32,662 matches
-
cu Cruceni. Întreg teritoriul comunei se găsește inclus în câmpia Timișului. La limita sudică a comunei se găsește râul Timiș, iar pe direcția nord-sud, comuna este străbătută de canalul Bega Mică, parțial canalizat. Întreaga comună este expusă la pericolul de inundații. La inundațiile devastatoare din primăvara anului 2005, Foeni-ul a fost complet inundat și a suferit importante pagube materiale. În perioada romană a existat aici un castru roman numit "Bacaucis". În evul mediu, la Foeni, în locul numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
Întreg teritoriul comunei se găsește inclus în câmpia Timișului. La limita sudică a comunei se găsește râul Timiș, iar pe direcția nord-sud, comuna este străbătută de canalul Bega Mică, parțial canalizat. Întreaga comună este expusă la pericolul de inundații. La inundațiile devastatoare din primăvara anului 2005, Foeni-ul a fost complet inundat și a suferit importante pagube materiale. În perioada romană a existat aici un castru roman numit "Bacaucis". În evul mediu, la Foeni, în locul numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor) lângă apa
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
la 8 km nord de Belinț și 15 km nord-vest de municipiul Lugoj, pe partea dreaptă a Râului Bega, pe cursul mijlociu al acestuia. Satul se află pe un deal la 2 km față de acesta, fapt care-l protejează de inundații. Accesul la Babșa se poate efectua dinspre sud, pe drumul comunal 83 care leagă Babșa de Belinț și de drumul național DN6. La vest se leagă de Ghizela pe drumul comunal 83 iar la est cu satul Târgoviște. Documentar, satul
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
menționează că Babșa avea 40 de case. Harta contelui Mercy din 1723 plasează Babșa în districtul Făget iar dicționarul lui Korabinszkydin 1786 în districtul Lugoj. Până la mijlocul secolului XVIII, satul se găsea răsfirat pe ambele maluri ale Begheiului, dar, din cauza inundațiilor frecvenete, vatra s-a mutat mai spre nord iar cătunele componente s-au unit. La 1851 se specifică despre Babșa că este o „localitatea românească cu 710 locuitori greco-neuniți, cu biserică de lemn”. În 1890 avea 895 de locuitori dintre
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării contelui Mercy (1720), se spune, după o tradiție a șocaților din Recaș, că există Recașul iliric și cel valahic, (Vlasnița de lângă gară Recaș (1716) de unde se pare că locuitorii au fost siliți (probabil din cauza inundațiilor) să caute locuri mai ridicate. Pe hărțile contelui Mercy (1723-1725), Izvinul apare din nou că sat populat, Recașul valahic nu mai apare, ață că se presupune că o parte din locuitorii acestuia au populat din nou Izvinul, abandonat în epoca
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
Saravale, unde există o stradă numită a izvinenților și unde locuitorii își aduc aminte ca bunicii lor le-au spus că ei sunt veniți din Izvin, fie în 1657 de groază turcilor, fie la mutarea din Vlasnița în 1720 din cauza inundațiilor. Se pare că o parte au plecat în 1657, iar exodul a urmat în 1720. Sub Împărăteasa Maria-Terezia (1770), populația Izvinului se ocupă și cu vieritul.Dealurile din partea nordică a satului sunt plantate cu vită de vie;culesul se făcea
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
pe la 1843-1844, de către familii de maghiari originari din Sânmartinul Maghiar. Ulterior au venit aici numeroase alte familii de maghiari și de șvabi. Biserica romano-catolică s-a construit în 1876. Fiind situat pe malul drept al Begheiului, satul a suferit numeroase inundații care au determinat mutarea vetrei satului de mai multe ori.
