31,893 matches
-
patrula a II-a din Escadrila 74 bombardament a Grupului 6 a executat un atac violent asupra unei concentrări de trupe de infanterie și blindate în zona localității Copăceni. După lansarea bombelor ,piloții au trecut la atac cu armamentul de bord,distrugând numeroase blindate și dezorganizând unitățile militare germane.În această misiune a căzut la datorie lt. aviator Jipa Ionescu,pilotul prim al avionului Stukas 16 și mitraliorul sergent major Gheorghe Marghileanu,ceilalți membrii fiind rănitți. În jurnalul de operații al
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
000, acte și chiar pistoale. Drept coechipieri au fost cooptați lt. Petre Ivanovici și Max Manolescu, piloți de acrobație și instructori de zbor la școala de pilotaj a ARPA, și maistrul mecanic Dumitru Ploeșteanu. Echipajele au fost repartizate astfel: la bordul YR-AAP Cernescu și Manolescu, la bordul YR-ABL Davidescu și Ivanovici, iar la bordul YR-ABO Ploeșteanu și Pantazi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Konya - Adana - Alep - Gaza - Cairo - Assiut - Assuan - Wadi Halfa - Atbara - Khartum - Kosti - Malakal - Juba - Kisumu
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
coechipieri au fost cooptați lt. Petre Ivanovici și Max Manolescu, piloți de acrobație și instructori de zbor la școala de pilotaj a ARPA, și maistrul mecanic Dumitru Ploeșteanu. Echipajele au fost repartizate astfel: la bordul YR-AAP Cernescu și Manolescu, la bordul YR-ABL Davidescu și Ivanovici, iar la bordul YR-ABO Ploeșteanu și Pantazi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Konya - Adana - Alep - Gaza - Cairo - Assiut - Assuan - Wadi Halfa - Atbara - Khartum - Kosti - Malakal - Juba - Kisumu - Nairobi - Moshi - Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
și Max Manolescu, piloți de acrobație și instructori de zbor la școala de pilotaj a ARPA, și maistrul mecanic Dumitru Ploeșteanu. Echipajele au fost repartizate astfel: la bordul YR-AAP Cernescu și Manolescu, la bordul YR-ABL Davidescu și Ivanovici, iar la bordul YR-ABO Ploeșteanu și Pantazi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Konya - Adana - Alep - Gaza - Cairo - Assiut - Assuan - Wadi Halfa - Atbara - Khartum - Kosti - Malakal - Juba - Kisumu - Nairobi - Moshi - Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Istanbul - Eskișehir - Adana - Alep - - Gaza - Cairo. După participarea la congres Bănciulescu este dus de Martha să viziteze Sfinxul și piramidele. Pe calea aerului vizitează mai multe orașe la sud de Cairo. Întoarcerea la București o face de unul singur la bordul avionului, pe traseul Cairo - Alexandria - - Tobruk - Benghazi - Tripoli - Tunis - Palermo - Roma - Veneția - Zagreb - Belgrad - București. În prima etapă zboară până la Tripoli, unde are parte de o primire triumfală. De la Tipoli până la Palermo traversarea Mării Mediterane a durat trei ore și
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Agnus, radiotelegrafist și mecanic al companiei Air France. Explorarea urma să fie făcută cu avionul Potez 561 al lui Bibescu, înmatriculat YR-FAI. Avionul, nou, este pus la punct la producător, uzinele de la Méaulte, unde se montează și un radio de bord (în terminologia epocii "telegraf fără fir" - TFF) de proveniență engleză. Bănciulescu se antrenează pe tipul de avion făcând curse la Londra sau la Nürnberg cu aparatele Air France. La 8 martie avionul este adus la Paris. Traseul raidului a fost
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
la raid au fost locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, locotenent-comandorul George Davidescu, locotenent-comandorul Mihail Pantazi, căpitan-comandorul Gheorghe Jienescu, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul mecanic Anton Stengher. Echipajele au fost formate astfel încât în fiecare să fie un participant la raidul din 1933. La bordul avionului YR-ACK erau Davidescu și Jienescu, la bordul YR-ACL Cernescu și Olteanu, iar la bordul YR-ACM Pantazi și Stenger. Dispunând de avioane cu autonomie mai mare, etapele au putut fi mai lungi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
George Davidescu, locotenent-comandorul Mihail Pantazi, căpitan-comandorul Gheorghe Jienescu, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul mecanic Anton Stengher. Echipajele au fost formate astfel încât în fiecare să fie un participant la raidul din 1933. La bordul avionului YR-ACK erau Davidescu și Jienescu, la bordul YR-ACL Cernescu și Olteanu, iar la bordul YR-ACM Pantazi și Stenger. Dispunând de avioane cu autonomie mai mare, etapele au putut fi mai lungi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Adana - Alep - Cairo - Assuan - Wadi Halfa - Khartum - Kosti
