10,960 matches
-
Îmbrăcate În dresuri negre, galbene și roșii. Sutienele brodate În dantele semănau cu niște baldachine ce adăposteau câte o pereche de sâni cu o Înfățișare din ce În ce mai apetisantă. Încetul cu Încetul, insectele-cifre, Înaintând pe Karl Marx, spre casă, luau chipul și Înfățișarea lui Lilith. Era, desigur, o Lilith ceva mai puțin palpabilă, dar la fel de atrăgătoare, părând desprinsă dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea. Privindu-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi aducea aminte lui Noimann de inginerul Satanovski, pe care stomatologul Îl Întâlnise de atâtea ori la Corso. Inginerul nu era Însă nici ciung, nu avea nici capul ras și nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ramificau, dând naștere la alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apucături ciudate, avea puteri depline asupra lui? Sau piciorul făcea parte din recuzita lui Satanovski și acesta Îl trimitea În misiune stând comod Într-un fotoliu și Împărțind pe masă, Într-o ordine anume, cărțile de joc? De ce luase o Înfățișare umană, Îmbrăcat În uniformă de amiral? Nu cumva era și aceasta o aluzie la faptul că Noimann o luase pe ulei? Medicul Îi aruncă o privire În care se putea citi și luciditate, și ironie. Piciorul Îi răspunse mișcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unor energii Înalte. Poate că inginerul Edward era un astfel de om. Dinții săi cu irizări fosforescente păreau să aparțină unei alte lumi, În care Întunericul era Învins de lumină. Desigur, numele avea menirea să-i ascundă adevărata natură. Nici Înfățișarea lui Satanovski nu era dintre cele mai plăcute. Dar asta era deja o altă poveste. În spatele brutei putea să se ascundă Îngerul. În ciuda modului său brutal de a fi, inginerul era totuși un om Înzestrat cu spirit fin. Uneori, generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tocmai ca să fie cât mai departe de limba bifurcată cu care broasca țestoasă Wu vâna fluturii ce se roteau În jurul lămpii. Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a lui Satanovski era un paradox. Nasul Îi era nespus de mic, lipit parcă sub o frunte Înaltă, scobită la tâmple, sprâncenele stufoase, pleoapele galbene, bărbia bombată ca o pară, care se mișca neverosimil În sus și În jos, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de bucurie, și le trecu prin fața ochilor, pipăindu-și apoi cu grijă trupul, să se convingă că există. Oliver exista. Era o bucurie să exiști. Oriunde și oricînd... Sub orice Înfățișare... De multe ori masternadul se Întrebase dacă arborii gândesc. I-a fost greu să ajungă la o concluzie finală. Dacă gândesc, cum, În ce mod, prin intermediul căror organe? Oamenii și animalele dispuneau de micul lor creier. Pe creștetul copacilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sufletul omului ar poseda o garderobă de trupuri pe care le-ar purta nu În funcție de starea vremii, ci de starea sa lăuntrică, atunci ne-am putea depăși mult mai ușor crizele existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
formele. Inclusiv În formă de notă de plată... Apropo de plată: cât am de plătit?” „O cafea expreso și o chiflă...” „Da, da, și-o chiflă. Dar, ce zici, nu-i așa că diavolul Îți poate apărea În față luând pașnica Înfățișare a unui picior de lemn?” mai Întrebă el, Întinzându-i o bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de lemn?” făcu nedumerit tânărul, pregătindu-se să-i dea restul de la un milion. Asta chiar că nu-nțeleg...” „Nici alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și gândurile apăsătoare, nu-și mai aveau rostul. Tot ce se petrecuse acolo nu mai putea fi Întors Înapoi. Viața mergea Înainte... PAGINĂ NOUĂ IX. Marș ...Încheindu-și halatul, Noimann privi cu atenție În jurul său. Piciorul Își schimbase din nou Înfățișarea. Dacă la un moment dat aducea cu Napoleon, acum trăsăturile feței se abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mare Circulând pe partea stânga Circulația o-ncurcă. Toți I-am ghicit, îi știm precis Corbea Ghe. și Mateică Nicolae Amândoi în clasa a-IV-a Elev II Știu și eu o ghicitoare Puțin cam usturătoare Îl cunoaște fiecare Nu după mândra-nfățișare, Ci după felul său în care Nu e atent la traversare. Își poartă nasul cam așa Și circula pe unde vrea. Elev III Știu și eu o ghicitoare S-o asculte fiecare, S-o dezlege cine vrea Că nu este
