32,310 matches
-
a Universității din București, secția română-franceză (1982-1986). În timpul studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. După absolvire va fi profesoară de limba și literatura română la Oltenița. Din 1990 lucrează în presă, la „Cotidianul”, Agenția Mediafax, „Cronica română” și „Dreptatea”. De asemenea, scrie scenarii și e realizatoare de emisiuni la Televiziunea Română, precum și colaboratoare a postului de radio Europa Liberă. În 2000 are calitatea de consilier al ministrului Culturii și Cultelor. Debutează editorial cu Poeme provinciale, volum apărut în 1990. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
cu siguranță să ducă la măcelărirea a milioane de oameni. Iată cum o cauză dreaptă era legată acum de o bătălie mortală după ce părțile bune și avantajele situației au fost risipite cu lipsă de prevedere. Totuși, dacă nu lupți pentru dreptate când poți câștiga ușor și fără vărsare de sânge, dacă nu lupți când victoria e sigură și nu prea costisitoare, ajungi într-un moment când va trebui să lupți având toate dezavantajele împotriva ta și doar o șansă precară de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
țări, în cel de-al doilea război mondial, scot în relief, pe lângă cauzele invocate în mod obișnuit 1, schimbările radicale aduse în domeniul tehnicii militare de revoluția tehnico-științifică și de formele moderne de organizare militară. S-a spus, pe bună dreptate, că o țară pentru a fi pregătită de o ripostă militară nu trebuie să rămână în urmă cu un război și cu o revoluție, din punct de vedere al tehnicii militare și al organizării armatei, precum și al strategiei militare. Responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice, evidențiază la C. o putere de construcție epică, o forță de individualizare a eroilor și o eleganță stilistică deosebite. „Roman epopeic”, cum pe bună dreptate a fost caracterizat, Marea Serenității configurează un univers, deși pitoresc, esențial tragic, puțin familiar literaturii române. Nemaiputând suporta șicanele și acțiunile desnaționalizante (incendierea școlii în limba maternă, arderea bisericii etc.), o colectivitate aromână din Grecia, satul Codruva, emigrează în România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
cu «pedeapsă» și «vină» inocența devenirii. Creștinismul este o metafizică a călăului.” Pe de altă parte, liberul arbitru, din punct de vedere teoretic și moral practic, este un concept elaborat de gănditorii creștini pentru a răspunde unor întrebări fundamentale: dacă dreptatea și bunătatea sunt atribute esențiale ale divinității, atunci cum se explică existența răului? Dacă Dumnezeu este atotputernic, nu cumva toate acțiunile umane sunt opera Lui? Implicit, nu este El responsabil pentru tot ceea ce se întămplă, pentru tot ceea ce fac oamenii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și de filosofia modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și a "adevărului". Măștile moderne sunt doar forme de expresie, dar nu conținuturi! Dialectica (teză-antiteză) are un drept câștigat la o moarte sigură în gândirea omului european. Gândirea conflictuală noi-ceilalți a fost repusă în societate prin fenomene istorice complexe: 1
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fim "alungă muște". Muștele vor fi și vor înțepa. Impotență a exercitării puterii, impotență a unei perspective asupra puterii. Puterea nu e scop, ci funcție! E dinamică, e mod de a fi în adevăr și e mod de a exercita dreptatea. Cunoașterea e putere în anumite condiții și condiționări social-politice și pentru anumite condiții de existență, diferite de cele anteriore, deși pare ceva hilar și paralel cu "lumea reală", ceva "defazat" în ochii masei de ignoranți "intelectuali". Așadar puterea-cunoaștere este rezultatul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și principii de partid; nu pot exercita puterea prin "forță brută". Puterea nu poate fi confundată cu violența și agresivitatea, nici cu idolatria unor simboluri și a unor programe politice. În dezvoltarea ei modernă, puterea politică e strict legată de dreptate, iar orice deviere de la principiul dreptății în multiple raporturi sociale și politice este o contra-putere, anihilarea puterii "deținute". Puterea e putere în măsura în care poate garanta și susține material o serie de drepturi și libertăți universale. Dacă această putere politică nu poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exercita puterea prin "forță brută". Puterea