6,539 matches
-
ne-am ostoit foamea, călugărul a ridicat oala ce se afla pe colțul mesei. A turnat în ulcele și m-a îndemnat: Ia vezi dacă îți place asemenea băutură. Ridicând ulcica, priveam întrebător la bătrân. Răspunsul a venit printr-un îndemn tăcut din priviri. Am gustat cu băgare de seamă, știind meșteșugul bătrânului la prepararea a tot felul de licori... O furnicătură plăcută în cerul gurii m-a făcut să nu mă opresc... Acum și aroma băuturii m-a îndemnat să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mare-i Dumnezeu!... În zori, abia am deschis ochii, trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea curioasă, bătrânul mi-a dezvăluit taina: Acolo ai niște plăcinte. łi-or prinde bine la drum. De sete n-ai să suferi, fiindcă se găsesc câteva fântâni pe cale. Cred
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și a zâmbit. — Cum ai dormit? am întrebat-o. — Foarte bine, unchiule Nat, mi-a răspuns ea, pronunțând cuvintele cu un accent care părea a fi din sud. Ca un bolovan mare pe fundul fântânii. Zbang! Gata. Lucy vorbise. Fără îndemnuri și încurajări, fără să se mai oprească să se întrebe ce urmează să facă, deschisese pur și simplu gura și vorbise. M-am întrebat dacă domnia tăcerii luase sfârșit sau, pur și simplu, în buimăceala trezitului din somn, uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în pat, dimpotrivè o sè-și reia liniștitè misiunea de soție și de mamè, ea bucuroasè cè mè vede, distribuind sarcini, antrenându-ne în starea ei de bine, Matei, du-te la baie sè te speli pe mâini! așteptăm cu înfrigurare îndemnul ei că sè mè conving cè, cel puțin în casa noastrè, toate lucrurile sunt așa cum le știam dintotdeauna, acum va urma o explicație a obligației de a te splèla pe mâini, mama invocând mizeria din trenuri și bolile care pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la baie și-mi frec bine mâinile cu sèpun, m-a învèțat de mic sè fac lucrul acesta, de cum intrăm în casè de la joacè, Matei, du-te la baie sè te speli! mi-a intrat atât de mult în sânge îndemnul ei încât, copil fiind, începusem sè-mi spèl mâinile ori de câte ori ieșeam afarè, chiar dacè o fèceam numai pentru cinci minute că sè le spun bèieților cè nu vin la joacè cè am de fècut la matematicè o sutè de exerciții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Extraveral, Valium și Distonocalm, de câte ori Își amintește. * Așa că stăteam cu un ochi la Traian, care se pregătea să intre În vamă, cu un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și șapte cu douăzeci tensiune, dar ei erau Încă vii, ei Întorceau automat, În mare viteză, capul, la stânga, la dreapta, să vadă cine Îi vede, nu-i vede? Și pe urmă, pericolul trecut, abia respirând, Își repetau unii spre alții Îndemnurile, sfaturile Însoțite de bătăi prietenești pe umăr: — Să stăm cu toții aici! — Să nu ne pierdem unii de alții! — Să nu cumva s-o ia unul Înainte! — Să-i ieșim Înainte lui acum, când intră În vamă! — Ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-l scârbească până și pe părintele său, Ienăchiță. Și acolo, în casa Poetului și a domniței Ecaterina, soția sa de a treia, găsise, în sfârșit, înțelegere și ajutor. După opt ani de la cununie, trecând peste toate prejudecățile societății, peste neghioabele îndemnuri la ascultare din partea cunoscuților și peste expiratele citate biblice repetate în duhnirea băuturii de gura preotului, ea, în calitate de soție, ceruse despărțirea de soțul său. Doar așa scăpase de demon. Clucereasa Elenca își făcu o cruce mare, șoptind cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzu doar ca un punct repede asimilat în marea tăcere albastră. ― Fii fericit, șoim minunat! Mâna pe care o ținuse ridicată, ca să se apere de lumină, căzu și o undă de apă trecu repede prin ochii ei, căci adresase un îndemn asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase și furia și dezamăgirea, după ce analizase cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când nu vin avioane de-ale noastre, românești. În pauzele dintre un Îndemn și altul la adresa mamei (să nu se mai ostenească, asta fiind treabă de bărbat), Moș Iacob zice de cioloveci că trag și ei, după cum li-i firea, drept În fața ochilor; ca să se ușureze de moniții, să nu fie Îngrelați, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și cine a Învins? Bineînțeles, ca În covor, Binele: bunica... - Cine, alt’? La Început, mama l-a croit cu parul, i-a spart capul, i-a nenorocit o mână, dar pân-la urmă, mai-mai s-o dov’dească. - Și? Și? - o Îndemn, deși cunosc această Întâmplare, am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el, luptă ca să Învingă, oamenii lui Darius luptă ca să moară!” Djamaledin păru să scotocească prin amintiri. Atunci i-am spus lui Mirza Reza: „Dacă fiul șahului te persecută, nimicește-l, În loc să te distrugi pe tine!” Este acesta, În fapt, un Îndemn la crimă? Și credeți realmente, dumneavoastră, care-l cunoașteți pe Mirza Reza, că aș fi putut Încredința o asemenea misiune unui nebun pe care mii de oameni l-au putut Întâlni aici, chiar În casa mea? Am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