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Jienescu, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul mecanic Anton Stengher. Echipajele au fost formate astfel încât în fiecare să fie un participant la raidul din 1933. La bordul avionului YR-ACK erau Davidescu și Jienescu, la bordul YR-ACL Cernescu și Olteanu, iar la bordul YR-ACM Pantazi și Stenger. Dispunând de avioane cu autonomie mai mare, etapele au putut fi mai lungi. Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Adana - Alep - Cairo - Assuan - Wadi Halfa - Khartum - Kosti - Malakal - Juba - Kisumu - Nairobi - Dodoma - Mbeya - Mpika
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
în raidul de la Malakal a fost semnalată în "Realitatea Ilustrată" nr. 352/1933 iar sosirea în nr. 356/1933, care publică o fotografie cu voievodul Mihai felicitându-l pe Davidescu. Tot "Realitatea Ilustrată" a publicat seria de articole „Jurnal de bord din raidul București-Malakal” în numerele 357-361. Prin insolitul său, raidul Irinei Burnaia a stârnit mult interes în presă, revista "Realitatea Ilustrată" anunța pe coperta numărului 429/10 aprilie 1935 că va publica jurnalul de bord al raidului Burnaia - Ivanovici. Acesta
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
seria de articole „Jurnal de bord din raidul București-Malakal” în numerele 357-361. Prin insolitul său, raidul Irinei Burnaia a stârnit mult interes în presă, revista "Realitatea Ilustrată" anunța pe coperta numărului 429/10 aprilie 1935 că va publica jurnalul de bord al raidului Burnaia - Ivanovici. Acesta, mai bine zis o serie de articole despre călătorie, au apărut sub genericul „Recorduri Bărbătești, Recorduri Femenine” în numerele 431, 432, 433, 435 și 436. De asemenea, în presă au apărut articole ca „De vorbă
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Cum a fost ucisă Ileana Cosânzeana - lecturând «Aviatoarele României - Din înaltul cerului în beciurile Securității»”. Raidul până la Capetown s-a bucurat de o largă recunoaștere în România, ziare ca "Universul", "Unirea Poporului" publicând articole despre el. Pe baza jurnalelor de bord ale raidurilor la Malakal și Capetown și a memoriilor lui Davidescu în 1975 Paul Baltagi a publicat cartea "Avioane românești străbat Africa", în acel moment coautorii Alexandru Cernescu și George Davidescu fiind trecuți în neființă. George-Valentin Bibescu (1880-1941) înființează în
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
pentru a participa la Conferințele FAI și a promova aviația face o serie de raiduri în Europa și Africa, în ultimul (cel din 1935 în Africa) contractând o gripă tropicală care i se va dovedi fatală. Mecanic și radiotelegrafist de bord. În 1936 zburase deja peste 1 000 000 km, fiind decorat de Air France. Decorat cu Legiunea de Onoare. După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
aceste eșecuri este descoperit în cele din urmă în persoana ofițerului științific Ash, care se dovedește a fi un robot trimis de Companie. El avea misiunea de a programa calculatorul navei să ajungă în zona epavei, să colecteze ouă de la bordul ei și să le aducă pe Pământ cu orice preț. Ash este dezafectat, dar singura care reușește să părăsească nava într-o capsulă de salvare este Ripley. Ceilalți membrii ai remorcherului "Nostromo", transformați de creatură în coconuri-incubatoare pentru progeniturile sale
Alien: Al 8-lea pasager () [Corola-website/Science/331680_a_333009]
-
orice preț. Ash este dezafectat, dar singura care reușește să părăsească nava într-o capsulă de salvare este Ripley. Ceilalți membrii ai remorcherului "Nostromo", transformați de creatură în coconuri-incubatoare pentru progeniturile sale, sunt uciși în procesul de autodistrugere generat la bordul navei. Extraterestrul încearcă să plece și el cu naveta de salvare, dar Ripley reușește să-l expulzeze în spațiu, unde este ucis de expunerea la vidul cosmic. În 1979, regizorul Ridley Scott lansa filmul "Alien", având în rolul principal o
Alien: Al 8-lea pasager () [Corola-website/Science/331680_a_333009]
-
este de aproximativ 90 de avioane. După scoaterea din uz a avioanelor F-14 Tomcat, avioanele de luptă folosite pe portavion sunt în primul rând F/A-18E/F Super Hornet, F/A-18A + și F/A-18C Hornet. În plus față de avioanele de la bord, portavioanele mai au și armament defensiv de luptă cu rază scurtă de acțiune pentru luptă împotriva avioanelor și apărare cu rachete. Sistemulde propulsie este acționat de două reactoare atomice Westingshouse A4W, ce pot dezvolta o putere de 190MW, patru turbine
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
serviciu neîntrerupt(fără realimentare) 20 de ani, având o durată de viață de peste 50 de ani . Pentru desfășurarea unui portavion, pe acesta trebuie îmbarcate una din cele trei escadre de avioane destinate portavioanelor (Carrier Air Wings-CVW). Portavioanele pot găzdui la bord cel mult 130 de F/A-18 Hornets sau 85-90 aeronave de diferite tipuri, dar de obicei pe portavioane sunt 64 de aeronave. Deși escadrele sunt integrate, urmărind portavionul acolo unde acesta este dislocat, ele sunt totuși considerate ca entitate