nu poate fi confundată cu violența și agresivitatea, nici cu idolatria unor simboluri și a unor programe politice. În dezvoltarea ei modernă, puterea politică e strict legată de dreptate, iar orice deviere de la principiul dreptății în multiple raporturi sociale și politice este o contra-putere, anihilarea puterii "deținute". Puterea e putere în măsura în care poate garanta și susține material o serie de drepturi și libertăți universale. Dacă această putere politică nu poate garanta o serie de drepturi și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civilă, matură în gândire. Omul-obiect al zilelor noastre "a îngropat", prin consumerismul isteric al capitalismului global, mesajul kantian (ieșirea din minoratul gândirii minorat întreținut de către politicieni împreună cu intelectualii lor), precum și valorile cardinale ale civilizației creștine și europene (1. iubirea, 2. dreptatea, 3. munca, 4. toleranța, 5. bunătatea, 6. generozitatea, 7. adevărul, 8. imparțialitatea, 9. solidaritatea, 10. corectitudinea). Prin metafora capul regelui, Foucault înțelegea o nouă filosofie politică, dincolo de problema suveranității, a legii și a interdicției 128. Să tăiem capul regelui, spunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pronunța pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la fel cum lizibilul (arhivelor) ne conduce spre un soi de vizibilitate. În schimb, ceea ce Foucault numea "arheologia cunoașterii" face trimiteri la unele idei de-ale sale: 1) demonstrația științifică se manifestă ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o cascadă de invective și spuse negative. Este și un joc inutil între cel care atacă și cel care parează, între atacator și atacat, într-o cascadă de reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului despre un anume ceva. Polemica este "doar teatru" (Foucault), o mască, dominată de instinctul criminal și de spiritul negativist al celui care atacă. Discursul istoriografic poate fi, la modul polemic, un război al cuvintelor, un soi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
putere politică. E foarte greu și ingrat, după peste 150 de ani de politizare modernă a istoriei, dar și a umanului, să propui discursuri istoriografice în afara sistemelor de guvernare politică, în afara sistemelor de cunoaștere "științifică" ale univeristăților, acreditate cu adevărul, dreptatea și puterea. Aceste instituții "de educație" au devenit fabrici totalitare, iar un Paul Gottfried e îndreptățit să respingă nocivitatea de liderisme, numită power elites. Modelul american de guvernare (prin cunoaștere și prin modele de comportament intelectual) este un dezastru concret
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
București, 2010. Ranke, L., The Theory and Practice of History, ed. G.I. Iggers, K. von Moltke, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis, New York, 1973. Salmann, E., Romanul ca model pentru teologie, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010. Schopenhauer, A., Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007 . Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iași, Arc, Chișinău, 1999. Smith, A., Avuția națiunilor, All, București, 2010. Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, București, 1987. Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
and Practice of History, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis, New York, 1973, p. 14. 212 I. Berlin, op. cit., p. 48. 213 Ibidem, p. 57. 214 Ibidem, p. 51. 215 I. Berlin, op. cit., p. 60. 216 A. Schopenhauer, Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007, p. 11. 217 G. Uscătescu, Proces Umanismului, Ed. Politică, București, 1987, pp. 87-88. 218 Al. Duțu, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, All, București, 1997, p. 67. 219 N. Breban, Trădarea criticii, Ideea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte cuvinte, refugiații, exilații, emigranții care n-au încetat să denunțe totalitarismul vor rămâne la fel de necunoscuți ca mai înainte, sacrificați pe altarul istoriei care dă dreptate celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților ruși etc. Antrenată în preocupările cotidiene sau mondene ale „vechii emigrații”, S. frecventează ședințele cenaclului lui L. M. Arcade și reține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
