32,796 matches
-
Mile Island. Arderea cărbunelor generează și imense cantități de zgură și funingine. Exploatarea, procesarea și distribuția de combustibili fosili poate crea și alte probleme mediului. Metodele de exploatarea cărbunelui, îndeosebi exploatarea în cariere de suprafață creează multe probleme, în timp ce forajele maritime sunt un pericol pentru organismele acvatice. Rafinăriile de petrol constituie reale amenințări asupra mediului. Transportul cărbunelui necesită locomotive diesel, iar petrolul este transportat de către petroliere, toate acestea arzând combustibili fosili. Reglementările de mediu încearcă o varietate de abordări, cum ar
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
exogenă care a ploriferat pe insulă, ulterior fiind introduse pisici, actualmente sălbăticite, pentru a limita populația acestora. Insula este menționată pentru prima dată în jurnalul expediției lui Magellan, fiind observată ulterior și de alți navigatori, datorită situării ei pe ruta maritimă ce leagă Cape Town de sudul Indoneziei. A fost botezată de navigatorul olandez "Van Diemen" care a observat-o în 1633, dar prima debarcare a avut loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
Radu Portocală (n. 12 august 1888, Brăila - d. 13 aprilie 1952, închisoarea Sighet) a fost un avocat, deputat, specialist în finanțe maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brăilei și senator român, unul din multele victime a regimului comunist din România. Familia a venit în România înainte de 1800 din Insulele Ioniene, pe atunci posesiune venețiană. Tatăl său, Miltiade Portocală, după ce a făcut studii
Radu Portocală (politician) () [Corola-website/Science/305819_a_307148]
-
înscris în Baroul din Brăila în 1911. Între 1925 și 1928 a fost decan al Baroului. În 1939 a fost numit Decan onorific pe viață al Baroului Brăila. Tot în 1939 s-a transferat la Baroul Ilfov. Specializat în drept maritim și fluvial (Brăila fiind, în acea perioadă, cel mai important port al României) și, mai tîrziu, în drept financiar. În dosarul său de Securitate se află următoarea mențiune: „Deși urmărit și pus sub control ca fost ministru, R.P. și-a
Radu Portocală (politician) () [Corola-website/Science/305819_a_307148]
-
în anul 1974 ca Visiting Professor la universitățile americane Columbia, Harvard și Berkeley, Dumitru Mazilu este angajat în cadrul diplomației românești. Astfel, între anii 1975-1986, lucrează în calitate de consilier juridic în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind reprezentant al României la Conferința cu privire la Dreptul Maritim. În calitatea sa de diplomat, este promovat apoi de către regimul comunist din România în cadrul ONU. Astfel, este reprezentantul României la cea de-a șasea Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite (1978-1985). În perioada martie 1984-1988, Dumitru Mazilu deține funcția de
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
autorităților române pentru eliminarea sa abuzivă din Ministerul de Externe (pe timpul regimului Ceaușescu), Mazilu își reia funcția ocupată anterior (până în 1986), de Director al Departamentului juridic în Ministerul Afacerilor Externe, fiind în paralel și profesor de drepturile omului și drept maritim. Ulterior a reintrat în diplomație, devenind șef al Misiunii Diplomatice a României în Filipine (1993-1994). Apoi este numit ca ambasador la organizațiile internaționale cu sediul la Viena și reprezentant al României la OSCE (1994-1997). Printre alte funcții deținute de Mazilu
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
internațional (1998-2000), membru al Academiei diplomatice internaționale (2002). În prezent, Dumitru Mazilu este profesor titular la mai multe universități din București (Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Universitatea Hyperion, Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza) și din Constanța (Universitatea "Ovidius" și Universitatea Maritimă). Este autorul a mai multor cărți de specialitate (drept, comerț, diplomație). În anul 2003, Dumitru Mazilu a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace de către Academia diplomatică internațională. Din anul 2003, Dumitru Mazilu este membru al Consiliului științific al ONU
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
București (septembrie 2002); Universitatea Internațională "Albert Schweitzer" din Geneva (noiembrie 2002); Membru de Onoare al Comunității Academice a Universității "George Bacovia" din Bacău (septembrie 2003); Doctor Honoris Causa al Universității "Ovidius" din Constanța (aprilie 2006); Doctor Honoris Causa al Universității Maritime din Constanța (mai 2008). De asemenea, este membru al Academiei Central Europene de Știință și Artă (din anul 2000); membru al Academiei Balcanice de Științe (din mai 2002) ; membru al Academiei Diplomatice Internaționale (din iunie 2002); membru asociat al Academiei
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
Jos din 1581 până în 1794. În 1581, în timpul luptelor cu Spania, în perioada Războiului de 80 de ani, republica Țărilor de Jos și-a declarat indepedența. Acest război s-a terminat în anul 1648. Republica a devenit o importantă putere maritimă și economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Țările de Jos și-a creat colonii și dependențe în lume este cunoscută ca și secolul de aur. Republica a căzut odată cu cucerirea ei de către francezi în 1794, când a fost
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
