38,836 matches
-
istoriografia burgheză a evoluat de la evenimențial la structuralism, în timp ce cea comunistă a parcurs un drum invers de la structuralismul marxist la evenimențial. Cunoaștem data când a murit Maiorescu, dar nu știm exact nici astăzi când a dispărut „Junimea”, dacă ea a dispărut cu adevărat sau încă a rămas o stare de spirit ce supraviețuiește prin oameni. Gabriel CATALAN Rezistență și compromis în istoriografia anilor 1944-1948 După cum este îndeobște cunoscut, ocupația militară sovietică și noul regim politic instaurat în martie 1945 au folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o politică fermă, beneficiind și de sprijin moral internațional, fără a pune însă în pericol relațiile cu vecinul de la Răsărit. După venirea lui M. Gorbaciov în fruntea PCUS, conducerea română nu a înțeles că pericolul unor ingerințe și presiuni sovietice dispăruse, o dată cu renunțarea de către noua conducere de la Kremlin la orice amestec în treburile interne ale țărilor socialiste. Această politică, asociată cu procesul de restructurare și transparență desfășurat în Uniunea Sovietică, a făcut posibilă prăbușirea regimurilor impuse de Uniunea Sovietică în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lider suprem de la București vizita URSS, la patru ani de când Dej asistase la congresul al XXII-lea al PCUS din 1961; o altă situație unică între țările-satelit ale URSS din estul Europei. Relativa relaxare dintre România și Uniunea Sovietică a dispărut în primăvara lui 1966, când, cu prilejul celebrării a 45 de ani de la înființarea PCR, Ceaușescu a denunțat sever amestecul URSS în treburile românești. Ceaușescu a prezentat și o contrapropunere la propunerea URSS de reformare a Organizației Tratatului de la Varșovia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
discursuri nepregătite. Deși Zhou i-a spus lui Ceaușescu înainte de a părăsi România că disputa din jurul discursului a luat sfârșit și că problema ar fi fost rezolvată, de fapt umbra care a învăluit relațiile sino-române din cauza acestei dispute nu a dispărut decât gradual doi ani mai târziu. Plecând din România, Zhou-En-lai a vizitat apoi Albania. în convorbirile cu partea albaneză, liderul chinez a criticat poziția neutră a României, fără a face însă nominalizări. în 1964, China a considerat mișcarea României spre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
depășirii impasului din relațiile bilaterale. în scrisoarea de răspuns din 11 august, Tito s-a arătat interesat de propunerea făcută, subliniind totodată hotărârea Iugoslaviei de a nu ceda din independența politicii sale externe. în toamna anului 1954, propaganda antiiugoslavă practic dispare din presa sovietică, sunt dizolvate organizațiile ostile lui Tito ale comuniștilor iugoslavi, aflați de partea Kominformului și care și-au găsit refugiul în URSS; au început să fie scoase din circulație cărțile și broșurile care conțineau atacuri împotriva „politicii de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Popa, sosea de la Sibiu la București și intra în legătură cu legionarii simiști, scopul său fiind regruparea acestora în centre de rezistență legionaro-germane. împreună cu un alt german, Ficher se adăpostea în capitală, dispunând și de un post de radioemisie. Germanii aveau să dispară în jurul datei de 21-22 martie 1945. Siguranța era pe urmele lor, însă nu ea avea să îi aresteze. Membrii centrelor de rezistență au ajuns la concluzia că cei doi germani au fost arestați de NKVD, ocazie cu care li s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rândul soldaților: „Starea de spirit a oamenilor se putea caracteriza prin îngrijorare și demoralizare. Ostașii erau îngrijorați de ce se întâmpla pe la casele lor după pătrunderea rușilor comuniști în țară [s.n.]