32,236 matches
-
de Aleksandr Zarhi și Vladimir Valuțki. Durata filmului este de 128 minute. Rolurile principale au fost interpretate de Igor Starîghin (Andrei Starțov), Barbara Brylska (Marie Urbach), Irina Pecernikova (Rita Starțova), Winfried Glatzeder (Kurt Wann) și Friedrich Wilhelm Junge (markgraful). Compozitorul sovietic Lev Knipper a scris în 1931 o operă după romanul "Orașul și ani" al lui Fedin.
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
două zile mai târziu, a dat ordin ca întreg complexul să fie distrus. Buncărele au fost grav avariate de însăși armata nazistă, care a detonat, cu ajutorul unui singur piston, un sistem centralizat de demolare, cu scopul de a împiedica armata sovietică, aflată în plină înaintare, să le folosească. Detonarea a avut însă loc abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945, la zece zile după inițierea ofensivei sovietice Vistula-Oder. A fost folosită o cantitate impresionantă de TNT, doar pentru un
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
piston, un sistem centralizat de demolare, cu scopul de a împiedica armata sovietică, aflată în plină înaintare, să le folosească. Detonarea a avut însă loc abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945, la zece zile după inițierea ofensivei sovietice Vistula-Oder. A fost folosită o cantitate impresionantă de TNT, doar pentru un buncăr fiind necesare 8 tone de trinitrotoluen. În ciuda folosirii a tone de explozibil, majoritatea clădirilor au fost doar parțial distruse, datorită dimensiunilor uriașe și a structurilor eficient consolidate
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
Sud, Tr. Borcescu coordona activitatea rezidențelor de spionaj din țările vizate de Agentură - Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Grecia și Turcia, și se ocupa de direcția "Studii" a celor trei școli de agenți de teren ale Frontului. În preajma declanșării războiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit șef al Secretariatului SSI, funcție în care s-a aflat până la 1 decembrie 1941. După această dată este numit șef al Secției Contrainformații, ultima funcție deținută în calitate de militar, activând în această funcție până la data de
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din arest a unor salariați ai SSI, arestați în urma unor campanii de presă, arătând că această colaborare s-a desfășurat în interesul țării, exact cum în acel moment trebuiau să colaboreze cu serviciile similare sovietice. Erau vizate în primul rând cadrele de conducere ale SSI, mai precis cele care colaboraseră cu germanii, documentele din arhivă, dar și presupusele fonduri de valută ale serviciului. A obținut de asemenea deblocarea fondurilor pentru plata salariilor. Singurii protejați au
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
din dispoziția lui Constantin Sănătescu și a lui Grigore Niculescu-Buzești, la 28 august 1944, a purtat o scurtă discuție cu mareșalul Ion Antonescu, arestat în acel moment. După lovitura de stat de la 23 august 1944, odată cu ocuparea țării de către trupele sovietice, Frontul de Est, structură informativă a SSI, destinată să culeagă informații despre sovietici, a fost desființat, Traian Borcescu, din ordinul generalului Constantin Sănătescupreședintele Consiliului de Miniștri, a organizat în secret o Grupă Specială, destinată să îi urmărească pe comuniștii eliberați
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
culeagă informații despre sovietici, a fost desființat, Traian Borcescu, din ordinul generalului Constantin Sănătescupreședintele Consiliului de Miniștri, a organizat în secret o Grupă Specială, destinată să îi urmărească pe comuniștii eliberați din închisori, dar și legăturile lor cu reprezentanții Armatei sovietice. În vederea succesului acestei operațiuni strict secrete, el s-a consultat și cu reprezentantul spionajului american din România, care a contribuit cu suma de un milion de lei la aceată acțiune. Respectiva Grupă Specială nu funcționa oficial ca parte componentă a