orașele coloniilor patrulau trupele britanice, fiind trei soldați britanic pe cap de locuitor. Personalități marcante că John Hancock, care era unul dintre cei mai bogați oameni din cele treisprezece colonii, moștenind de la unchiul sau o afacere profitabilă în domeniul transportului maritim, și-a început cariera politică în Boston, colonia britanică Massachusetts. Pe masura ce tensiunile între coloniști și Marea Britanie se intensificau, în anii 1760, Hancock își folosea averea pentru a susține cauza coloniștilor. Devenise foarte popular în Massachusetts, în special după ce oficilitatile britanice
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
și Minorca împotriva Spaniei) cât și în Marea Nordului (împotriva Olandei), pe teritoriul Americii de Nord(încercând să-și recupereze coloniile) și în Caraibe (împotriva francezilor și olandezilor), cât și în India, Celyon și Sumatra ca sa-si menține controlul (împotriva olandezilor). Deși flotă maritimă britanică era net superioară (100 de vase de linie și vase mai mici), britanicii le-au folosit doar pentru transportul trupelor în primele faze ale razboiului.Americanii, care nu posedau nicio flotă, si depindeau de corsari, au agresat navele britanice
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
de trăsnet în Anglia.Partizanii păcii au devenit majoritari la Westminster și nu au mai existat alte campanii britanice pe teritoriul Americii de Nord.Razboiul a continuat pe mare în Indiile de Vest între flotă franceză și cea britanica.Pe rutele comerciale maritime din întreaga lume, navele americane au atacat în mod repetat vasele britanice civile, ia acest lucru a avut efect notabil asupra comerțului britanic, negustorii au exercitat o presiune suplimentară asupra politicienilor pentru a opri războiul. Lordul North, premierul britanic care
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
trimis în această misiune. În acest moment deja divizarea Țărilor de Jos în state separate a devenit inevitabilă. Cu eșuarea eliminării amenințării de la Dunkirk pentru comerț, provinciile din nord au decis să pună bazele propriei lor marine pentru protejarea comerțului maritim. Această decizie a condus la crearea Companiei Olandeze a Indiilor de Est în 1602. Puternica flotă olandeză s-a dovedit a fi o forță redutabilă, împiedicând mai târziu ambițiile maritime ale Spaniei. 1609 a cunoscut încetarea focului, numită apoi "Armistițiul
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
decis să pună bazele propriei lor marine pentru protejarea comerțului maritim. Această decizie a condus la crearea Companiei Olandeze a Indiilor de Est în 1602. Puternica flotă olandeză s-a dovedit a fi o forță redutabilă, împiedicând mai târziu ambițiile maritime ale Spaniei. 1609 a cunoscut încetarea focului, numită apoi "Armistițiul de doisprezece ani", între Provinciile Unite și statele din sud controlate de Spania, mediate de Franța și Anglia la Haga. Acum, în timpul acestui armistițiu, Olanda a făcut mari eforturi de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
înfrânge „rebelii” din nord. "Armada" a suferit o înfrângere decisivă din partea locotenent-amiralului Maarten Tromp în Bătălia din Downs (). Această victorie a avut consecințe istorice cu mult după perioada Războiului de 80 de ani, pentru că ea marchează sfârșitul Spaniei ca putere maritimă dominantă. O alianță cu Franța a schimbat balanța puterii. Republica putea spera acum la recucerirea Țărilor de Jos din sud. Totuși, acest lucru nu însemna că ele vor deveni parte din Țările de Jos, ci că ele erau împărțite între
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr. 41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte. Radiofonia românească a debutat în 1908 prin instalarea unui post de radiotelegrafie la Constanța, aparținând Serviciului Maritim Român. În anul următor marina militară a instalat trei posturi la Călărași, Giurgiu și Cernavodă. În 1912, din pricina întreruperii totale a legăturilor telefonice și telegrafice prin fir, România a fost în pericol de a nu comunica cu aliații săi. Cu
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
de pace de la Paris din 1919 și cum a fost stipulat în prevederile finale ale Tratatului de la Versailles - 28 iunie 1919. Opoziția francezilor și britanicilor la cele 14 puncte a devenit evidentă după încetarea ostilităților: britanicii erau împotriva liberei navigații maritime, iar francezii pretindeau despăgubiri de război. Wilson a fost obligat să facă numeroase compromisuri pentru a se asigura că punctul 14, cel care privea înființarea Ligii Națiunilor, avea să fie acceptat de toate părțile. Până la urmă, Tratatul de la Versailles a
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
al acestei gospodării a fost Cazacu Dumitru, băștinaș din Bilicenii Noi. Sediul sovietului sătesc, însă, se află la Bilicenii Vechi, iar președinte al sovietului sătesc a fost numit tânărul și promițătorul băiat din Marinești- Alexe Perju, fost soldat în flotă maritimă a URSS. Dânsul și-a exercitat cu multă responsabilitate misiunea încredințată până la schimbările ce aveau să se producă ulterior. În primii ani de gospodărire colectivă locuitorii satului s-au încadrat în creșterea porcinelor. Fermă de porci și cea de păsări
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
sunt pline de ateliere de sculptură. Conform ultimelor date statistice în Carrara locuiau aproximativ 68.500 de locuitori. Massa este un oraș minier însă găsim aici și câteva obiective turistice interesante: Palazzo Del Podesta, Torre Del Candeliere sau Domul Massa Maritima, care fac din acest oraș o atracție turistică atractivă, mai ales prin clima mediteraneeană și poziționarea orașului în apropierea Mării Ligurice. Populația aproximativă a orașului Massa este de 70.000 locuitori.