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
18 Hornets sau 85-90 aeronave de diferite tipuri, dar de obicei pe portavioane sunt 64 de aeronave. Deși escadrele sunt integrate, urmărind portavionul acolo unde acesta este dislocat, ele sunt totuși considerate ca entitate separată de portavion. Precum și personalul de bord, escadrele sunt, de asemenea, alcătuite din personal de sprijin, inclusiv de întreținere a aeronavelor și de manipulare a muniției și pentru proceduri de urgență. Fiecare persoană de pe puntea de zbor poartă haine de culori diferite pentru ca rolul acestora să fie
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
foarte rar pe navele mai vechi și prin urmare, nu a fost considerată ca fiind necesară. Acest aranjament permite sistemului CATOBAR lansarea și recuperarea mai rapidă, precum și o gamă mai largă de aeronave cu aripi fixe care pot utilizate la bordul portavioanelor, comparativ cu portavioanele mai mici, dintre care majoritatea folosesc un aranjament mai simplu pentru decolare verticală, fără catapulte sau cabluri de frânare. Portavionul este dotat cu patru mari lifturi, care se deplasează între puntea de zbor și hangarele dispuse
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
Escadrila 8 torpiloare de pe portavion a fost citat pentru eroism extraordinar de care a dat dovadă în Bătălia de la Midway. Portavionul a fost lansat la apă în data de 14 decembrie 1940 avându-l la comanda pe Marc Mitscher. La bord avea de exemplu: Armamentui lui a fost modernizat în ianuarie 1942, s-au eliminat toate mitralierele de 13 mm și s-au înlocuit cu treizeci tunuri antiaeriene Oerlikon de 20 mm. Un indiciu al unei viitoare misiuni a avut loc
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Vest prin Canalul Panama. "Horneț" a ajuns la Alameda, California, la 20 martie 1942. La 1 aprilie pe puntea de zbor a portavionului s-au încărcat 16 bombardiere B-25 Mitchell. Sub comanda locotenent-colonelului James H. Doolittle, s-au îmbarcat la bord și 64 militari ai aviației SUA. În compania navelor de escorta, Horneț a părăsit Alameda la 2 aprilie , cu ordine secrte, sigilate. În acea după-amiază, căpitanul Marc Mitscher a informat militarii despre misiunea lor: efectuarea unui bombardament asupra Japoniei. Unsprezece
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
contraatac cu torpile împotriva portavioanelor americane. Multe din avioanele de vânătoare Zero japoneze și-au terminat combustibilul și muniția, doborînd ultimii atacatori americani deasupra lui "Hiryū", cănd bombardierele în picaj de Enterprise și Yorktown au atacat, provocând incendii enorme la bordul celor trei portavioane japoneze, care au dus în final la pierderea acestora. "Hiryū" a fost lovit mai târziu în după-amiaza zilei de 04 iunie cu avioane de pe "Enterprise" și s-a scufundat devreme în dimineața următoare. Avioanele de pe Horneț, lansate
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
electrice și motoarele. Portavionul oprindu-se, un alt „Val" lovit s-a prăbușit în mod deliberat pe babordul lui Horneț, lângă prora. Cu motoarele scoase din funcțiune, Horneț a fost în imposibilitatea de a lansa sau a primi avioane la bord, aviatorii săi fiind obligați să aterizeze pe Enterprise sau să se prăbușească în ocean. Contraamiralul George D. Murray a ordonat crucișătorului greu Northampton să tracteze portavionul "Horneț" în afara teatrului de luptă. Deoarece avioanele japoneze au atacat Enterprise, acest lucru a
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
informat că forțele de suprafață japoneze se apropie și că eforturi suplimentare de remorcare sunt zădarnice, viceamiralul William Halsey a ordonat scufundarea portavionului Horneț, lansând și ordinul de abandonare a navei. Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile, multe dintre care nu au explodat, și peste 400
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
întoarcă în portul Pearl Harbor, Hawaii pentru o lună de reparații capitale, trei grupuri operative de portavioane americane au rămas în zona Pacificului de Sud. Grupurile operative (Task Force) includeau portavionul USS Wasp, Saratoga, si Horneț, plus escadrilele aeriene de pe bordul lor și nave de escorta, incluzând cuirasate, crucișătoare, distrugătoare care staționau în primul rând între insulele Solomon și insule Noile Hebride (Vanuatu). În această locație, portavioanele aveau sarcina de a păzi linia de comunicare dintre cele mai importante bazele aliate
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]