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
parte componentă a SSI, ci ca structură aparte. Agenții ei au primit din partea americanilor, la cererea lui Traian Borcescu, documente de identitate care atestau că sunt funcționari ai serviciilor de informații Aliate. Ei trebuiau să furnizeze date despre mișcările forțelor sovietice în România. Activitatea acestei Grupe a durat până la 6 martie 1945, când, în urma preluării puterii de către guvernul dr. Petru Groza, această structură informativă a fost desființată. În noiembrie 1944, Traian Borcescu a fost detașat pe lângă cabinetul ministrului Petru Groza. La
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
de grăniceri, fratele lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr în cadrul SSI. În primăvara anului 1941, mr. Gheorghe Balotescu se afla la conducerea Centrului Informativ Huși al Serviciului Special de Informații, orientat spre culegerea informațiilor din Uniunea Sovietică. De asemenea, era și ajutor al rezidentului SSI din Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
jurnalism practic în Florida, SUA (1994) și cursuri de administrație publică în Olanda (2001). În tinerețe a jucat fotbal la nivel profesionist la Politehnica Chișinău si FC Rapid Cărpineni, după care și-a încheiat cariera sportivă și a urmat armata sovietică. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul “Tineretul Moldovei”. Între 1989-1991 a fost redactor-șef adjunct al ziarului capitalei “Curierul de seară”. În 1991-1993 a fost redactor-șef adjunct al ziarului parlamentului Republicii Moldova “Sfatul Țării”. Între 1991-1993 a fost
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
cere instituțiilor de resort sa verifice acest lucru. În toamna anului 2012, Vasile Bolea, împreună cu Vlad Batrîncea și Grigore Novac a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere (din partea Fundației „ Soluția”) privind evacuarea pietrei comemorative în memoria victimelor ocupației sovietice instalate în Piața Marii Adunări Naționale. Atunci instanța a hotărât că cererea depusă de împotriva Primăriei Chișinău este nefondată. În vara anului 2014, în timp ce la Bruxelles avea loc semnarea Acordului de Asociere și Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, reprezentanți
Vasile Bolea () [Corola-website/Science/334542_a_335871]
-
cel de-al doilea război mondial, soțul său Heiti Talvik a fost luat prizonier de sovietici și a murit în Siberia. În consecință, ea nu a scris nimic timp de două sau trei decenii în semn de protest față de puterea sovietică și și-a reluat activitatea abia în anii 1960. În anul 1966, a publicat "Tähetund" și "Starry Hour". A mai scris romane și a făcut traduceri. La cea de-a 100-a aniversare a nașterii lui Betti, un muzeu din
Betti Alver () [Corola-website/Science/334546_a_335875]
-
de 90 de ori mai mare ca la suprafața terestră și este presiunea echivalentă a unei coloane de apă cu înălțimea de 1 km. Aceste condiții au făcut ca toate misiunile de la suprafață să fie de foarte scurtă durată: sondele sovietice Venera 5 și Venera 6 au fost zdrobite la altitudinea de 18 km. Sondele ulterioare: Venera 6 și Venera 7 au supraviețuit până la suprafață, dar nu transmis informații mai mult de o oră de la suprafață. În plus, apa sub orice
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
regatului), Kartli a stat sub domnia intermientă a Imperiului Persan și a fost o parte integrală a diverselor dinastii ale imperiului. Regatul plătea regulat tribut și trimitea cadouri (pīškeš) către shah, conținând băieți, fete, cai și vinuri. F. Guchua , "Enciclopedia Sovietică Georgiană", Vol. 10, p. 466-469, Tbilisi, 1986.