Provincia Massa-Carrara () [Corola-website/Science/305300_a_306629]
-
dezvoltat în jurul Castelului Ordinului Livonian, de pe malurile râului Venta. A fost întemeiat în 1314 și a devenit un important oraș mercantil a Ligii Hanseatice. Ca parte a Ducatului de Courland, Ventspils a înflorit într-un centru de construcție a navelor maritime. 44 de vase de război și 79 de vase de comerț au fost construite în oraș, loc din care a plecat flotă Ducelui să colonizeze Gambia și Tobago. Metalul, chihlimbarul și magazinele de prelucrare a lemnului au devenit de asemenea
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
Polonezo-Suedez și a Marelui Război Nordic, Ventspils a fost distrus, si, în 1711 o boală (ciumă?) a dus la pieirea majorității locuitorilor. Ventspils a căzut sub controlul Imperiului Rus și creșterea să a fost oprită. Abia în anul 1850 comerțul maritim și construcția de nave a redevenit importantă. Portul a fost modernizat în 1890 și conectat cu Moscova printr-o cale ferată. A devenit unul din cele mai profitabile porturi ale Imperiului Rus, aducând, până în anul 1913 un profit anual de
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
mai atractiv pentru turiști. În 2004, Ventspils a fost orașul gazdă pentru un exercitiu multinațional, denumit Operațiuni Baltice XXXIII (BALTOPS), la care au luat parte state precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Polonia, Suedia, Rusia, Letonia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. Forțele maritime au fost conduse de crucișătorul USS Anzio și distrugătorul USS Cole. Vasele marine americane au fost primele din statul nord-american care au visitat portul leton de la declararea independenței statului baltic. O caracteristică a localității este acea a înaltului nivel de
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
de timp există o singură ramură economică în Ventspils, între timp situația s-a schimbat. Ținând cont de locția geografică și de beneficiul de a avea un port care nu îngheață pe parcursul anului, principala activitate o reprezintă în continuare transportul maritim (prin valoarea adăugată și prin numărul de angajați), cu toate acestea, procentul din veniturile totale a scăzut, în ultima decadă, crescând procentul veniturilor din industria de produse și a sectorului de servicii. În acest moment localitatea poate fi considerată ca
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
a refuzat să o confirme. La alegerile europarlamentare din 2009 a obținut un mandat de membru al Parlamentului European, fiind plasată prima pe lista PNL. A fost raportoare a Parlamentului European pentru Turkmenistan, Filipine, Coreea de Sud, regulile de control ale frontierelor maritime externe de către FRONTEX și a redactat raportul Comisiei FEMM pentru Situația Femeilor în Război . Norica Nicolai este raportoare din umbră pentru grupul liberal pe mai mult de 40 de subiecte, printre care apărarea informatică, securitatea maritimă, antipiraterie, Caucazul de Sud
Norica Nicolai () [Corola-website/Science/305340_a_306669]
-
de control ale frontierelor maritime externe de către FRONTEX și a redactat raportul Comisiei FEMM pentru Situația Femeilor în Război . Norica Nicolai este raportoare din umbră pentru grupul liberal pe mai mult de 40 de subiecte, printre care apărarea informatică, securitatea maritimă, antipiraterie, Caucazul de Sud, Asia Centrală, libertatea presei în lume, eliminarea stereotipurilor de gen în UE, drepturile femeilor în țările din Balcani candidate la aderare, aspectele de gen în Cadrul European pentru strategiile naționale de integrare a rromilor, recunoașterea reciprocă a măsurilor
Norica Nicolai () [Corola-website/Science/305340_a_306669]