9,974 matches
-
dobori, tu amăgire. Nimeni și nimic, dar nimeni nimeni, nu mai e ca tine. Nimeni nimeni, dar nimeni nimeni, amăgire. Dar dute, dute și te tot du, Dar dute, dute și te tot du, amăgire. Dar nici să nu mai îndrăznești, Înapoi să mai privești, tu amăgire. Referință Bibliografică: Amăgire / Florica Reinprecht : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Florica Reinprecht : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMĂGIRE de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358453_a_359782]
-
încheie vorba, că și-ncepu să-i tremure barba ... Ca să nu-și scape plânsul, băitanul ieși repede pe ușa proptită în lături. Afară îl întâmpinară însoțitorii lui la șotiile tinereții, cu care venise în partea asta a satului. Aceștia nu îndrăzniseră să intre-n crâșmă, ca să nu fie sictiriți de cei cu tiuleiele-năsprite. Dar adesea le țineau acestora hangul la hore, la întrecerile de oină din medeanele satului. La șuguielile cu fetele, mai ales, nu erau mai prejos de flăcăii cei
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Conștient de Răul răscolit prin chimizare Omul - corect consideră că nu are scăpare! Tot prin cunoaștere, prin știință, să revină La puritatea cea dintâi, la viață în Lumina. Învățați bacteriile cum să se hrănească Cu petrol sau cupru fără să-ndrăznească A se cuibări în gâtul copiilor nevinovați Îndoliind adesea bunici, părinți și frați. Puțini știu, cativa mărturisesc, toți așteapată Proria cerească în Judecata-I dreapta Să curețe Pământul de murdărie, de nefire Pământul nostru are nevoie de iubire! Pentru că mi
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
ca o nălucă! Dar spre aceea ce țintesc Aveam să mai zbor încă... Eram, parcă, și obosit Zburând de ani lumină... La urma-urmei ce-i un om? ”Ceva”, închis în ”tină”!... Un ”satelit” păream în zbor, Cu a luminii coadă, Neîndrăznind să mă opresc Nici pentru-o secundă. Dar n-a fost chiar precum am vrut!... Căci iată, ...m-a oprit, ...părea de om, ...un ”chip cioplit”(!), Din stâncă, parcă, rupt: Să nu te temi! Dar te întreb: Ce cauți tu
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
-l puneam Pe Cer, ...pe calea sa. Cu muritorii-l tot găseam: Tot printre ei era!... Cum oare-o fată reușea Să-l tot ademenească? Îl tot chema, ...și ce-i spunea? 'Ncepu să și-o dorească! Odată, chiar a îndrăznit, Să vină și să-mi ceară, În schimbul nemuririi lui, ...o biată primăvară: Să-l îl distrug, să-l fac pământ! (Era îndrăgostit!...) Să-l fac iar, și pe el, ...din lut, ...ca ”cea” de pe Pământ. ─Cunosc, ...Sfinția Ta, ...ce spui
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
sigur de comandă, era chiar sătul! Dar Eu? Chiar: cine ne-o fi ridicat atunci de pe scaune, pe-amândoi de-odată, fără să ne fi făcut niciun semn discret măcar? De fapt, cred că, atâta i-ar fi trebuit: să îndrăznească să-mi facă vreun „semn”, că nu ne-am mai fi cunoscut în veci! Multe impresii frumoase, am avut noi doi atunci de schimbat, dar mai ales adresele și numerele noastre de telefoane, care au trecut iute de la unul la
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
lui Isus? Cine sunt bestiile cu ghiare ce se hrănesc acum cu inimi omenești? Și unde se ascund acum titanidele astea înfierbântate și învăluite în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap? Am îndrăznit eu să o întreb pe nobilă Doamnă, dar fără succes, căci răspunsul întârzie să vină de la balcon. Supărată că nobila doamnă n-a vrut să-mi răspundă la întrebări, i-am spus chiar așa: Vă veți întreba, poate: sunt eu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
De acolo simt că vineri Vraja vieții pentru mine. Nu..., Zada! Mâine în zori acela care m-a răscolit Nu trebuie să moară, trebuie iubit. Să-l știu pe acest pământ ori unde ar fi Al meu să fie! Ași îndrăzni... Dar...gândule neâmplinit Nu te văd, încă, să fi înfăptuit. De la moartea slăvitei mele mame Tata m-a crescut departe de lume. Iubită sunt și acum când sunt mare Să-i aduc în viață tulburare!? (După o mică pauză. ). Noi
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
mergem înainte, doar nu suntem raci, Împotrivire nu încape din partea femeilor la daci. Și atunci, cel sortit, Tehomir îmi este Chiar dacă în inimă a încolțit o altă poveste. Voinței tatălui meu a mă împotrivi Eu nici în gând nu ași îndrăzni. Nunta poate, deci, să urmeze ... Tehomir să fie vesel, să viseze ... Înainte de aceasta, însă ... Nu-mi este dat Licinius. O știu. Sunt învinsă. (În timp ce Zada privește pe fereastră.). Dar cui să-I spui Că mă îngrijorează viața lui!? ZADA Sunt