. Ce se întâmpla cu pământul, cu casele, cu femeile? Au dispărut, mai trăiesc? Când încercam să-i liniștesc, îmi răspundeau cu sfială: «De unde știți dumneavoastră cum este, dom’ locotenent, ați trăit sub comuniști? Acum ne iau pământul, ne iau tot. Muierile singure ce să facă?». Erau demoralizați. Spuneau: «Acum luptăm a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o lună de la călătoria definitivă spre URSS. Despre soarta lui Schmidt s-au emis păreri diferite: că a decedat în celebrul lagăr de la Vorkuta, dincolo de Cercul Polar, în 1948, sau în Donbas, în 1950. în privința lui C. Stoicănescu, acesta a dispărut fără urmă, ultima știre despre el fiind din spitalul celebrei închisori Butârsk. în țară, liderii legionari nici măcar nu știau exact când fusese arestat de NKVD, aproximând producerea acestui fapt în toamna anului 1944. Profesorul de teologie Ion V. Georgescu, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagărele din Verhoiansk, Uhta, Irkutsk, Krasnoiarsk și Vorkuta. A revenit în România în toamna anului 1955, pentru a ajunge la închisoarea Gherla; între 1957 și 1962 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Agentul german Roland Gunne avea să dispară în mod misterios după capturarea lui Schmidt și Stoicănescu. Potrivit unei opinii, el a ajuns în Elveția după încheierea războiului, în vreme ce o mărturie indica prinderea sa de către sovietici la București, în septembrie 1945, și aruncarea apoi în sistemul penitenciar sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teritoriul țării având misiunea să producă acte de teroare după retragerea armatelor germane”. Numeroasele arestări operate aveau să dezorganizeze grupurile de rezistență legionaro-germane. Dacă unii dintre principalii actori în rezistența progermană, în special Andreas Schmidt și Constantin Stoicănescu, aveau să dispară în imensitatea spațiului sovietic, alți membri ai rețelelor legionaro-germane aveau să ajungă în fața justiției militare române. Astfel s-a întâmplat cu legionarii și germanii prinși în februarie-martie 1945 pe Muntele Ciucaș și pe Muntele Postăvarul, judecați în septembrie 1945 de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foarte autoritară, de militar, care ducea natural o politică conservatoare, calificată drept fascistă de cercurile de stânga din Franța și de către partidele comuniste din Europa de Est - și, bineînțeles, mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasă muncitoare care acum a dispărut. în Occident astăzi nu mai există clasă muncitoare, există o mică burghezie și cei care mai lucrează ca muncitori, lucrează ca muncitori calificați, nu mai au mâinile mânjite de ulei, lucrează la mașini perfecționate, se respectă programele de opt ore
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care a reușit a fost comisă de o persoană pe care o cunoșteam de mult. Care a cerut să stea o săptămână și care a stat vreo două luni. După aceea mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au dispărut diferite scrisori, unele absolut fără interes, pe care le primisem de la prieteni, dar și ciornele pregătite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum și unul - de ce doar unul? - dintre caietele de note luate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acolo agenți de informații, și la nivel foarte înalt. Departamentul de cercetare avea alt director decât acel al radioului, un director adjunct englez, iar în ultimii ani a fost și un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a dispărut peste noapte de la Europa Liberă imediat ce Havel a luat puterea în Cehoslovacia, pentru că Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor. La Departamentul cercetării se redactau un buletin săptămânal care se chema Free Europe Research Bulletin, în engleză, cu un capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de încrederea în valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decât atât, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajând-o și compromițând-o, nu din ignoranță sau oportunism, ci pentru că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pildă, națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se mențină o adevărată barieră, ca să nu-i spunem prăpastie, întrucât sună cam sinistru. Oricum, o emigrație firească, dinspre România către America și Canada, nu a funcționat, astfel încât numărul românilor americani a scăzut într-o măsură îngrijorătoare. în plus, a dispărut aproape total vechea legătură, așa firavă cum era, între România și foștii cetățeni români sau cei născuți din părinți proveniți din această țară și ajunși americani. O asemenea circumstanță s-a repercutat, negativ, desigur, asupra mentalității românilor americani, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
