și egoist, dialoghează cu
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
a fost scrisă de Alexandru Mirodan și jucată pentru prima dată în septembrie 1963 pe scena Teatrului de Comedie din București (al cărui director era pe atunci Radu Beligan). Spectacolul a fost regizat de Moni Ghelerter, iar rolurile principale erau interpretate de Radu Beligan (Gore), Marcela Russu (Magdalena), Amza Pellea (Horațiu), Dem. Savu (Costică), Vasilica Tastaman/Sanda Toma (Ofelia) și Costel Constantinescu/Gheorghe Dinică (inovatorul). Piesa de teatru a fost publicată la București în anul 1966 într-un volum șapirografiat. Scenariul
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
regizat de Gheorghe Vitanidis. Presa semnalează filmări în septembrie 1966. Ele au fost realizate în sistem Cinemascop (pentru ecran lat) pe o peliculă alb-negru. Rolul lui Gore i-a fost distribuit lui Radu Beligan, soțul scenaristei și actorul care-l interpretase și pe scena Teratrului de Comedie. Rolul principal feminin a fost interpretat de Irina Petrescu, o actriță cu 23 de ani mai tânără decât Beligan. Filmul i-a prilejuit comicului Mircea Crișan să realizeze unul dintre cele mai întinse roluri
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
fost realizate în sistem Cinemascop (pentru ecran lat) pe o peliculă alb-negru. Rolul lui Gore i-a fost distribuit lui Radu Beligan, soțul scenaristei și actorul care-l interpretase și pe scena Teratrului de Comedie. Rolul principal feminin a fost interpretat de Irina Petrescu, o actriță cu 23 de ani mai tânără decât Beligan. Filmul i-a prilejuit comicului Mircea Crișan să realizeze unul dintre cele mai întinse roluri de film din întreaga sa carieră. Regizor secund a fost Geta Tarnavschi
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
Machiajul a fost realizat de Anastasia Suru. Trucajele au fost realizate de ing. Al. Popescu, asistat de Davidsohn Pascu și Dan Eugen. Muzica filmului a fost compusă de Henry Mălineanu, tot el realizând și conducerea muzicală. Piesele muzicale au fost interpretate de formația de muzică ușoară Joe Reininger, la pian cântând János Kőrössy (creditat pe generic Iancsi Kőrössy). Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.000.000 lei. Filmul "Șeful sectorului suflete" a fost vizionat de 1.027
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
destinate în mare măsură învățământului juridic). Elevii care veneau aici, de regulă, urmaseră deja o școală de nivel inferior ("jurisprudență" sau "kuttab") unde memoraseră Coranul, iar la "madrasa" învățau gramatică, istorie ,jurisprudență, dar mai ales cum să citească și să interpreteze Coranul și hadith-ul. Ca metodă de predare se insista asupra memorării celor predate și înțelegerii celor reținute. Când un discipol termina de citit o carte cu un profesor, îi putea cere acestuia o "ijaza" (confirmare) din care reieșea că persoana
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]