6,663 matches
-
opoziția între caracterul strict individual al operei de artă și lumea în care trăiesc receptorii, supusă unei tendințe evidente de uniformizare continuă. În Despre sublim M. se îndepărtează foarte hotărât de sensurile conceptului pe care, de la Burke și de la romantici încoace, le-au recunoscut mai toți esteticienii europeni. El realizează o sinteză complexă în care se pot recunoaște sugestii preluate de la Hartmann („caracterul ontologic al lucrurilor”), Dufrenne („obiectul estetic”) și, prin ei, tinzând spre o concepție care urcă de la Husserl la
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le fie atribuit unul (sau mai multe) de către cititor. Poetul modern e un „mag al sunetelor”; prin el, cuvântul își devine propriul referent. Magia verbală
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
universitari contemporani, precum Dan Hăulică (n. 1932), Marian Papahagi (1948-1999), Gabriel Liiceanu (n. 1942), Andrei Pleșu (n. 1948) sau Ioan Petru Culianu (1951-1991). Profuziunea inteligenței românești interbelice se datorează vitalității acestei instituții fundamentale care, de la jumătatea secolului al XIX-lea încoace, a fost revista culturală. Citite de magnați, educatori, funcționari sau chiar de țărani mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență majoră asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul bisericesc, iar în 1853, mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) fonda Telegraful român. De atunci încoace, activitatea gazetărească a excelat cel puțin în cantitate, dacă nu întotdeauna și în calitate. În perioada interbelică, Nichifor Crainic (1889-1972) scria constant la Gândirea, pregătind simultan pentru tipar câteva rezistente volume de teologie istorică sau sistematică. Sub bagheta discretă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor egipteni. De unde această ezitare? Totul începe probabil cu Descartes, care ne-a convins mult prea ușor că numai predarea adevărurilor clare și distincte rămâne legitimă și dezirabilă. Din secolul al XVIII-lea încoace, universitățile europene au început să denunțe idealul patristic al unității dintre bine, frumos și adevăr. Odinioară niște categorii transcendentale cu efect de vitraliu asupra cunoașterii, universaliile medievale au fost afumate de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Predania îi va surprinde pe cei pe care comunismul i-a învățat să nu spună adevărul răspicat, ci șușotind, până când umilința unui întreg popor s-a spovedit într-o suflare pe străzi, între 16 și 22 decembrie 1989. Din 1937 încoace, Biserica Ortodoxă n-a mai avut curajul atâtor rostiri clare și smintitoare pentru cei căzuți din har și adevăr. Celor obișnuiți cu tăinuirea și mai puțin cu Sfintele Taine, Predania le va apărea, după șaizeci și cinci de ani, ca o indirectă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este o dorință, o sete de Viață care trebuie mereu împrospătată. Conținutul coincide cu forma, precum într-o văpaie. Spre deosebire de rugul aprins văzut de Moise, în inimile noastre toate flacările se pot stinge. Iar de la o anumită vârstă a lumii încoace, tot mai puțini mor cunoscând incendiile interiorității... Dacă rugăciunile noastre de dimineață și seară nu ne ajută să trăim peste zi și peste noapte în adevărul lui Dumnezeu și în slujirea lumii, atunci zic, cu regrete, „nu, mulțumesc”. „Viața spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
La fel de puțin discutată este genealogia „teologiei seculare” care a condus la fetișizarea științei naturale în secolul al XVII-lea. Putem vedea în voluntarismul nominalist premisele spirituale ale „morții lui Dumnezeu”? Firește, Gott ist todt! Gott bleibt todt! rămâne, de la Nietzsche încoace, un model greu de ignorat în interpretarea modernității 2, dar această proclamație trebuie corect înțeleasă în termeni istorici. Cititorul rămâne cu impresia că între poziția teologică asumată, respectiv, de Platon, stoici, Părinții Bisericii și ultimii scolastici, diferența este neglijabilă. Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
posibilitatea unui război nuclear contura dramatic sfârșitul absolut și total al aventurii umane. Amenințat cu dispariția speciei, omul modern a devenit preocupat mai intens ca niciodată de atavismele identității sale. Pasiunea cunoașterii trecutului continuă să facă victime, fiind, de la Adam încoace, cea mai profundă rană în trupul umanității. Modernitatea ne-a dovedit, după lungul secol al formării națiunilor, cât de stabile sunt prejudecățile, forța demenței și viclenia sentimentelor, în bezna cărora europenii și-au pierdut de atâtea ori cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limitele” dumnezeirii Sale. Numai Cuvântul poate depăși, în Duhul, litera Scripturii, fără a o contrazice 2. El domnește peste ziua sabatului încă dinaintea instaurării legii. „Hristos nu se opune deloc materialității literei (precum exegeții ziși liberali care refuză, de la Marcion încoace, fragmentele judecate de către ei inconvenabile și rău venite). El pune în chestiune autoritatea textului intangibil: sau, mai curând, El deplasează centrul de greutate - centrul de autoritate, am putea spune - al textului însuși către un dincolo sau dincoace al textului.”3
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este doar dintr-o perspectivă pascală 1. Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannarastc "Metafizică și teologie \: lectura lui Christos Yannaras" «Metaphysics» has no real name for beauty, and can account
