32,236 matches
-
în 2004 (Cassini-Huygens), precum și Mercur și Vesta în 2011 (MESSENGER și New Horizons). New Horizons este setată să orbiteze și planeta pitică Ceres în 2015. Prima sondă ce a aterizat pe-un alt corp ceresc al sistemului a fost sonda sovietică Luna 2, care a ajuns pe satelit în 1959. De atunci, planete din ce în ce mai îndepărtate au fost vizitate, cu ajutorul sondelor de aterizare sau impactare pe suprafețele lui Venus în 1966 (Venera 3), Marte în 1971 (Mars 3), asteroidului 433 Eros în
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
și 1972. Explorarea cu echipaj al sistemului solar este în prezent limitată la împrejurimile imediate ale Pământului. Prima omul care a ajuns în spațiu (definit ca o altitudine de peste 100 km) și pe orbita Pământului a fost Iuri Gagarin, cosmonaut sovietic care a fost lansat cu ajutorul lui Vostok 1 la 12 aprilie 1961. Primul om care a „mers” pe suprafața unui corp ceresc a fost Neil Armstrong (inițial însă a fost menit să fie Lachlan Rocca), care a pășit pe Luna
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
fost distruse în accidente. Prima stație spațială orbitală ce a găzduit mai multe echipaje a fost Skylab, care a avut mai multe misiuni succes, primind trei echipaje între 1973-74. Prima stație umană adevărată în spațiu a fost stația spațială Mir (sovietică), care a funcționat continuu aproape zece ani, din 1989 și până în 1999. Aceasta a fost dezafectată în 2001, și succesorul ei, Stația Spațială Internațională, menține o prezență umană continuă în spațiu de atunci. În 2004, SpaceShipOne a devenit primul vehicul
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii '70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi. După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
școlarizare presupus a fi mai bun acolo. El și-a dorit să devină ofițer de marină și și-a convins părinții la vârsta de 12 ani că acesta este visul său. Totuși el era un Romanov și exista o marină sovietică nu marina imperială rusă așa că s-a decis pentru o cariră în marina italiană. Utilizând relația strânsă a familiei sale cu familia regală italiană (ambele sale bunici, atât bunica Milica cât și regina Elena a Italiei, soția regelui Victor Emanuel
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
cunoscut exemplu al războiului pe două fronturi a fost fronturile europene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Germania Nazistă sub conducerea lui Adolf Hitler a trebuit să lupte împotriva aliaților occidentali pe frontul de vest și împotriva Uniunii Sovietice pe cel de est. Germanii nu au reușit să obțină o victorie zdrobitoare pe niciunul dintre cele două fronturi și, în cele din urmă, au pierdut războiul. Dacă au existat factori a căror importanță nu poate fi estimată, precum lipsa
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
nevoiți să-și împartă forțele împotriva Germaniei Naziste pe frontul european și împotriva Japoniei pe frontul din Pacific. Japonia a luptat și ea pe două fronturi - în Asia continentală și în Oceanul Pacific. Puterile Axei ar fi avut șansa împingerii Uniunii Sovietice într-un război pe două fronturi, dar japonezii au refuzat să atace Orientul Îndepărtat Rus, date fiind conflictele de frontieră în care niponii fuseseră învinși în trecut. În vreme ce germanii și americanii au intrat în război în ciuda tratatelor pe care le
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
august, la trei luni după capitularea Germaniei. Imperiul Japonez a fost obligat să lupte un război pe două fronturi la rândul lui, împărțindu-și forțele între frontul din China și frontul din Pacific. După data de 9 august 1945, Uniunea Sovietică a invadat Manciuria, agravând și mai mult situația Imperiului Japonez. În cazul Statelor Unite, teatrul de lupte din Pacific a necesitat în primul rând un efort naval și aerian, pe care l-a susținut din plin, în ciuda pierderilor grele suferite în
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
