KorAP: Find »[drukola/base=încurca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...194 >

4,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte de ale sufletului, mutule. Nu Încurca lucrurile mai mult decât sunt ele gata Încurcate. Zi-mi ce vrei. De ce ai venit la neamul femeilor? De ce ai Întrebat de Vindecătoare? Hai, că doar nu vrei să fiu eu cea care Începe să spună ce are de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vocea din minte, cu cuvintele cele grele care Îl făcură să se facă mic. - Că ai vrea să mă Înveți și pe mine să vorbesc așa cum tu vorbești În gând. Numai că eu o să trebuiască să scot pe gură cuvintele Încurcate pe care le rostești tu În gând. - Și altceva n-ai mai priceput? l-am iscodit. - Păi, n-ajunge? Auzi... Enkim să scoată cuvinte pe gură, zise și mă privi cu coada ochiului. Oh, nu, era Încă prea devreme pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase să lunece În josul apei. - Tu m-ai scos din brațele Umbrei, În apa cea mare, Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din munte, de mai sus. Poate că o să dăm de ea dacă o luăm mai mult de partea moale. L-am privit amândoi pe Enkim, numai că el o ținea pe a lui, că să-l lăsăm acolo, că ne Încurcă, că puteam să scăpăm dacă fugeam doar eu cu Runa. - Ești un prost, am spus amândoi și l-am săltat de jos. Ne-am afundat și mai mult În pădure, până ce-am ajuns În dreptul unor crengi răsucite și uscate, aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici case, nici luntre, nici arcuri, nici numere... nu era mai nimic. - Nici nu era nevoie de asemenea lucruri și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu vorbim În vecii vecilor unii cu alții, că-și pierd ei puterea. Ei știu vorba lui Tatăl și doar ei vor s-o știe, nu și ăilalți. Dar oamenii au prins gustul vorbei și atunci vrăjmașii vor să-i Încurce, așa, ca să le țină piciorul pe grumaz. Asta spune la Krog și dă-i asta, fiule, și dat la mine scoica și spus că la tine place mai mult Selat decât Dilc. Ca să știe Krog că eu fiul lui Minos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În care nici foc nu faceți, În care mâncați doar ce vă dă pământul, trăind pe sub frunze pe care le ia orice vânt mai puternic... - Vorbele sunt doar vorbe, măi Krog. N-o să facă nimic altceva decât c-o să ne Încurce și mai rău, fir-ar să fie. - Măi, N’jamo. Măcar, dă-mi niște oameni de-ai tăi să vină cu mine, că nu mă mai descurc de unul singur. Călătoria asta e din ce În ce mai grea. - Mai ales când unul te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mult. N’jamo știa că Unu Vis Vis va fi luat de ai lui. Și, cu asta, plecarăm. I-am povestit lui Logon Întreaga pățanie, iar el se Înegură. - Mai bine Îl mai țineai pe Enkim cu noi, ca să-i Încurcăm semnele, Îmi zise. - Enkim Îmi era și prieten și vrăjmaș, i-am răspuns. Nu puteam să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care stăpânește N’jamo, iar semnele pe care le-am schimbat de fiecare dată, o să-i Încurce și mai și. Până se vor găsi cu Enkim, noi o să ajungem departe. - Of, of, măi Krog, mormăi Logon și-mi Întinse palma deschisă, cu degetele rășchirate. Tare rău cred că te-au durut vorbele pe care i le-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu toții că e frumoasă, iar ea chiar era frumoasă și, În plus, Moru făcuse chiar și cuvântul care spunea asta. Iar acum, mă tot uitam la femeile neamului Cipusik și nu vedeam nici măcar una frumoasă. Sau, te pomenești că Barra Încurcase lucrurile și spusese despre ele că sunt frumoase pentru că lui Krog nu-i trebuiau decât femei urâte și atunci, Barra, Încă un Începător În ale cuvintelor, le făcea să Însemne după cum serveau scopurilor celui cu care vorbea și pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din ei dus la fund, dacă luau după noi pe apa asta... Mi-am dat seama atunci că toți rostiseră cuvintele. Vorbeau poticnit și Încurcau câteodată vorbele, dar i-am ascultat cu atenție și am văzut că era un lucru