4,343 matches
-
întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și cum boscorodea îndrăcitul ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se spune că după un oarecare răstimp petrecut printre oameni, stînd odată la masă cu soții săi pămînteni, s-a înălțat la Cer. Mitra era divinitatea care leagă cerul de pământ prin intermediul razelor solare și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
elemente ale tetradei: cerul, pământul, muritorii și divinii. El este gr a vita ț iona l , ancorat În materialitatea clădirii și a lumii În care ea se așază, căreia Îi marchează limitele În desfășurarea pe orizontală și verticală, Îi gradează Înălțarea de la pământ către cer, Îi amplifică sau diminuează percepția eforturilor gravitaționale, evidențiază punctele relevante pentru geometria clădirii - axe, margini, zone de ruptură, devine dens În punctele de perforație interior-exterior, trasând și păzind granița dintre Înăuntru și afară, marcând praguri. Prin
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
unei noi generații sub steagul lui. La rândul său, Octavian Tăslăuanu nota: „Prin ea s-a pus numai o piatră de temelie României de mâine. Dar, un neam care a dat dovadă că e În stare să trăiască clipe de Înălțare și de Întinerire sufletească cum a fost cea a primei Uniri, are dreptul să nădăjduiască Într-un viitor mare, care-i va cere Întreaga lui putere de viață. Astfel, generația tânără de la noi, ca și aceea de acum 50 de
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
În pustiu. „Unirea fusese cea mai Îndrăzneață și cea mai Înțeleaptă faptă a națiunii românești” scria În 24 ianuarie 1909 Tribuna din Arad, admițând că „după-veacuri de zbuciumări, părinții patriei prevăzuseră, În sfârșit, că Unirea poate să fie pârghia de Înălțare a neamului românesc”. Întregirea țării e dorința comună a tuturor cetățenilor, dezvăluia În 1910 România muncitoare. Această dorință angaja toate spiritele. Ea se manifesta În toate direcțiile, În cultură, În viața publică a țării, ca dorința comună a unui popor
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Dumnezeu: „Fără mine nu puteți face nimic”. Fără Dumnezeu, eforturile noastre sunt slabe și neputincioase. Trebuie să cerem în orice împrejurare ajutorul Său, mila Sa prin rugăciune. Rugăciunea este firul de legătură sufletească, spirituală între noi și Dumnezeu. Rugăciunea este înălțarea cugetului și a inimii noastre spre Dumnezeu. „Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu stă de-a pururi de vorbă cu El, cum stă fiul cu tatăl său”, spune Evagrie Ponticul. Rugăciunea face parte din cultul Bisericii creștine, și din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vei preaslăvi”, zice psalmistul . Noi strigăm, suspinăm cu duhul după Dumnezeu și Domnul ne izbăvește din toate nenorocirile vieții. El ceartă marea zbuciumată a inimii noastre și potolește valurile înfuriate ale sufletului nostru. După învățătura noastră creștină, rugăciunea este o înălțare a sufletului la Dumnezeu, spre a-L lăuda, a-I cere ajutorul și a-I mulțumi pentru binele ce ni l-a dat și ni- l va da necontenit. Rugăciunea este o lucrare nesfârșită, mai presus de orice artă sau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
împlinite de Dumnezeu? Rugăciunea se referă la comunicarea credinciosului cu Dumnezeu, sub numeroase aspecte. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune” și „a se ruga”, această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu, chemare a Numelui lui Dumnezeu, strigare către Domnul , înălțare a sufletului la Dumnezeu , căutare a Domnului, venire cu încredere la Dumnezeu și apropiere de Dumnezeu. De ce trebuie să ne rugăm? Sfânta Scriptură ne prezintă temeiuri clare pentru care credincioșii trebuie să se roage. în primul rând, credincioșilor li s-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. Numeroase pasaje din Sfânta Scriptură ilustrează această poruncă dumnezeiască. Iisus Hristos le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta și a bate la ușa Tatălui lor din ceruri. Astfel, după înălțarea Domnului la cer, ucenicii au ridicat rugăciuni stăruitoare în foișor, până la Cincizecime. După Rusalii, ucenicii s-au adunat împreună și s-au rugat pentru ca Duhul Sfânt să le dăruiască puterea de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. „După ce s-au rugat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vreme, pentru că se sufocă. Răul pe care îl face acest aer omului este același cu răul pe care îl aduc moravurile și faptele rele ale unui popor, unei societăți. Omul singur, prin viața și faptele sale își pregătește căderea sau înălțarea. O parte din societatea noastră, în care s-a cuibărit minciuna, furtul, mândria, calomnia, egoismul, răutatea, dușmănia, răzbunarea, și multe alte păcate urâte, nu poate progresa și nici nu poate dăinui. Activitatea actuală a Bisericii, cu aspectul ei social și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fie viu și să nu greșească”. Dar cei care cred au o mângâiere: credința în Dumnezeu, care prin rugăciune ne ușurează, ne curăță, ne dă un control asupra faptelor noastre, ne dă un real punct de sprijin pentru îndreptare și înălțare. Ne dă o trezire din această toropeală sufletească, trezire pe care ne-o cere Dumnezeu astăzi, mai mult ca oricând. Multe sunt piedicile ce se pot așeza în calea mântuirii unui om. Dintre multele mijloace binecuvântate, pe care Dumnezeu le