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
Cele mai mici cantități de precipitații lunare cad în luniile februarie, martie, august, septembrie și octombrie, iar cele mai mari în luniile iunie și iulie. Așa cum se cunoaște în anul 1970 în întreaga țară cantitățiile mari de precipitații au provocat inundații catastrofale. Studiul documentelor de arhivă ale primăriei au arătat că, în localitate, cele mai mari precipitații care au provocat inundații catastrofale, au fost în anii 1912, în anii 1965 și 1966, înanul 1970 și în anul 1978, când au fost
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
în luniile iunie și iulie. Așa cum se cunoaște în anul 1970 în întreaga țară cantitățiile mari de precipitații au provocat inundații catastrofale. Studiul documentelor de arhivă ale primăriei au arătat că, în localitate, cele mai mari precipitații care au provocat inundații catastrofale, au fost în anii 1912, în anii 1965 și 1966, înanul 1970 și în anul 1978, când au fost inundate puternic uzina, calea ferată, Nădrag-Gavojdia și mari suprafețe de terenuri agricole, în aval Crivina - Jdioara - Criciova. Inundații serioase au
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
au provocat inundații catastrofale, au fost în anii 1912, în anii 1965 și 1966, înanul 1970 și în anul 1978, când au fost inundate puternic uzina, calea ferată, Nădrag-Gavojdia și mari suprafețe de terenuri agricole, în aval Crivina - Jdioara - Criciova. Inundații serioase au avut loc și în anul 2000, an în care în urma inundațiilor localitatea a fost declarată zonă sinistrată, precipitațiile puternice și topirea zăpezii pe versanți a dus la ieșirea pârâului Nădrăgel din matcă, inundarea unor locuințe (câteva fiind distruse
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
1966, înanul 1970 și în anul 1978, când au fost inundate puternic uzina, calea ferată, Nădrag-Gavojdia și mari suprafețe de terenuri agricole, în aval Crivina - Jdioara - Criciova. Inundații serioase au avut loc și în anul 2000, an în care în urma inundațiilor localitatea a fost declarată zonă sinistrată, precipitațiile puternice și topirea zăpezii pe versanți a dus la ieșirea pârâului Nădrăgel din matcă, inundarea unor locuințe (câteva fiind distruse în proporție de 100%), distrugerea pe porțiuni însemnate a căilor de acces spre
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
din zona Bihorului să se așeze în localități bănățene cu comunități puternice de slovaci, printre care și Vucova. Da-a lungul secolului XIX, comunitatea slovacă a crescut numeric în mod constant, în timp ce românii au scăzut treptat ca număr, fie din cauza inundațiilor frecvente, fie din cauza migrației spre oraș. La recensământul din 1930 s-a înregistrat schimbarea balanței demografice în favoarea slovacilor. Cu toate că populația totală a scăzut, românii i-au întrecut pe slovaci în jurul anilor 70. În prezent românii alcătuiesc circa 60% din populație
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
nord cu Ghiroda, la nord-est cu Bucovăț (7 km). Este atestată documentar la 1332. Tradiția orală atribuie românului Niță - Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi. Moșnițenii au păstrat dreptul de proprietate asupra satului bătrân și hotarul său până pe la 1820, când li s-a luat acest drept. Ei au primit în schimb dreptul asupra pădurii
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
numele localității apare cu scriere germană - Moschniza, sau maghiară - Mosnitza; în 1891 istoricul Fenyes numind-o chiar cu numele de Mosnicza. Vatra inițială a satului corespunde locului care astăzi poartă numele de Sat Bătrân, lângă pârâul Subuleasa, ale cărui frecvente inundații au obliga locuitorii să-și amenajeze un mare amplasament cunoscut sub numele de Moș Basani (sau Bădani), fapt care explică denumirea de Băseni pentru o mare parte a comunei de astăzi. 2.2. Repere identitare din Antichitate Deși prima atestare
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
existența localității. 1690 - Existența satului în perioada dominației otomane este atestată în însemnările lui MARSIGLI, în care se menționează că MOSNITZA era o așezare aflată în părțile Timișoarei. Vatra satului era așezată pe locul numit azi "Satul Bătrân", loc supus inundațiilor pârâului Subuleasa. 1717 - Conscripția localităților Bănățene întocmită de austrieci, amintește de satul MOSCHNITZ cu 50 de case, ceea ce înseamna că, spre sfârșitul ocupației turcești era o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz ajunge proprietatea curții
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Preoți în comună erau Ioan Ilievici și Trifon Popoviciu. Mosnita se numește în această statistică BASAN. Aceasta denumire este legată de tradiție, conform căreia, ăntemeietorul Moșniței din "Satul Bătrân", anume Moș Ioniță, s-a mutat aici cu ai săi din cauza inundațiilor. Pe acest loc, noua vatră a satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și în hărțile militare ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
