KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

la logodna noastră. Acum nu știu ce să fac, cum să dau de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery să îl aducă înapoi pe Vasili dar dacă el nu o putea, o să pornesc eu în căutarea lui. Și culmea este că azi au apărut câteva picături de sânge pe chilotul meu. Mama m-a prevenit că se va întâmpla asta dar totuși am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am dus către Liov chiar pe drumul unde ne-am împotmolit acum. Tot pe aici ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Bărbatul meu este mort!), după care nu a mai auzit nimic. Nu-i vorbă, că nici din cele auzite n-a înțeles mare lucru, dar și-a zis că Roza-vecina ori îi ia tot, ori, îi dă totul tzurik, adică înapoi, cuvânt pe care-l știa de la Gheorghieș al ei când își îndemna caii să dea căruța înapoi. Că nemțeasca asta a lor îi numai bună ca s-o priceapă caii... Iar Rozy, după ce mi-a luat tot curechiul, vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cele auzite n-a înțeles mare lucru, dar și-a zis că Roza-vecina ori îi ia tot, ori, îi dă totul tzurik, adică înapoi, cuvânt pe care-l știa de la Gheorghieș al ei când își îndemna caii să dea căruța înapoi. Că nemțeasca asta a lor îi numai bună ca s-o priceapă caii... Iar Rozy, după ce mi-a luat tot curechiul, vrea să-mi ia și bărbatul! Dar cu mine nu-i merge!.. și și-a iuțit pașii după Gheorghieș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să-l luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă!.. Și fătuca l-a urmat cu supușenie ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Și reforma asta mult trâmbițată nu se mai termină odată! Provizoratul ista a generat indisciplină, confuzie și derută în rândul personalului didactic și elevilor... Ce zidesc astăzi unii, mâine alții distrug... Horă dâmbovițeană, dragă: stânga unu, dreapta doi! Înainte și-napoi! Și să ne mai mirăm că ne pleacă cei mai buni oameni din învățământ, că tineretul își ia lumea în cap, că ne părăsesc medicii și informaticienii, că patriotismul a devenit o glumă, că numele de român a ajuns o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
a trăirii unor momente de mare fericire din frageda copilărie. Fetiței atât i-a trebuit! Cu ambii pumni în ochișori, a răbufnit: Înseamnă că m-ai mințit! Și acum mi l-ați omorât pe Moșu! Mie să mi-l dați înapoi pe Moș Crăciun! Eu îl iubesc pe Moș Crăciun, mama! Discriminare O săptămână încheiată a muncit Giovan Gătej la cules de vreascuri prin pădurea din imediata apropiere a satului. Vântoasa ce s-a abătut asupra acelor locuri a venit ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
împreună cu nurorile și nepoții, s-au alăturat mamei la marea durere: Nu pleca, tata!! Rămâi cu noi!! Rămâi la noi!! Noi toți avem nevoie de vorba dumitale înțeleaptă!! Bunicule, noi te iubim!! Întoarce-te la noi!! Văleu-văleu-văleleu!! Omu neu!! Vină înapoi!! Păstrați-i amintirea și Dumnezeu să-l ierte! A mai spus taica-popa. Iertate-i fie-i păcatele, că Bun om a fost, a răspuns într-un glas mulțimea îndurerată, în mișcarea ei tăcută pe drumul cel mai lung al oricărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

soare, iarba se face din nou verde și nu se mai vede printre alte ierburi, decât până anul următor. Iarba fiarelor se mută, în fiecare an, peste șase ape mai departe, vreme de nouă ani până ce, într-al zecelea, ajunge înapoi de unde a plecat. Ca să nu fie culeasă, iarba intră în pământ sau în apă, se ascunde, căci nu are rădăcină, și pleacă întotdeauna noaptea din locul în care a stat peste zi. Dacă știți, așa cum am știut eu, un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o întrebă dacă nu are cumva nevoie de ajutor. Iar fata îi răspunse că-i e frică să se întoarcă singură înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl forță să-i zică unde e prințesa. Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
erau nu străine, ci neplăcute, libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga, cum mergeam înapoi se vedeau acele lumini în tot felul de forme și culori. To take pleasure în a vedea totul diferit, în funcție de partea de tren în care ești, până când toate se readuc la o infinitate de forme și umbre, peisaje atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
stelele ne dădură fu mare, căci nemărginita imaginație, ingenioasele vise, sufletul ni-l încălzeau. Ce fu ceea ce noi văzurăm colo sus? Nimic nu văzurăm, căci fiind chiar lângă ele, strălucirea lor le pitea după un val de mister. Încât venirăm înapoi, home. Iar stelele, noaptea, în lumini strălucesc iar micuța lor ființă știe că e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nemaiavute, lăsând la o parte și romantismul serii și impresia că el e un prinț și eu o prințesă cum mă purta pe melodia de vis. Când și a treia melodie se termină dansul luă sfârșit și Angi mă conduse înapoi la acel grup. Apăruseră și domnii Charles Haumbert și Eduard Rabelais împreună cu soțiile lor, doamnele Hélène și Françoise care nu-l cunoșteau pe Angi. La terminarea prezentărilor de rigoare, mai puțin pretențios de această dată, începu o conversație lejeră: Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să poată avea grijă de mine. Dacă vei fi aici toată vara, ți-i voi prezenta pe câțiva din prietenii mei cu care sunt convinsă că te vei înțelege bine. Vino, spune câte ceva despre tine! Vorbirăm un timp și venisem înapoi la grupul unde era și Angi. Ciudat, parcă fusese cu mine tot acest timp. Ce ciudat fu să constat că de fapt el fusese lângă ei tot timpul. Tu te ocupi cu organizarea balului de caritate din weekend, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine înapoi la locul lui, și plecai. În urmă Angi striga disperat și mă implora. Însă, așa cum eu nu puteam să o iau pe mama, nu putu nici el să mă ia pe mine și plângeam amândoi, căci nimic nu era bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
singur. Își aminti de toate acele persoane pe care le iubise, pe care le mai iubea încă. Știa că va iubi din nou. Lumea mai avea încă multe să-I ofere. Și se simți dintr-o dată mult mai bine. Intră înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de mult! Odată acest mister ar fi fost distracție adevărată. Cum se schimbă oamenii, situațiile, cât de sătul era de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]