33,155 matches
-
(în , în ) este un film western spaghetti italian din anul 1970, regizat de Enzo Barboni (E.B. Clucher) și în care rolurile principale sunt interpretate de Bud Spencer și Terence Hill. "" a devenit un "clasic" al cinematografiei italiene, atât pentru iubitorii de comedie, cât și pentru cei de western, deși este vorba în primul rând de o parodie simplă și amuzantă a mai sângeroaselor "westernuri
Mi se spune Trinity () [Corola-website/Science/328542_a_329871]
-
uciși cu rapiditate; mexicanul îl întreabă pe trinity cine este acel om și i se răspunde că omul enorm este "Mâna Stângă a Diavolului". Trinity și omul enorm cu o barbă mare care se numește Bambino (copilul) sunt frați. Bambino (interpretat de Bud Spencer) este pretinsul șerif al orașului dupăp ce-l rănise grav pe adevăratul șerif, de la care furase steaua. El este un hoț de cai evadat din închisoare și a rămas în oraș pentru a aștepta sosirea complicilor săi
Mi se spune Trinity () [Corola-website/Science/328542_a_329871]
-
numărat Hans Richter, Felix von Weingartner, Richard Strauss, Gustav Mahler, Johannes Brahms și Edvard Grieg. În 1895 Arthur Nikisch a devenit principalul dirijor și a fost urmat în 1923 de Wilhelm Furtwängler. În ciuda schimbărilor în conducere orchestra a continuat să interpreteze în cea mai mare parte a celui de-al Doilea Război Mondial. După ce Furtwängler a fugit în Elveția în 1945 Leo Borchard a devenit dirijorul principal. Acest post a fost deținut doar câteva luni deoarece Borchard a fost împușcat și
Orchestra Filarmonică din Berlin () [Corola-website/Science/328548_a_329877]
-
compusă în vara anului 1910 și a fost ultima sa compoziție. La momentul morții lui Mahler lucrarea era în mare parte finalizată sub forma unei schițe continue dar nu era complet elaborată și în mare parte neorchestrată; nu putea fi interpretată în acel stadiu. Doar prima parte este considerată suficient de completă și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
versiunii sale care a fost ulterior publicată. În 1923 Alma a trimis o copie a partiturii și lui Willem Mengelberg în Amsterdam cu indicația că cele două părți ("Adagio" și "Purgatorio") erau "complet interpretabile". La puțin timp după ce Schalk a interpretat partitura lui Krenek (cu modificările sale proprii) pe 12 octombrie 1924, Alma a trimis partitura lui Schalk către Mengelberg care a pregătit propria sa ediție cu ajutorul lui Cornelis Dopper. Această versiune utilizează o orchestră mai mare și au fost efecuate
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a pregătit propria sa ediție cu ajutorul lui Cornelis Dopper. Această versiune utilizează o orchestră mai mare și au fost efecuate modificări semnificative în dinamică și tempo. A avut premiera pe 27 noiembrie 1924 la Amsterdam Mengelberg și a mai fost interpretată de câteva ori sub bagheta lui Mengelberg. În curând s-a ajuns la concluzia că o versiune interpretabilă a doar două părți nu oferea ascultătorilor o idee clară a întregii simfonii așa că în anii 1940 entuziastul Mahler american Jack Diether
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
este mai diminuat față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă temă, mai veselă. Muzica se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
un film german din 2012. Este o dramă biografică, înfățișând evenimentele legate de reportajele scrise pentru ziarul New Yorker de gânditoarea Hannah Arendt, despre procesul criminalului nazist Adolf Eichmann. Filmul este regizat de Margarethe von Trotta, iar rolul principal este interpretat de actirța Barbara Sokowa. Premiera mondială a avut loc în 11 septembrie 2012, la cea de-a 37-a ediție a Festivalului de Film de la Toronto. Premiera germană a avut loc pe 8 ianuarie 2013, în cinematograful Lichtburg din Essen
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
Ticăloșii este un film românesc din 2007, regizat de Șerban Marinescu după un scenariu inspirat din românul "Ciocoii noi cu bodyguard" al lui Dinu Săraru. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Ștefan Iordache, Dorel Vișan, Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu, Răzvan Vasilescu, Gheorghe Dinică, Monica Davidescu, Mircea Albulescu, Mitică Popescu, Valentin Popescu și Tomi Cristin. Acțiunea filmului se concentrează în jurul unui om de afaceri influent, care finanțează campaniile electorale ale
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
și Răzvan Vasilescu. Dorel Vișan a afirmat că rolul Dându Patricianul i-a plăcut inițial foarte mult, intuindu-i trăsăturile, dar regizorul a hotărât să modifice scenariul în urma unor „influențe din afara”, reducând ponderea personajului în film. Muzică din film este interpretată de cântăreții Nelu Ploieșteanu, Mircea Vintilă și Doru Tufiș, iar partea instrumentala de Orchestră „Șarpele Roșu” condusă de Nelu Ploieșteanu. Post-procesarea video și audio a fost realizată în studioul MDV Audio Studio. Realizarea filmului a beneficiat de sprijinul posturilor de