ploilor torențiale din perioada de vară, Bahluiul ieșea din matcă și inunda partea de jos a orașului (până la Fabrica de Țigarete și la Gara Iași), transformând-o într-o mlaștină. Nu existau diguri de protecție care să elimine pericolul de inundații. Documentele de epocă amintesc de inundațiile de proporții din anii 1871 și 1932 (ultima fiind descrisă în romanul "Turnuri sub apă" al lui Sandu Teleajen). În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub conducerea primarului Ioan Manciuc, s-
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
Bahluiul ieșea din matcă și inunda partea de jos a orașului (până la Fabrica de Țigarete și la Gara Iași), transformând-o într-o mlaștină. Nu existau diguri de protecție care să elimine pericolul de inundații. Documentele de epocă amintesc de inundațiile de proporții din anii 1871 și 1932 (ultima fiind descrisă în romanul "Turnuri sub apă" al lui Sandu Teleajen). În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub conducerea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
1932 (ultima fiind descrisă în romanul "Turnuri sub apă" al lui Sandu Teleajen). În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub conducerea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundațiilor care amenințau municipiul Iași (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecție. Realizarea acestor lucrări a presupus investiții de 120 de milioane de lei (echivalentul a 15 milioane
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecție. Realizarea acestor lucrări a presupus investiții de 120 de milioane de lei (echivalentul a 15 milioane de dolari) , fiind amenajate 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundațiilor, irigații, piscicultură, alimentări cu apă industrială). Planurile au fost coordonate de botanistul ieșean Mandache Leocov, fostul director al Grădinii Botanice din Iași. În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiștii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
care a câștigat licitația) au semnat un contract de proiectare-execuție a lucrărilor de amenajare și regularizare a râului Bahlui, în valoare de aproximativ 8 milioane de euro + TVA. Amenajarea râului Bahlui face parte din proiectul "Lucrări pentru reducerea riscului la inundații în bazinul hidrografic Prut - Bârlad", în valoare globală de circa 271 milioane lei, inițiat în anul 2009 de către Dan Cârlan, secretar de stat la Ministerul Mediului și finanțat de Ministerul Mediului și Pădurilor și din fonduri europene, în proporție de
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
reptilă "Cu solzii plin de stropituri murdare, " Târându-se prin vesperala zare, "Pe-ntinsul șes purcede parcă-n silă"."</poem> În schița Toamnă lungă, George Topârceanu îl numește ""râu fără apă"". De asemenea, într-o epigramă, poetul George Lesnea descria inundațiile provocate orașului Iași de ieșirea din matcă a Bahluiului: <poem>""Bahlui, ades tu te repezi "Vijelios, fierbând în spume "Vrând să te speli de tot ce vezi, "Sau să ne mături de pe lume"."</poem> Majoritatea scriitorilor care au trecut prin
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
de nivelul apei a cărui debit oscilează pe parcursul unui an. Lucrările începute de Mercy sunt continuate și de inginerul Maximilian Fremaut. Acesta continuă canalizarea intervenind cu diguri pentru regularizarea cursului Begheului. Ca urmare, Timișoara beneficiază enorm de reducerea riscului de inundații dar mai ales de uscarea mlaștinilor din împrejurimi. În 1744 este dat un ordin imperial prin care toate comunele riverane canalului Bega sunt obligate să întrețină malurile și digurile, și să ajute la regularizarea canalului. În 1752 este menționat Portul
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
sunt obligate să întrețină malurile și digurile, și să ajute la regularizarea canalului. În 1752 este menționat Portul Timișoara în cartierul Iosefin. Cantitatea de marfuri transportată pe Bega era de 20.000 tone. Un an mai tarziu, au loc primele inundații catastrofale din istoria Banatului. Din acest motiv, se construiește un nou canal, lung de 30 km, între Itebej și Jancov Most. În 1756 este întocmită prima reglementare a navigației și comerțului pe Bega. În 1758 Fremaut începe construcția în amonte
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
hidrotehnic la Coștei pe râul Timiș. Nodul permite transferul de debit între Timiș și Bega în funcție de necesități. Astfel se rezolvă problema debitului pe canalul Bega, dar se și îmbunătățește gospodărirea apelor într-o zonă cunoscută istoric pentru terenurile mlăștinoase și inundațiile frecvente. În 1775 se înființează Oficiul de Navigație din Timișoara. O nouă serie de inundații lovește Banatul în 1859. 500.000 de iugăre de teren arabil și zeci de sate sunt acoperite de ape. Viitura de pe a avut un debit
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]