autoritate făcuse ceea ce a făcut în incinta templului (Mc 11,27-33). Era prea de tot ca Isus să-și construiască pilda pe baza parabolei viei din Isaia, prin care Israel era avertizat de judecata iminentă din cauza eșecului în a împlini dreptatea (Is 5,1-7). Parabola lui Isus i-a iritat pe mai marii preoților pentru că știau că parabola lui Isaia era îndreptată în special împotriva orânduirii templului. Putem nota această perspectivă în parafraza aramaică a lui Is 5, în interpretarea rabinică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a fost intens dezbătută, deseori creștinii fiind acuzați de antisemitism. Unii savanți au susținut că procesul lui Isus a fost în totalitate o chestiune romană, în timp ce alții au văzut în el o afacere iudaică. Astăzi, cei mai mulți cercetători recunosc, pe bună dreptate, implicarea ambelor autorități, iudaice și romane. Toate cele patru evanghelii relatează cum Isus a fost dus în fața autorităților iudaice și romane care, într-un fel sau altul, au lucrat împreună. Conform Evangheliei după Marcu, Isus este arestat de niște indivizi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe conaționalii evrei: „Dumnezeu [...] l-a glorificat pe fiul său Isus pe care voi l-ați dat în mâinile lui Pilat [...] și l-ați ucis pe cel care conduce la viață” (Fap 3,13-15). Acuzațiile lui Petru presupun (pe bună dreptate) colaborarea dintre evrei și autoritățile romane în interogarea și condamnarea lui Isus. Același lucru îl auzim din nou în Faptele Apostolilor în cadrul interpretării Ps 2, în care apare întrebarea cu privire la conspirația națiunilor împotriva Domnului și a Unsului său. În rugăciune
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la moarte, încearcă să se sprijine pe un plebiscit, pe un decret al poporului. Îl voia într-adevăr poporul pe Isus executat sau doar câțiva capi ai preoților care îl acuzaseră și ceruseră moartea sa? Nici vorbă de interes de dreptate aici; doar politică. Pilat știa probabil că Isus era un personaj popular. Nu risca să ofenseze populația, cu atât mai mult cu cât se afla timpul Paștelui, și nici să instige astfel o revoltă. Era lucrul pe care cu adevărat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost înțolit ca un rege, câțiva tineri, purtând pe spate nuiele asemenea lăncierilor, stăteau de o parte și de alta ca gărzi de corp. Apoi, alții se apropiau de el, unii făcându-se că-l salută, alții că-i imploră dreptatea, alții că-i cer sfaturi cu privire la probleme de stat. În sfârșit, din mulțime a răsunat un strigăt teribil, salutându-l ca Mari [în aramaică, „Domnul meu”], care, se spune, era numele pentru „Domn” la sirieni. Luarea în râs a lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă [...]. și descendența mea îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare] și vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naște: „Domnul a făcut acestea!” (vv. 23.25.31-32). E posibil ca Isus să fi avut în minte întregul psalm, inclusiv concluzia optimistă, dar simțământul său de singurătate nu trebuie diminuat. Isus nu și-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu va lipsi domnia lui dinaintea Ta. [...] Încinge-l cu tărie ca să sfărâme căpeteniile nedrepte, să curețe Ierusalimul de neamuri [...], să nimicească neamurile nelegiuite cu cuvântul gurii sale [...]. Și va aduna un popor sfânt, pe care-l va călăuzi cu dreptate și va judeca triburile poporului [...]. Nu va îngădui nedreptatea să mai sălășluiască în mijlocul lor și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Totuși, antropologul Joe Zias se îndoiește că omul a fost executat, deoarece gâtul său a fost lovit de două ori, fapt care, după el, sugerează mai mult un act de violență decât o execuție judiciară. Desigur, Zias ar putea avea dreptate, dar nu putem fi siguri că decapitările judiciare erau întotdeauna duse la îndeplinire ca la carte. Ar ajunge să ne amintim de loviturile țintite greșit care, într-un final, i-au retezat capul lui James, Ducele de Monmouth în 1685
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi fost mari preoți. Ipoteza că decorațiile de pe frontonul și de pe cercul de deasupra mormântului din Talpionul de Est constituiau un simbol creștin antic nu este întemeiată și nesocotește muntele de dovezi contrare. Cei care au propus această teorie au dreptate când spun că trupul lui Isus a fost îngropat în conformitate cu obiceiurile iudaice, dar greșesc complet când cred că oasele sale și osuarul, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, au fost așezați într-un mormânt superior din punct de vedere calitativ
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]