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
, creditat pe generic și ca Secretul lui Nemese, este un film de comedie românesc din 1987, regizat de Geo Saizescu după scenariul lui Titus Popovici. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Gheorghe Dinică, Carmen Galin, Emil Hossu, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Cornel Gîrbea, Vladimir Găitan și Dumitru Rucăreanu. Subiectul filmului îl reprezintă depistarea și distrugerea unei rețele infracționale organizate în România comunistă în jurul unui
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
în film apare și regizorul Geo Saizescu, nelipsit în filmele sale începând cu "Astă seară dansăm în familie" (1972). Filmul conține și o satiră la adresa așa-ziselor filme de artă din România, la care sălile cinematografelor rămâneau goale. Un regizor interpretat de Constantin Diplan a realizat un film intitulat "Demers contemporan" și, lăudat de trei tineri entuziasmați, a declarat cu emfază: „Copii, demersul s-a constituit într-o reușită sprijinită prin lipsa de îmbulzeală a publicului. Asta mi-am și dorit
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
, denumit în limba română și Omul din umbră, (în ) este un film de acțiune americano-britanico-român, care a fost lansat în Statele Unite ale Americii direct-to-video la 6 iunie 2006. Rolul principal este interpretat de Steven Seagal, iar filmările au avut loc în totalitate la București (România). Filmul prezintă călătoria în România a unui fost agent CIA, împreună cu fiica sa, și răpirea acesteia de sub ochii lui, la ieșirea din aeroport. Plecat în căutarea ei
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
de la DVD Verdict a numit filmul „un film de acțiune generic cu un complot neimplicant, secvențe de acțiune pompoase, niște efecte speciale sărăcăcioase, răsturnări de situație previzibile”, adăugând: „Seagal nu se deosebește de niciun alt personaj pe care l-a interpretat vreodată și nu sunt suficiente chestii interesante pentru a ne distrage atenția”. J. Andrew Hosack de la JoBlo a spus: „Scenariul, povestea, acțiunea și interpretarea sunt toate cu mult sub medie”, adăugând: „Îmi depășește capacitatea de înțelegere cum cineva rezonabil ar
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
22 februarie stil vechi) sub bagheta lui Max Erdmannsdörfer, cu Sergei Taneyev în calitate de solist. Concertul fantezie a avut parte de numeroase interpretări în primii 20 de ani de existență după care a dispărut din repertoriu și nu a mai fost interpretată mulți ani, fiind recent readusă la viață. Lucrarea este structurată în două părți și are o durată de aproximativ 30 de minute. În afară de pian solo, lucrarea este compusă pentru următoarea orchestră: Ceaikovski s-a întors din străinătate la începutul lunii
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
parte încă avea îndoieli asupra sa. La sfârșitul primei părți "Quasi rondo" a adăugat o codă opțională pentru solist care era aspectoasă din punct de vedere tehnic dar seacă din punct de vedere retoric. Această cadență alternativă trebuia să fie interpretată în "Contrastes" dar a fost eliminată la premieră. În timpul lunilor octombrie și noiembrie Concertul fantezie a fost redactat rapid deoarece trebuia să fie pregătit pentru o interpretare a Societății Muzicale Ruse în luna decembrie unde Taneyev să o interpreteze. Această
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
fie interpretată în "Contrastes" dar a fost eliminată la premieră. În timpul lunilor octombrie și noiembrie Concertul fantezie a fost redactat rapid deoarece trebuia să fie pregătit pentru o interpretare a Societății Muzicale Ruse în luna decembrie unde Taneyev să o interpreteze. Această interpretare, programată pentru 15 decembrie 1884, a fost amânată din cauza indispoziției dirijorului Max Erdmannsdörfer. Concertul a avut loc pe 22 februarie 1885 la al zecelea concert simfonic al Societății Muzicale Ruse în Moscova. Taneyev a fost solist iar Erdmannsdörfer
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
a scris fratelui său Modest pe 25 februarie: "Am ascultat o interpretare superbă a Fanteziei din partea lui Taneyev și a orchestrei de care am fost încântat. A avut un mare succes la public". În Sankt Petersburg Concertul Fantezie a fost interpretat prima dată pe 4 aprilie 1886 la al zecelea concert simfonic al Societății Muzicale Ruse, din nou cu Taneyev solist și cu Hans von Bülow dirijor.