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
Se estimează că aproximativ o cincime din forța de muncă a țării este angajată în agricultură, dar industria are contribuția cea mai mare în cadrul economiei. În perioada cât a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, în Belarus s-au construit multe uzine pentru industria grea și prelucrătoare, in vederea procesării materiilor prime extrase din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, mai ales din Ucraina. După 1991, ca națiune independentă și aproape lipsită de resurse naturale, Belarus
Economia Belarusului () [Corola-website/Science/334590_a_335919]
-
are contribuția cea mai mare în cadrul economiei. În perioada cât a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, în Belarus s-au construit multe uzine pentru industria grea și prelucrătoare, in vederea procesării materiilor prime extrase din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, mai ales din Ucraina. După 1991, ca națiune independentă și aproape lipsită de resurse naturale, Belarus a dus-o greu. Și-a păstrat, în linii mari, economia pe stil vechi, sovietic, privatizând sau modernizând foarte puțin din industrie în vederea creșterii
Economia Belarusului () [Corola-website/Science/334590_a_335919]
-
procesării materiilor prime extrase din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, mai ales din Ucraina. După 1991, ca națiune independentă și aproape lipsită de resurse naturale, Belarus a dus-o greu. Și-a păstrat, în linii mari, economia pe stil vechi, sovietic, privatizând sau modernizând foarte puțin din industrie în vederea creșterii competivității pe piața mondială. Principala zonă industrială se află în capitala Minsk și în jurul acesteia, unde se fabrică și asambleaza utilaje agricole, autovehicule, mașini-unelte și produse electrice. Țara păstrează legături strânse
Economia Belarusului () [Corola-website/Science/334590_a_335919]
-
vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către Rusia sovietică. S-a refugiat peste Prut, unde a găsit adăpost la Artur Gorovei. Un timp a slujit în satul Ruși-jud. Baia (1940-1941), iar la eliberarea Basarabiei a fost numit la parohia Marșenița-Hotin, din ținutul natal (1941-1944); a mai slujit în parohii
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
Timcău (în ) este localitatea de reședință a comunei Timcău din raionul Codâma, regiunea Odesa, Ucraina. În trecut a fost un sat cu o numeroasă comunitate moldovenescă (românescă) - 33% din populație, conform recensământului sovietic din 1926; fiind însă asimilat în prezent. În sat este situat punctul de control la frontiera moldo-ucraineană - Timcău-Broșteni (Stînga Nistrului). Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Timcău era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și
Timcău, Codâma () [Corola-website/Science/334638_a_335967]
-
(; nume de față Elenă Novikova, ; n. 28 iulie 1947, Sovețkaia Găvan, Rusia) este o scrimera sovietic de origine rusă, specializată pe floreta. A câștigat șase medalii olimpice, inclusiv patru medalii de aur, la patru ediții consecutive ale Jocurilor: Mexico 1968, München 1972, Montreal 1976 și Moscova 1980. Astfel a devenit prima scrimer care a cucerit patru
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
baschetul, s-a antrenat în secret sub îndrumarea lui Larisa și Gherman Bokun. A luat parte la competiții chiar după trei luni de antrenament. Un an mai tarziu, si a hotărât să-se dedice exclusiv scrimei. S-a alăturat lotului sovietic olimpic de juniori, apoi lotului de seniori în anul 1967. Cu puțin timp înainte de Jocurile Olimpice de vară din 1968, s-a căsătorit cu campion olimpic la pentatlon Viaceslav Belov iar și-a schimbat numele. Ediția de la Mexico 1968 a reprezintat
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
schimbat numele. Ediția de la Mexico 1968 a reprezintat prima participare la Jocurile Olimpice. Chiar dacă era accidentată la coapsă, a cucerit medalia de aur atât la individual, cât și pe echipe. Astfel a devenit prima scrimera campioană olimpică la individual din Uniunea Sovietică. Pentru aceste rezultate a fost numită maestru emerit al sportului. În anul următor a câștigat și medalia de aur la individual la Campionatul Mondial din 1969. Din urmă a cucerit trei medalii de aur olimpice și șapte medalii de aur
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
(scris și Danilianț în presa de limbă română; în ; n. 20 februarie 1953, Așgabat, RSS Turkmenă, Uniunea Sovietică) este un fost fotbalist sovietic și actual antrenor de fotbal moldovean și austriac de origine turkmenă. În prezent este antrenor principal al clubului rus FC Rostov. s-a născut pe 20 februarie 1953 în Așgabat, RSS Turkmenă, Uniunea Sovietică. Între
Ivan Daniliants () [Corola-website/Science/334729_a_336058]
-
(scris și Danilianț în presa de limbă română; în ; n. 20 februarie 1953, Așgabat, RSS Turkmenă, Uniunea Sovietică) este un fost fotbalist sovietic și actual antrenor de fotbal moldovean și austriac de origine turkmenă. În prezent este antrenor principal al clubului rus FC Rostov. s-a născut pe 20 februarie 1953 în Așgabat, RSS Turkmenă, Uniunea Sovietică. Între 1970—1974 a studiat la
Ivan Daniliants () [Corola-website/Science/334729_a_336058]