bun. - Of, of. Hai că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e apa: mai sărată, mai dulce, mai sălcie sau mai murdară, și asta o afli gustând-o, sau după cum intră lumina soarelui În ea, și tot așa. Dacă totuși te Încurci, te uiți la mattang - lăstarii ăia pe care fiecare dintre cei ca Vishu Îi cară după ei, ca să afle oricând prin ce parte a mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În sec și m-am uitat la Logon. - Sute? Optzeci? Săptămâni? Luni? - am repetat. Gupal râse și chemă o femeie. - Ceai, Îi spuse. Repede, te rog. Logon Își drese glasul. Începu să se lingă pe buze, după cum făcea ori de câte ori Îl Încurca ceva. - Ceai? izbuti el să rostească. - Ceai, spuse Gupal când femeia ne aduse un fel de scoici din pământ, pline cu apă fierbinte. Vedeți să nu vă opăriți! ne spuse el. Prea târziu. Buzele ne luaseră foc parcă și abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
au schimbat. Eh, știi tu... Nu numai vestea ta a ajuns până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă Împreună cu puținii oameni pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

locul execuției! Plângeți-vă împotriva călăului, împotriva securii. Cereți o secure nouă! De zece ani e vorba ca municipalitatea să cumpere o secure nouă și nu s-a făcut nimic, nimic... ARTUR: Poate că n-au bani, poate că-s încurcați și ei... GARDIANUL (Muget.): Nuuu! Nu-i adevărat! Domnule... nu ne lăsați tocmai acum... Uitați-vă, preotul, da, preotul, e la pescuit... Plângeți-vă împotriva lui... Generalul trebuia să fie aici, tandru și atent, lângă ultima dumneavoastră dorință. Vă conjur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gesturi de relaxare; își reiau lucrul concentrați, capetele lor se ating, mânuiesc fel de fel de instrumente împrăștiate în jur; scopul efortului lor va rămâne, pe tot parcursul piesei, invizibil. GRUBI: Pfff... N-o să iasă... BRUNO: Taci! GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens; se aud sunetele și scrâșnetele ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-i lăsăm să râdă de noi... GRUBI: Ce-are-a face? Las’ să râdă! (Încet, cu atenție, cei doi încep să extragă din groapă o scară care nu se mai sfârșește.) BRUNO: Ce lungă-i! GRUBI: Trage-ncet, să nu se-ncurce. BRUNO: S-o lăsăm pe spate. Pfui! (Cei doi reușesc s-o culce pe sol.) Las-o așa. GRUBI (Privind, dintr-o dată atras de ceva, în adâncul gropii.): E-te! BRUNO: Cum? GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mârâit docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! GRUBI: Să nu te muște. Vezi să nu te muște și să ne astupe groapa! BRUNO (Tot mai înfricoșat.): Trage-mă! Trage-mă! Mi se lipește de subțioară... GRUBI (Încurcat.): Nu ți-am spus că nu-i bine! (Face eforturi ca să-l tragă pe BRUNO.) BRUNO: Mai repede! S-a lipit de mine! Iah! GRUBI: Aruncă-i nodul de gât! Aruncă-i! (BRUNO apare total transfigurat; partea de jos a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acțiunii; lumină puternică, sugerând o dimineață; cei doi sunt aplecați asupra gropii lucrând ca la început.) BRUNO: Pfff... Nu cred să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: Ăia doi cunoșteau finalul. Erau puși pentru final. GRUBI: Nu se poate! BRUNO: Pe bune. Aia doi știau totul. Erau specializați în finaluri. GRUBI: E-e! Las’ că-l face noi. BRUNO: Fă-l! (Pauză; o vreme se privesc încurcați.) GRUBI: Ia du-te și întreabă pe careva. BRUNO: Pe cine? GRUBI: Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spun eu „pfff! n-o să iasă”? BRUNO: Ba da. GRUBI: Vezi? (Către VIZITATOR.) La început noi stăm așa, ca și acum și lucrăm. Iar eu spun „pfff! n-o să iasă”. Iar Bruno spune „taci” și atunci eu spun „s-a-ncurcat de tot, n-o săiasă”. (Către BRUNO.) Nu? BRUNO (Însuflețit.): Da. Eu trebuie să dau impresia că sunt mai încrezător decât deși, spre sfârșit, pare-se, el ajunge mai încrezător decât mine... GRUBI (Întrerupându-l.): Da. Și el zice „n-are-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]