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o ființă nevăzută, creatoare a tot ce există
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a agonisi, a risipi. Bogăției îi preferă sărăcia. Relațiilor, izolarea. Succesului, obscuritatea. Agitației, liniștirea. Îmbuibării, postul. Desfrânării, castitatea. Voinței de putere, ascultarea și supunerea. Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un proces, suferirea strâmbătății, răbdarea pagubei.” Ce fel de lume este aceasta și cine să năzuiască tocmai spre ea? Lumea lui non-A, lumea în care s-au zăvorât acei care și-au
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
eonic nu l-a încercat. Dar concomitent cu aceste presimțiri de prăbușire s-au auzit și alte glasuri, de îndemn și de nădejde. Un Keyserling, după ce a sondat apele duhului de pretutindeni, crede, cu vânjosie de condotier al ideii, în înălțarea vieții pe un alt podiș spiritual. El e însă tot atât de departe de concepția unui nou eon dogmatic, ca și gânditorii raționaliști de toate speciile, pe care în chip merituos îi depășește. Cu profunzimile stepei rusești la spate, un Berdiaev profetizează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
grave, de corul sferelor". Nuntire avem la ambele capete, atât cea depănată de "povestea fără nume a Nunții Subterane", cât și cea care se slăvește "din culmi nebănuite și limpezi de simbol" (Pentru marile Eleusii). În acest interval al posibilului, înălțarea și coborârea nu figurează decât unul și același act in-diferent de facere și de prefacere, de reflectare reciprocă în marea oglindă unde toate se văd la fel, drept tot. Flacăra aprinsă în "firida unde arde cu foc nestins Divinul" iradiază
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cronologiei mundane. De remarcat că facerea nu e posibilă fără desfacerea de orice ar putea îngrădi libertatea de creație. Căci de unde crește Turnul dacă nu din însăși exfundarea oricărui fundament? Turnul este dubla figură a suspensiei: a evacuării și a înălțării. Ceea ce e fără fundament (în suspensia timpului și a spațiului) este, pe de o parte, facere nefondată, nefundamentată, în aparentă derivă. Pe de altă parte, fondează el însuși prin simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și totuși posibilă, a inaparentului însuși: "întunecimea aripează alb". Irealizarea se conjugă aici cu revelarea; realul demundaneizat arată o altă dimensiune - invizibilă - acolo unde corpul lumii și al poemului se descompun. Albul din miezul întunecimii profilează imaginea matricială a unei înălțări fulgurante. Iată cum tot ceea ce coboară în imprezentabilul premanifestării dobândește în chiar liminarul acestei limite o strălucire nelimitată, a noii imagini care se ridică din adânc, vine de departe. A fi desprins de lume - și de imaginea evidenței pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului spre forme și a acestora spre Formă; este o trecere prin spațiul unei dureroase redempțiuni, iar ceea ce dă puterea înălțării este sufletul al cărui dor se identifică cu cel al materiei: "Nuanțele trecerii sunt infinite ca palorile cerului vesperal. Chiar în monstruoasa ei diformitate, materia e pătrunsă de dor. O memorie a esenței, un dor al formei, un suflet, o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale sferelor de argint și, în strofele următoare, desfășurarea lor într-un adevărat peisaj supraceresc, deosebit de clar conturat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus, adică din cer. Tema platoniciană a atelajului înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu puterea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul ce înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6: Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă,/ Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă/ Atât de senini. O pace apărând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peisaj. Ceea ce părea să fie o simplă antinomie a exteriorității, așa cum ni se înfățișează în poemul Munte pur10 - unde între "șesuri adânci" și cer nu există legătură, căci "nimic nu-mi crește-n luminile nalte" decât imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se înalță în imaginea frumosului este frumosul însuși care luminează ca trup al ascunderii și strălucește răspândindu-se în cele pe care le ridică spre cerul formelor eterne: "știm pe/ Ce formă ideală ne împlinim unirea"16. Astfel încât coborârea și înălțarea nu sunt la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare/ Din întunericul deplin./ Și-n seva sacră ne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cum urci o înălțime:/ Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime/ Și-ntinderea-i cât lumea s-o-ncercuim cu cer"44. Nu numai că se urcă prin și cu iubire, dar iubirea însăși e urcușul, înălțimea și înălțarea deopotrivă. Noua adâncime crește pe măsura altitudinii la care ajunge iubirea, înaltă și adâncă totodată. Pe verticală, ea străpunge lumea de sus în jos; pe orizontală, orizontul ei e nelimitat în inelul ceresc; inima e răstignită pe crucea care unește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care inaparentul trece prin lumină și dă sens tuturor celor ce apar limpezite ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]