31,771 matches
-
nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu se poate exprima decât liric; ea devine atunci o retorică a neputinței. ADAOS. Cu privire la întrebarea „Ce e de făcut când nu mai e nimic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
marilor călători, a cuceritorilor, a artiștilor, a oamenilor de stat, a gânditorilor. Faptele noastre mari sau mici se desprind din raza ideii care le-a precedat și care s-a alcătuit lent în vederea unei realizări viitoare. Orice biografie importantă care povestește isprăvile deosebite ale unei vieți este în aceeași măsură istoria formării proiectelor acelei vieți, istoria lecturilor, a contactelor umane și a experiențelor de viață din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dascălul englez. Vizita are loc în toamna lui 1939. Familia Pringle își petrece după-amiaza în apartamentul familiei Drucker, care îi primește într-un mod copleșitor de prietenesc. Se află acolo și surorile amfitrionului, care vorbesc franțuzește și englezește. Guy îi povestise dinainte despre cumnații lui Drucker. Numai el avea pașaport românesc, dovadă a puterii sale. Ceilalți, unul german, altul austriac, iar celălalt polonez, primiseră doar cîte un permis de sejur. Ei și familiile lor trăiau în umbra lui Drucker. Conversația îl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să discute cu el despre piesă, l-a invitat la cină. Pregătise totul: cina, băuturile, o rochie atrăgătoare; a deschis ușa... Și s-a pomenit cu Iorga și cu soția lui dîndu-i bună seara. Cu altă ocazie, Iorga i-a povestit lui Șeicaru cît de oripilat s-a simțit atunci cînd, ajutînd-o pe o tînără să coboare dintr-un pom, a descoperit că aceasta nu purta nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bună seara. Cu altă ocazie, Iorga i-a povestit lui Șeicaru cît de oripilat s-a simțit atunci cînd, ajutînd-o pe o tînără să coboare dintr-un pom, a descoperit că aceasta nu purta nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile soției unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumusețea femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ea a fost aruncată în infama închisoare de la Misle, iar copiilor ei le-a fost refuzat dreptul de a studia. Pentru Boeru lucrurile au mers bine în Germania de după război. S-a căsătorit cu o nemțoaică înstărită, căreia i-a povestit cum "comuniștii au ucis-o pe biata lui soție...", comițînd conștient delictul de bigamie, întrucît știa că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Coreea. Raționalizarea alimentelor de bază a luat sfârșit În Marea Britanie abia În 1954, mult după restul Europei de Vest. Scenele stradale din anii postbelici ar fi părut cunoscute celor din blocul sovietic; amintindu-și de acei ani, o gospodină englezoaică povestea: „Era coadă la orice, chiar dacă nu știam ce se dă... stăteai la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate și din convingerea că erau egal distribuite În societate -, Însă nemulțumirea acumulată față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum Își modela faimoasele produse Josiah Wedgewood, un olar din secolul al XVIII-lea. Dar ei ar fi căutat În zadar să afle detalii despre condițiile de viață ale olarilor sau motivele pentru care regiunea era supranumită ținutul Negru (Orwell povestea cum până și zăpada era neagră de la fumul care ieșea din o sută de coșuri). și asemenea exemple - unde idealul fusese substituit realității trecute (sau prezente) - există cu sutele. Astfel, deși căile ferate britanice erau subiectul unui scandal național, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la sfârșitul războiului nu erau de obicei identificați ca evrei 4. și acolo, evreii au preferat să treacă neobservați după război și să nu Își povestească experiențele. Evocându-și copilăria În Anglia, Jeremy Adler, fiul unor supraviețuitori, Își amintea că, dacă acasă nu existau interdicții, oriunde În altă parte Holocaustul era un subiect tabu: „Prietenii mei se puteau lăuda că tatăl lor a luptat cu Monty
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de atmosferă a fost cauzată În mare măsură de un val de vandalism antisemit de la sfârșitul anilor ’50 și de dovezile tot mai numeoase că tinerii germani erau complet ignoranți În privința celui de-al Treilea Reich: părinții lor nu le povestiseră nimic, iar profesorii evitau subiectul. În 1962, zece landuri vest-germane au anunțat că istoria anilor 1933-1945 - inclusiv exterminarea evreilor - urma să devină un subiect de studiu obligatoriu În toate școlile. Presupoziția emisă de Konrad Adenauer după război s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezultată în urma acțiunii unor microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care se regăsesc spiritul cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care se regăsesc spiritul cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie ca această carte să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius cel Bătrân menționează că Romulus făcea libații
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
-lea intitulată Saga Groenlandei ("Pământul verde", în scandinavă) menționează că navigatorul viking Leif Erikson, fiul faimosului Eric cel Roșu, a descoperit "o țară bogată în vii" (Vinland hit goda). Unul dintre oamenii de pe drakkar, un german pe nume Tyrkir, le povestește camarazilor săi ceea ce el a văzut pe acest pământ până atunci necunoscut: "am făcut o mare descoperire: am descoperit multe vii și struguri!". Leif, numit și Cel Fericit, va boteza prin urmare această terra incognita "Vinland" (cel mai probabil era