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestuia, așa cum a fost pregătit pentru publicare în august 2006. După mai bine de un an, am decis să-l trimit la tipar fără a-l aduce la zi, lăsând pentru alte prilejuri discutarea evoluției sferei publice românești de atunci încoace. În esență, dincolo de unele învolburări ale postistoriei naționale - inaugurată și marcată simbolic de intrarea în Uniunea Europeană -, precum și dincolo de o criză majoră în existența mea, acum depășită, ideile, intelectualii și spiritul public îmi apar în aceeași lumină. Poate doar antropologia mea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit în acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Postwar Europe (Free Press, New York, 1989) este o excelentă sinteză dată de un fost membru marcant al Congresului, redactorul-șef al revistei australiene Quadrant; mărturia lui Coleman întărește afirmațiile altor foști membri credibili ai Congresului, care negaseră din 1967 încoace că ar fi știut cine le finanța activitățile. Giles Scott-Smith, The Politics of Apolitical Culture: The Congress for Cultural Freedom, the CIA, and Post-War American Hegemony (Routledge, New York, 2002) este o bună analiză critică, semnată de un tânăr cercetător care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și faguri, care sunt excelente în cazuri de rinită alergică și de astm, și am avut grijă de regimul ei alimentar. În mai puțin de trei săptămâni, nu mai avea simptome de rinită și de astm, iar de doisprezece ani încoace afecțiunile nu au mai revenit. Stimularea punctelor reflexe pentru tratarea afecțiunilor respiratoriitc "Stimularea punctelor reflexe pentru tratarea afec]iunilor respiratorii" Să începem cu degetele. Vom folosi aceeași procedură ca în cazul răcelilor și al tusei. Observați pe harta zonelor de
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
în viața noastră Dragă Mildred Carter, Nu știu cum aș putea să pun în câteva cuvinte toate mulțumirile care ți se cuvin. Datorită cărților și instrucțiunilor tale, mi-am restabilit echilibrul organismului. Îți citesc și îți studiez toate lucrările de doi ani încoace. Ești mentorul meu! Mă bucur și sunt mândră că pot să practic reflexologia, grație învățăturilor tale. Funcționează! Îți sunt deosebit de recunoscătoare pentru sfatul personal pe care mi l-ai dat, referitor la mestecat. Mi-a luat câteva săptămâni și multe
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
văd trei balene și trei ambarcațiuni, dintre care una îpe care mai punea încă piciorul în plenitudinea lui originară) e pe punctul de a fi mestecată de fălcile balenei din primul plan. Mi s-a spus că, de zece ani încoace, omul acesta arată unei lumi neîncrezătoare atît icoana cu pricina, cît și ciotul. Iată că a sosit momentul ca povestea omului să fie adeverită. Cele trei balene pictate de el sînt cel puțin la fel de veridice ca balenele care apar în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic, de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu ceva din voi înșivă? Căci, așa cum înspăimîntătorul ocean înconjoară uscatul verde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-un tîrziu, desfăcîndu-și și mai mult picioarele, pentru a-și asigura parcă o bază și mai solidă pentru cina lui. Apoi, înfigîndu-și furculița în mîncare, așa cum și-ar fi înfipt lancea în pradă, adăugase: Ă Hei, bucătare, fă-te încoace! Bătrînul negru, nu prea bucuros că fusese scos din hamacul său călduț la o oră atît de nepotrivită, veni șontîc-șontîc din bucătărie: aidoma multor negri bătrîni, avea rotulele cam înțepenite, căci nu le ținea la fel de curate cum își ținea tingirile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mi se părea de aceea, că e la mijloc un soi de suspendare a Providenței, căci n-ar fi putut consfinți, în spiritu-i de echitate, o asemenea nedreptate strigătoare. Și reflectînd și mai adînc - în timp ce-l tot smuceam încolo și încoace în spațiul strîmt dintre balenă și vas, ca să nu-l las să fie strivit - am simțit că situația asta a mea e, de fapt, situația tuturor muritorilor, numai că, în majoritatea cazurilor, aceștia sînt legați prin legături siameze cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire din consternarea generală. împingeți găleata încoace! Și, punînd un picior în găleată, pentru a se putea ține mai bine de parîma lunecoasă a mandarului, se lăsă ridicat pînă-n creștetul capului cașalotului, unde ateriză înainte ca Tashtego să fi putut ajunge în fundul polobocului. între timp, se stîrnise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de nerăbdare. Ă Ce-o fi ținînd în mînă? exclamă Starbuck, arătînd spre un obiect pe care-l flutura neamțul. E cu neputință! Un polonic de ulei?! Ă Aș, de unde, e un ibric de cafea, domnule Starbuck, replică Stubb. Vine-ncoace ca să ne facă o cafeluță. Nu vezi bidonul ăla mare de tablă de lîngă el? Acolo-și ține apa fiartă. A, neamțu-i un băiat de treabă, zău! Ă Fii serios! îl repezi Flask. Are un polonic și un bidon de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de cîteva secole încoace, mii de vînători s-au apropiat de aceste fîntîni ale balenelor și le-au privit jeturile și jocurile de apă, că, pînă la ora asta îunu și un sfert după-amiază, în binecuvîntata zi de șaisprezece decembrie, A.D. 1851) încă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Țărmurile strîmtorii Sund sînt lipsite de cetățuile impunătoare care apără intrările în Mediterana, în Marea Baltică și în Hellespont. Spre deosebire de danezi, acești orientali nu cer niciodată omagiul slugarnic al coborîrii velei gabier, din partea nesfîrșitului alai de corăbii care, de cîteva secole încoace, trec zi și noapte printre insulele Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși renunță la acest ceremonial, nu renunță cîtuși de puțin la un tribut substanțial, în schimbul dreptului de trecere prin strîmtori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ți-am mai spus, nici nu știam care din balene îmi făcuse figura asta; abia mai tîrziu, întorcîndu-mă la Ecuator, am auzit de Moby Dick și am știut că ea fusese. Ă Ți-a mai ieșit în cale de-atunci încoace? Ă De două ori. Ă Dar n-ai putut s-o agăți? Ă Nici n-am vrut să încerc: nu-i destul un braț? Ce m-aș face fără acest unic braț care mi-a mai rămas? Și apoi, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]