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
Orga aurită (1714) realizată de Johann David Sieber este cea mai mare orgă în stil baroc din Viena. La ea a cântat o dată tânărul Joseph Haydn (pe atunci în vârstă de 17 ani) în 1749. Requiemul lui Mozart a fost interpretat pentru prima dată în această biserică, la o slujbă religioasă memorială oficiat pentru compozitor la 10 decembrie 1791. Deoarece Mozart nu-și finalizase opera la data decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
este un serial american dramatic supernatural care a avut premiera la ABC la 30 septembrie 2012. Serialul este creat și produs de David Wilcox, bazându-se vag pe românul omonim scris de Gabriella Pierce. În rolurile principale interpretează actorii Rachael Taylor, Dave Annable, Vanessa Williams și Terry O'Quinn și prezintă un cuplu de tineri care se mută într-o clădire de apartamente din Manhattan, clădire despre care se dezvăluie că este posedata de misterioase forțe demonice. Elaborată
666 Park Avenue () [Corola-website/Science/328674_a_330003]
-
de Olanda, Arnulf a reușit să extindă stăpânirile sale către sud. El a donat unele proprietăți abației de Egmond, printre altele Hillegersberg (care se numise anterior "Bergan", însă rebotezată după numele mamei lui Arnulf) și Overschie, faptă care poate fi interpretată ca recompense pentru activitățile de curățire a terenurilor întreprinse de călugării de Egmond. Arnulf a fost primul conte care a intrat în conflict cu frizonii, iar în 993 el a invadat teritoriul acestuia, însă pe 18 septembrie al aceluiași an
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
care toată lumea cânta. A absolvit Liceul Gheorghe Barițiu din Cluj-Napoca și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1988), la clasa profesorului Mircea Albulescu . În tinerețe, pe când era studentă la Cluj, a studiat canto cu Stela Simonetti și a interpretat jazz pe scena Casei de Cultură a Studenților și a Casei Armatei din Cluj și muzică populară la ansamblul „Mărțișorul”. De asemenea, a fost în tinerețe și manechin la Centrul de Creație UCECOM condus de Zina Dumitrescu (1979-1988). În perioada
Natașa Raab () [Corola-website/Science/328712_a_330041]
-
decembrie 1963 - 21 august 1964 și s-au desfășurat la Suceava, Voroneț, Sucevița, Câmpulung Muscel, Sighișoara (cadrele exterioare) și la Buftea (cadrele interioare). A fost folosită o cantitate mare de peliculă: 38.756 metri de negativ. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ion Besoiu (Ștefan Tomșa), Mihai Boghiță (Tudor Șoimaru), Amza Pellea (Simeon Bârnovă), Colea Răutu (Temir Bey), George Calboreanu (Moș Mihu), Ștefan Ciubotărașu (Stroie Orheianu) și Ana Maria Nicolau (Magda Orheianu). Rolul Tudor Șoimaru urma să fie interpretat inițial
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
fost interpretate de actorii Ion Besoiu (Ștefan Tomșa), Mihai Boghiță (Tudor Șoimaru), Amza Pellea (Simeon Bârnovă), Colea Răutu (Temir Bey), George Calboreanu (Moș Mihu), Ștefan Ciubotărașu (Stroie Orheianu) și Ana Maria Nicolau (Magda Orheianu). Rolul Tudor Șoimaru urma să fie interpretat inițial de Ilarion Ciobanu, dar acesta a fost înlocuit după prima lună de filmări cu Mihai Boghiță. Pentru redarea peisajului sadovenian s-a folosit peliculă color de foarte bună calitate, s-au filmat planuri generale, peisaje pitorești și sate tradiționale
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Gheorghe. În 1997, Ministerul român al Culturii l-a recunoscut ca actor profesionist. În anul 2008 a absolvit Universitatea de Arte din Târgu Mureș. A debutat în cinematografie în anul 1998, jucând în filmul "Álombánya" a lui László Kántor. A interpretat apoi roluri în filmele "Katalin Varga" (2009) și "Bibliothèque Pascal" (2010).
Tibor Pálffy () [Corola-website/Science/328755_a_330084]