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
dacă Domneștiul ar fi arătat atunci cum arată azi? Ar mai fi plecat ea după căprarul Drăgan?! Dar, să-i lăsăm să se odihnească, Delavrancea mâine are proces. Îl așteaptă nea Iancu, să le dea în cap celor care au îndrăznit să-l acuze de plagiat pe cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor românești. Îl va câștiga precis și vor uda succesul cu câteva halbe cu bere adevărată, la Gambrinus, ordonând ospătarului: „Încă un rând, băiete!” Ion C. Hiru Referință
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
CĂUTA... Dacă aș ști că în inima ta, Am măcar o mică parte, De multe gânduri m-aș scăpa, Și aș merge mai departe. Dar iată timpul este scurt, Nu pot nimic să definesc, Cu toate că încerc demult, Sau prea multe îndrăznesc? Ori de câte ori mi-apari în cale, Mă faci să simt o trepidație ușoară, Pari liniștită, dar gândurile tale, Furtunoase ca ploile de vară! 1964 Referință Bibliografică: NU CĂUTA ... Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08 iulie
NU CĂUTA ... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358040_a_359369]
-
în satul natal, pustiu acum, unde nu mai găsește pe nimeni dintre cei dragi, „fata lui Costică“, contemplându-se la vârsta deplinei maturități, când „gândurile, stol, aleargă spre cei dragi“ și-ar vrea să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște“, „păsările-n codru ( ... ) le ascult“, „toamna cerne galben peste vii“ - iar acestea îi alungă din
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
Precum vedeți, e destul de adânc șanțul celălalt Și valul destul de înalt. Acești munți ridicați de brațul dac și aceste mormane, Sunt mai strajnice ca meterezele romane? În spatele lor așezăm bolovani potriviți Spre a fi doar rostogoliți. Imperatorul romanilor numai să îndrăznească Sarmisegetusa noastră s-o cucerească! TEHOMIR Nu-mi spun părerea acum, Dacă vin, mă gândesc , pe care drum? DECEBAL Numai două drumuri aduc aici. Un cunoscător îi poate îndruma. Ce zici? TEHOMIR Și... e greu prin păduri pentru o mare
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
bogați. Deasemeni sunt mulți creștini ortodocși români plecați din această zonă a Ardealului, în Statele Unite ale Americii, în statele occidentale ale Europei care au o situație mai bună decât a celor rămași în țară. Îi îndemn pe toți aceștia să îndrăznească să facă o faptă de milostenie cum este obișnuită INIMA DE ROMÂN să contribuie din puținul lor cu un mic bănuț, care apoi adunat să contribuie la construcția bisericii din cătunul Barcuri, Toți cei care vor să pună o "cărămădă
ZIDEŞTE BISERICA de IONEL CADAR în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358079_a_359408]
-
oara sfântă rugăciune și tot nu termini? -Iartă-mă, sfinte Papa, a răspuns episcopul, nu am văzut ca de obicei pogorârea SfântuluiDuh. Pentru aceea n-am terminat rugăciunea. Dar îndepărtează pe diaconul care ține ripida de lângă sfântul altar, căci eu nu îndrăznesc să-i spun. Atunci dumnezeiescul Agapet a poruncit și s-a îndepărtat diaconul; îndată a văzut și episcopul și papa venirea Sfântului Duh.Dar și vălul care era deasupra sfântului altar de la sine s-a ridicat și a acoperit timp
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358218_a_359547]
-
pălăria și făcându-și nevoile în ea. Cât fusesem în clasele primare, îl cunoscusem și eu pe eroul acela neînfricat, ce avusese curajul, ca în toiul nopții, să se strecoare în mijlocul acelei vii, unde orcul își avea prepeleacul. Cum de îndrăznise acel pretins om al junglei, care venea la școală cu șerpi în buzunar, să pătrundă până acolo, nu puteam să-mi explic, cu atât mai puțin, cu cât, dacă stăteai bine să te gândești, chiar și ziua îți era frică
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
elibereze pe om. Atribuiam această tristă întâmplare celebrului Capital, de unde pornise toată această porcărie a recuperării pierdutului paradis miltonian, cu mica sa acumulare primitivă, pe care Marx o incrimina cu atâta acribie în numele farsei morbide a egalitarismului. Ceea ce fusese, aș îndrăzni să spun, pentru Marcel Proust în aristocratica sa copilărie, madelaina aceea, a cărei aromă simțea cum i se topește în gură, chiar și după trecerea unui timp atât de îndelungat, determinându-l, de câte ori cădea în duioasa reverie a introspecțiunii, să