place să fac cinste. E în ordine? Nu uiți dacă nu-ți notezi undeva? — Nu uit. Poimâine la ora douăsprezece ne întâlnim aici. Cineva de la masa ei a strigat: — Hei, Midori! Vino repede! Ți se răcește mâncarea! Midori a ignorat îndemnul și m-a întrebat: — Felul acesta de-a vorbi ți-a fost întotdeauna caracteristic? — Cred că da, am răspuns. Nici nu mi-am dat seama până acum. Zău că era prima oară când îmi spunea cineva că am un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șoferul, traversa în goană Pța Victoriei, Pța Matache și frâna scrâșnit la clubul din Pța Gării. Din păcate, ca după orice anotimp strălucitor, frunzele fericirii lui Ionică începură să pălească. De prin noiembrie, cineva - naiba mai știe cine - veni cu îndemnul de a se realiza o emisiune TV cu audiență națională. Motivul? „Să vadă țara, domle, o mostră de îmbinare a profitului cu eleganța, de înfăptuire categorică a horațianului utile et dulci aici, la porțile Orientului”. Jean era însă om fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu îndemnuri la pocăință. Într-un fel are dreptate și ea. Să luăm de patru ori la Caritas și ne pocăim. Mulți dintre noi vor să ridice biserici care să-l aibă pe Stoica pictat în pronaos. Unii îl văd pictat în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cazon al Șefului, se și îndeplini, fără vreo vorbă. În întunecime, cuminți, sfioși, cei doi tovarăși așteptau, cu ochii-nchiși, în tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn de Rupeți rândurile! Apoi, sosea și somnul. Somnul lor cel adevărat, cel binecuvântat, dorit, cel dinspre ziuă, profund, odihnitor și eliberator. Alunecându-le binefăcător prin suflet, ca o punte, către casă! Acasă locul acela îndepărtat, către care te întorci mereu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al Șobolanului, ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț: Lilico, fată, te ginește Marius! Acoperă-ți farmecele îndoielnice! Lili, Lili, fiară rea... În secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-I poți fi indiferent. Ei singuri au înțeles că în trecerea noastră prin lume putem fi o mărturie a Binelui moral. Nu aș putea să nu amintesc de îndrăgitul filosof român și să închei acest prolegomene decât cu un îndemn spre Rugăciune, venit chiar dinspre el. “ Dumnezeu a făcut întâi ceață și norii, apoi ploaia. La urmă a făcut vremea frumoasă. Ești? În ce ani? Întreb prietenește. Pregătește-ți, ca Demiurgul, vremea frumoasă! Dumnezeu nu caută pe credincioși. Îi așteaptă
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un câștig bun, cu viitor mare... Ați fi o pereche cum nu se poate mai potrivită, numai să dea Dumnezeu să iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi trezit din vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult, nespus de mult. Când a văzut însă că Lenuța cu Jenică au picat la ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și el o întrevedere cu Baloleanu. Pe drum, bătrânul se uita mereu la afișele și pancartele fără număr care toate chemau lumea la diferite distracții și petreceri. ― Aici oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în cap să cereți și pământurile boierilor pe prețuri de batjocură, ori chiar de pomană. Ați ajuns să nu vă mai cunoașteți lungul nasului... Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din toate vorbele ce le auzea înțelegea numai că se duce Babaroaga și că toate alergăturile și cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scris mamă-sa ceva, dar nu atât de amănunțit cum ar fi dorit el. Apoi Titu deveni călăuza lui Belciug în București. Îl duse întîi la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se închină cu mare evlavie, luând chiar, după îndemnul tânărului, o frunză veștedă dintr-o coroană agățată de grilaj cine știe de când, s-o păstreze ca amintire prețioasă și s-o arate și celor de pe acasă. Vizitară câteva biserici, muzeele, intrară în magazinele mari. La Cameră și la Senat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trimită câțiva jandarmi. Adăugă însă că ordinea nu depinde de mulțimea paznicilor, ci de vigilența lor. ― Oamenii trebuie să simtă că există o autoritate! zise bătrânul Miron. Nici provocări, dar nici șovăiri! Orice încercare de dezordine, înainte de a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar! ― Am înțeles, cucoane! murmură primarul supus. ― Trăiți! făcu Boiangiu umflîndu-și pieptul, ca să arate că are energie mai multă chiar decât trebuie. 3 Titu Herdelea și Grigore Iuga sosiră la București pe înserat. Acceleratul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]