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
în mii de sulițe de fier . Iar acest fier atât de tare , era purtat de un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății “. Dar această prezentare a lui Carol Magnul sub înfățișarea lui militară ar fi incompletă fără ca tabloul corespunzător al “ dispoziției sale în timp de pace” .Guizot , unul dintre cei mai mari istorici moderni , a comparat gloria lui Carol Magnul cu un meteor strălucitor ce s-a ridicat fără veste în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
încat a făcut semnul predării și, în cateva cuvinte s-a arătat dispus să primească cererea în căsătorie a lui Ferrau pentru sora sa. Dar frumoasa fată, nesimțind nicio înclinație pentru un bărbat atât de brutal și de sălbatic la înfățișare a fost atât de deznădăjduită de această propunere,încât, a șoptit fratelui sau să vină, dupa ea, în pădurea Ardenilor, a dispărut din ochii amândurora cu ajutorul inelului fermecat. În clipa urmatoare, Argalia încăleca pe armsarul său cel iute și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fi fost vrăjile lui Malagigi,care tocmai se întorsese din regatul Angelicai, pus să facă totul pentru a-l aduce pe Rinaldo frumoasei prințese care murea de dorul lui. Malagigi l-a scos pe cavaler din mijlocul armatei sale luând înfățișarea lui Gradasso, și, după o scurtă luptă se prefăcu că fuge dinaintea lui, un vicleșug prin care Rinaldo a fost păcolit să-l urmeze într-o luntre care l-a purtat pe apa unui lac,încurcându-l într-o serie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Rinaldo,strălucitor înveșmântat și înarmat, după cum îi era obiceiul, a sosit în Circazia și a aflat acolo tabăra unei mari oștiri sub comanda lui Sacripant, regele acelei țări, care pornise în ajutorul lui Galafron,, tatăl Angelicăi. Sacripant,impresionat de înfățișarea lui Astolfo și a calului său, îl întâmpină cu prietenie și a încercat să-l ia în serviciul său. Dar, Astolfo, mândru de victoriile repurtate în ultima vreme, l-a refuzat cu dispreț și și-a urmat calea. Regelui Sacripent
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îl întâmpină cu prietenie și a încercat să-l ia în serviciul său. Dar, Astolfo, mândru de victoriile repurtate în ultima vreme, l-a refuzat cu dispreț și și-a urmat calea. Regelui Sacripent i-a plăcut însă prea mult înfățișarea cavalerului pentru a renunța atât de ușor la el și lepădându-și podoabele regale o porni pe urmele lui. A doua zi, Adolfo a întâlnit pe drum un cavaler străin care se numea Florismart, stăpân al turnului Sylvan, unul din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau ele. Ei au văzut curând un uriaș stând la gura unei peșteri boltite, cu o bâtă cât toate zilele în mână,și pe de-asupra, având o înfățișare făcută să să bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
coborâț râpos, s-a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a dat curaj Angelicăi și i-a făgăduit s-o protejeze de primejdii. Apoi și-a desfăcut sacul scoțând din el o carte; și nu citise decât o singură pagină, când un spiriduș care răspunsese incantației sale, a apărut sub înfățișarea unui plugar, întrebând care-i erau poruncile. De îndată ce le-a primit, el s-a transportat la locul unde ci doi cavaleri se mai băteau încă și fără sfială păși între ei. -Spuneti-mi rogu-vă, vorbi el, care va fi câștigul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea a aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că a făcut câțiva pași și s-a pomenit asaltat de o ceată numeroasă care-i închise calea. N-ați văzut de când sunteți ceva atât de caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri cap de maimuță sau de pisică; alții aveau picioare și urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vrăjile sale, un armăsar uriaș, negru ca tăcunele. L-a încălecat iar el a purtat-o cu o iuțealî atât de mare, încât în dimineața următoare, ea se afla la castelul Alcinei. Când s-a văzut aici, Melissa a împrumutat înfățișarea vrăjitorului Atlantes, adăugându-și un lat de palmă în înălțime și îngroșâmdu-și trupul. Bărbia i s-a acoperit de o barbă lungă și și-a semănat fața cu zbârcituri. A împrumutat de asemeni glasul și portul vrăjitorului și a pândit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]