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
urăști în realitate, dar așa vrei să-ți manifești nevoia de autonomie. Va trece și perioada aceasta și vei vedea ca totul se va rezolva, a spus cu un accent amar tatăl. -Tu ai auzit vreodata despre intimitate? Cum ai îndrăznit să-mi citești jurnalul personal? Tu n-ai secrete?! Tu nu-ți încui lucrurile personale în dulap unde n-are voie să umble nimeni?! Ce ai câștigat ... Citește mai mult FugaAna și-a pierdut mama înainte de vreme, în condiții tragice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
urăști în realitate, dar așa vrei să-ți manifești nevoia de autonomie. Va trece și perioada aceasta și vei vedea ca totul se va rezolva, a spus cu un accent amar tatăl.-Tu ai auzit vreodata despre intimitate? Cum ai îndrăznit să-mi citești jurnalul personal? Tu n-ai secrete?! Tu nu-ți încui lucrurile personale în dulap unde n-are voie să umble nimeni?! Ce ai câștigat ... Abonare la articolele scrise de suzana deac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
câine mare căruia nu i se potrivește numele, tocmai de aceea, de câte ori se apropie cineva de el, îi oferă scurt labă lui nespus de mare și pufoasa. Este foarte blând cu cei din casă dar devine foarte rău dacă cineva îndrăznește să-i încalce teritoriul. Vecinii nu îndrăznesc să se apropie nici măcar de gard. Tatăl Sorinei este doctor în sat, de aceea și ei îi place să se joace de-a 'doctorul'. Are gentuța ei cu medicamente de "ulgenție,"cum spune
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
numele, tocmai de aceea, de câte ori se apropie cineva de el, îi oferă scurt labă lui nespus de mare și pufoasa. Este foarte blând cu cei din casă dar devine foarte rău dacă cineva îndrăznește să-i încalce teritoriul. Vecinii nu îndrăznesc să se apropie nici măcar de gard. Tatăl Sorinei este doctor în sat, de aceea și ei îi place să se joace de-a 'doctorul'. Are gentuța ei cu medicamente de "ulgenție,"cum spune ea peltic. Uneori mai dă apă cu
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
inima cuvântului, prin poezia simțurilor. Prin discreția, sfiala și umilință ce-i colorează lirismul, printre accentele de exaltare cenzurata și evocare nostalgica „Oglindă umbrei” amintește suav de scrierile poetei chiliene, de o cuceritoare simțire creștină, Gabriela Mistral. Mai mult, am îndrăzni să afirmăm că, prin inserțiile mitic-revelatorii și omniprezentă angoasei ontologice, se pot intui ritmuri „împrumutate” din expresionismul german al Elsei Lasker Schuler.” - Gheorghe A. Stroia. PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura Armonii Culturale a inaugurat, cu noi titluri
OGLINDA UMBREI (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357603_a_358932]
-
al epocii ștefaniene[1], impus de marele ctitor construcțiilor din perioada domniei sale, putem observa că acesta este un stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie. Cu toate că mă consider un novice în domeniul arhitecturii, aș îndrăzni să numesc arhitectura moldovenească din perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare, „arhitectură ștefaniană”, în loc de „arhitectura epocii ștefaniene”. Aș face acest lucru nu numai pentru a aduce un omagiu marelui voievod, ci și pentru a sublinia importanța acestuia în
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Arta și rafinamentul lui George Roca rezultă din strădania de a păstra și a reda cu exactitate semnele esențiale specifice arhitecturii ștefaniene, cu atât mai mult cu cât recunoaște că se condiseră „un novice în domeniul arhitecturii”. Autorul afirmă: „Aș îndrăzni să numesc arhitectura moldovenească din perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare arhitectură ștefaniană, în loc de arhitectura epocii ștefaniene . Aș face acest lucru nu numai pentru a aduce un omagiu marelui voievod, ci și pentru a sublinia importanța acestuia în
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și rostească și vorbele: - Mamă, vrei nu vrei, eu mi-am luat nevastă...Și dacă
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]