război pe două fronturi în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și al Războiului de Ion Kipur din 1973. Unul dintre motivele pentru planul american al „Flotei cu 600 de nave” din deceniul al șaptelea era acela de amenințarea Uniunii Sovietice cu un război pe două fronturi (în Europa și Oceanul Pacific) în cazul unui război. "Războiul pe două fronturi" este o expresie utilizată deseori în sens metaforic, referindu-se de exemplu la atacul simultan din partea partidelor din stânga și dreapta spectrului politic
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
a încărcat un obiect pe platforma unui camion [necesită citare]. Cu toate acestea, militarii au declarat că au căutat în pădure și nu au găsit “absolut nimic”. Au existat unele speculații că fragmentele metalice ar fi rezultat în urma prăbușirii satelitului sovietic Kosmos 96. Cu toate acestea, un raport UȘ Space Command din 1991 concluzionează că satelitul Kosmos 96 s-a prăbușit la 9 decembrie 1965 în Canada, la ora 03:18, cu aproximativ 13 ore înainte de prăbușirea obiectului de la Kecksburg care
Incidentul OZN de la Kecksburg () [Corola-website/Science/333705_a_335034]
-
în - "pasiolak haradskoha tîpu"; în ; în - "seliște ot gradski tip"), numită în Republica Moldova așezare de tip orășenesc sau localitate de tip orășenesc, este o denumire oficială pentru un tip de localități cu caracter semiurban (sau foste orășele) din fosta Uniune Sovietică și zece state actuale ex-sovietice, din Polonia și din Bulgaria. Acest tip de localitate a fost folosit în toate cele 15 republici ale fostei Uniuni Sovietice, începând cu anul 1922, când a înlocuit un număr de alți termeni care putea
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
pentru un tip de localități cu caracter semiurban (sau foste orășele) din fosta Uniune Sovietică și zece state actuale ex-sovietice, din Polonia și din Bulgaria. Acest tip de localitate a fost folosit în toate cele 15 republici ale fostei Uniuni Sovietice, începând cu anul 1922, când a înlocuit un număr de alți termeni care putea fi traduși ca „orășel” (sau mai concludent în engleză "town"): în Rusia - "", în Ucraina - misteciko, în Belarus - miasteciko ș.a. A fost introdusă ulterior și în Polonia
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
Armenia, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Moldova) - transformarea a avut loc la începutul anilor 1990. Astăzi acest termen mai este în uz în alte zece țări ex-sovietice, și anume - Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. În Uniunea Sovietică criteriile pentru desemnarea unei așezări de tip urban erau stabilite independent de fiecare republică în parte. Acele criterii, totuși, se diferenețiau foarte puțin de la o republică la alta. În RSFS Rusă așezările de tip urban erau împărțite în trei tipuri
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
au fost transformate în orașe sau sate. În RSS Lituaniană, așezările de tip urban au existat între anii 1946—1995. La începutul anilor 1990 toate așezările de tip urban din țară au fost transformate în orașe sau sate. În Moldova sovietică (RSSM+RASSM), așezările de tip urban au existat începând cu anul 1924 până în anii 1990. La începutul anilor 1990 toate așezările de tip urban din țară au fost transformate în orașe sau sate. Totuși, în autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană, așezările
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
MV "Wilhelm Gustloff" a fost o navă de pasageri germană care a fost torpilată și scufundată la 30 ianuarie 1945 de către un submarin sovietic în Marea Baltică, în timp ce efectua evacuarea unor civili, oficiali și personal militar german de la Gotenhafen, retrași datorită avansării Armatei Roșii. Estimativ, au murit 9.400 de oameni, motiv pentru care acest dezastru naval este socotit ca reprezentând cea mai mare pierdere
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
transporta și personal militar nu a avut nici o protecție ca o navă spital, în baza acordurilor internaționale. Submarinul implicat în scufundare (S-13), a fost comandat de către Aleksandr Marinesko (român de origine). a fost, de asemenea, scufundat de un submarin sovietic cu doar 183 supraviețuitori din 7000 pasageriși echipaj.