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a fost asociat cu focul iar amestecul îmbătător perceput ca o licoare a nemuririi. Această noțiune se află la originea termenului "apa vieții" (aqua vitae). O legendă egipteană povestește că Isis, pe atunci o simplă slujnică în serviciul lui Ra, a reușit să afle numele secret al acestuia pentru a și-l însuși și a-și extinde astfel puterea sa de vrăjitoare asupra întregului univers, asemeni zeului suprem. Isis
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe Iisus Hristos, ar fi adunat sângele care curgea din coasta Mântuitorului împuns de sulița sutașului roman. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, în numeroase romane (în special în opera neterminată a lui Chrétien de Troyes) se povestește despre "Căutarea Graalului" de către cavalerii regelui Arthur. Legenda Sfântului Graal se adresează înainte de toate "noilor cavaleri", adică celor care s-au îmbrăcat cu "armele luminii" despre care vorbește apostolul Pavel, în căutarea harului dumnezeiesc. În secolul al XVI-lea, marii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și ... "sfântul" Bachus care este sărbătorit în duminica următoare zilei de 7 octombrie (ziua sfântului Sergiu)32, adică în timpul bacanalelor de toamnă. III. "Sfântul Bachus"33 "Sfântul Bachus a venit de dincolo de mare. Acesta-i adevărul scris în istorie" După cum povestește această istorioară populară în versuri din secolul al XIV-lea numită "Martiriul Sfântului Bachus", legenda "sfântului păgân" a luat naștere dincolo de Mediterană. În epoca împăratului Dioclețian, în secolul IV, Schola Gentilium, o grupare de elită alcătuită din barbari, era condusă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
valoare decât prin calitatea sa, așa cum o arată exemplul vinurilor de Champagne. Din păcate, există un obstacol major: prețul terenurilor din Ile-de-France, care nu permite mai mult decât păstrarea viilor municipale. II. De la amforă la sticlă O legendă din Attica povestește că părintele ceramicii, Ceramo, s-a născut din iubirea dintre Dionisos și Ariadna. Prin urmare, e normal ca grecii să-l asocieze pe zeul vinului cu obiectele din pămînt ars care conțineau băutura divină. Amforele, folosite de către viticultorii greci încă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o toartă îndoită în unghi drept, "butoiașul din regiunea Frontignan" este foarte popular în Galia romană începând cu secolul al II-lea. Conform lui Plinius cel Bătrân, descoperirea sticlei a fost o pură întâmplare. În cartea sa, Naturalis Historia, autorul povestește cum, cu aproximativ șaisprezece secole înainte de Hristos, trei marinari egipteni au folosit pe plajă două bucăți mari de natron (carbohidrat natural de sodiu). În timp ce încălzeau cazanul, căldura s-a amestecat cu "nisipul alb de pe plajă", dând astfel, întâmplător, naștere, sticlei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
poate fi definită ca și o "filosofie în imagini" (J. Bottéro, Le plus vieux récit du déluge, L'histoire, nr. 31, Paris, februarie 1981, p. 118). 3 A. H. Krappe, Mitologie universală, Pari, Payot, 1930, p. 11. 4 "Literatura vedică" povestește că Indra, "regele zeilor" avea o slăbiciune pentru sucul de struguri fermentat. 5 Hator, fiică și soție a lui Ra, zeiță a dragostei, fertilității, familiei dar și a agriculturii și recoltelor, era cea care primea morții în lumea de jos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
transcriere inadecvată a încărcăturii sentimentale proprii "romanticiștilor romanțioși". "Fantezist și poet pe deasupra nu implicit e și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-sale și d-sa îi crede, căci în subiectele alese, vrea să ne povestească ceva, iar nicidecum să ne reprezinte ceva. Și ar trebui totuși, căci acesta este rostul picturii. Poezia e un accesoriu la calitatea pictoricească și se vădește în modul de expunere, iar nu în alegerea subiectului. Subiecte "Poetice" nu există pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literelor, amplifică forța de sugestie a unei scriituri senzuale, pe care linia corpului o preia. "Coloritul viu și simpatic analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina lui Wilde (sic) ne apare povestind, cu un singur gest (pe care l-a prins artistul cu o așa de fericită inspirație), întregul poem, sublim și sălbatec"552. Lucrarea este reprodusă pe aceeași pagină, într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
națională și are un caracter solemn. GENUL EPIC Genul epic cuprinde totalitatea creațiilor populare sau culte În care autorul Își exprimă În mod indirect gândurile, ideile și sentimentele. Și În genul epic popular, dar mai ales În cel cult, naratorul povestește o Întâmplare ori evenimente puse pe seama personajelor. Opera epică populară sau cultă se definește prin aceea că gândurile, ideile și sentimentele autorului sunt puse În mod deliberat pe seama personajelor și acțiunii. Structura operelor epice. Subiectul operei epice are următoarele momente
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
inserția este procedeul includerii unei povești În alta (povestirea În ramă) Într-o operă epică. (vezi Mihail Sadoveanu În „Hanu Ancuței”) Perspectiva narativă - Narațiunea poate fi la persoana I sau la persoana a III-a. - Narațiunea la persoana I (naratorul povestește despre sine). El Își asumă și rolul de narator, și pe acela de personaj implicat În evenimentele relatate. O narațiune subiectivă. - Narațiunea la pers. a III-a (naratorul povestește despre alții). El pare că știe totul despre Întâmplările relatate, despre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]