americani, care s-au îndepărtat de țara lor de odinioară, iar unii au refuzat chiar de a mai recunoaște că aparțineau unui grup etnic izolat complet de un spațiu capabil să le confere o identitate. După 1989, vechile opreliști au dispărut sau așa s-a presupus, ajungându-se, inevitabil, la un exod ce amenința să provoace un dezechilibru cu efecte greu de întrevăzut. Este prea devreme pentru a încerca să lansăm posibile judecăți de valoare, plecând de la consecințe prezumtive, dar emigrația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Nürnberg, URSS trimitea deja etnici germani să muncească ca sclavi în URSS. Deși nu se știe cifra exactă a etnicilor germani deportați din România în URSS, se estimează că au fost deportați aproximativ 70.000, dintre care 15-20% au dispărut acolo. Din păcate, România a fost numai începutul, urmând Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Germania de Est. Numărul total de est-europeni deportați de URSS după război a atins 350.000, deși mulți susțin că cifrele depășesc 500.000. 3. Dimineața la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Satmărena, o comunitate rurală supusă procesului de maghiarizare și care a luptat pentru înființarea școlilor de limbă germană în anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut în URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse în război, fie era încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
luptat pentru înființarea școlilor de limbă germană în anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut în URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse în război, fie era încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează în jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărând o dată cu acceptarea jocului democratic, narațiunea lui Buhler pare că încetează de la sine. Volumul în discuție este o prezență distinctă în peisajul lucrărilor pe această temă, cel puțin al celor accesibile publicului român. Repertoriul este dominat de lucrările clasice ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precum și modul în care istoria a fost folosită ca armă politică. Analizele și concluziile lui Kolarz sunt valabile și astăzi, și trebuie să avem în vedere că a avut posibilitatea să efectueze studii antropologice pe populații locale, care azi au dispărut ori și-au pierdut identitatea sau limba. înainte de a face o analiză a miturilor istorice din țările Europei Centrale și de Est, autorul face câteva observații privind conservarea națiunilor în regiune. Naționaliștii centralși est-europeni au vorbit foarte mult despre conservarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și speranța unei vieți în libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sâmbăta trecută”) sunt alte motive care o îndeamnă pe Mimi la scris, motivul principal fiind însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape o lună de când n-am mai scris în jurnal. S-au petrecut atât de multe lucruri, lucruri tragice, comice, dureroase, plăcute, neplăcute. N-am scris nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
extrem de longeviv în fruntea sistemului represiv din România. Abia în 1968, în urma jocurilor lui Ceaușescu, a putut fi complet înlăturat. A intrat într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflând opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la începutul anilor ’90, când începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens mediatizată după 1989, cel mai adesea în manieră eroizantă. Cu toate că s-au publicat numeroase surse
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de antropologie sau de științe politice, în acest caz poate ar fi fost utilă o vizionare a lor. Studiul Alinei Mungiu-Pippidi și al lui Gerard Althabe se încheie într-o notă exagerat de pesimistă: satele tradiționale de tipul Nucșoarei vor dispărea, în timp ce viitorul este al localităților de genul Scorniceștiului, care încearcă să imite modul de existență al orașului. Adelina Ștefan MONICA LOVINESCU, Unde scurte. Jurnal indirect, Editura Humanitas, București, 1990, 574 p. Apariția volumului Unde Scurte. Jurnal indirect al Monicăi Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
textele, operele despre care se discută. Comentariile critice apar înaintea operelor, dar nu le pot înlocui. Liberalizarea, cum se spune, a ajuns destul de departe pentru ca teama de surprizele pe care le poate aduce «recuperarea moștenirii culturale» - o expresie locală - să dispară, iar comentariile critice să urmeze operelor, în loc să le preceadă. Fără de care tinerii de azi din România sunt condamnați la o cultură pe furiș, la o cultură «după ureche», o cultură de zvon, pe care nu se poate clădi nimic temeinic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]