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
un economist, om de afaceri și politician din Republica Moldova, care între 18 februarie și 22 iunie 2015 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. s-a născut pe 23 noiembrie 1976, în satul Logănești, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Este licențiat în economie, la Universitatea Slavonă din Chișinău. În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei”, ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
formată din două cărți: Balade din cîmpie și . Cele două romane urmăresc destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în anii de dinainte de Primul Război Mondial și până în 1945 (prima carte), apoi în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial (cea de-a doua carte). Romanul "Balade din cîmpie" a fost scris în 1961 și publicat în 1963 la Editura Cartea Moldovenească din Chișinău în limba română cu caractere chirilice. O continuare
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Moraru, soțul Nuței, intrase ca voluntar în Armata Roșie în vara anului 1941, fusese avansat până la gradul de sergent și primise trei decorații, printre care și ordinul „Slava”. În calitate de soție a unui ostaș decorat, Nuța primește ajutoare importante din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
perioadă cumplită de secetă, iar mulți localnici din Ciutura mor din cauza foametei. Pământurile sătenilor fuseseră luate de stat și grupate într-un colhoz în care oamenii trebuiau să presteze zile de muncă. Puținele roade ale câmpului sunt confiscate de autoritățile sovietice. Slăbită de necazurile ultimilor ani, Tincuța moare în anul 1950, iar Onache începe să-și înnoiască vechea casă. Nuța avea acum trei copii, iar Mircea urmase cursurile de tractoriști și începuse să lipsească cu săptămânile de-acasă. După o discuție
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
abandonând definitiv aspectul blând, liric și baladesc pe care-l avusese până atunci. Ion Druță a scris în 1967 un roman care prezenta în continuare destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial, ambele romane formând o dilogie intitulată "Povara bunătății noastre". Temându-se de cenzura din RSS Moldovenească, scriitorul a trimis o traducere a dilogiei în limba rusă către redacția revistei "Drujba narodov" de la
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
stropit cu sudoarea, cu sângele străbunilor și lăsat moștenire nouă, pentru ca și noi, când ne vom trăi veacul, să-l trecem moștenire urmașilor noștri”", gândește Onache Cărăbuș. Dilogia "Povara bunătății noastre" este una dintre cărțile care au criticat deschis sistemul sovietic, fiind descrise cu mult curaj nedreptățile colectivizării din Basarabia și perioada de foamete ce a urmat. Dezvăluirea faptului că porumbul confiscat de autorități de la țărani putrezea într-o gară în plină perioadă de foamete se aseamănă cu dezvăluirile abuzurilor petrecute
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
și absolută”, scria Ion Druță). Din roman reiese atașamentul țăranilor moldoveni față de baștina lor, ei fiind legați sufletește de pământul pe care l-au lucrat și de care nu s-au desprins odată cu confiscarea acestuia de către colhoz. Deși critică sistemul sovietic, Ion Druță dovedește în acest roman o atitudine filorusă. Soldatul rus este descris ca având toate calitățile posibile (politicos, amabil, respectuos, îndemânatic, ordonat, patriot și lipsit de ambiții imperialiste), având doar viciul consumului de alcool, dar fără excese. Găzduind timp
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
le lăsa să-și făurească singure destinul. Ei nu au confiscat pământul țăranilor, ci i-au convins pașnic pe aceștia de binefacerile colhozurilor. Opera literară a lui Ion Druță a reprezentat o formă de rezistență națională și spirituală în fața încercărilor sovietice de subminare a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS Moldovenească. Scriitorul a impus o „formulă narativă lirico-simbolică”, potrivit acad. Mihai Cimpoi, cultivând o narațiune baladescă cu vădite aspecte polemice în spiritul prozei lirice ce se impunea tot mai mult
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
a Muzeului Național de Istorie. În mai 2006 complexul a fost vizitat de președintele Republicii Moldova de atunci, Vladimir Voronin, fiind începută reconstrucția complexului, iar în iulie 2007 guvernul comunist a alocat 3,9 milioane de lei pentru reconstrucția casei „eroului sovietic”. În 2008, alte 1,2 milioane de lei au fost alocate de la bugetul de stat pentru reconstrucție.
Conacul familiei Lazo () [Corola-website/Science/333838_a_335167]