4,243 matches
-
și tristețe, de îndoială și parcă de așteptare. Dincolo, masa nu e pusă să vă aștepte: careul cu flori de aur, cu surtout-ul de oglindă, cu vasul de cristal și în ele mere chircite de toamnă săracă stau placid și înghețat. După masă, întâia lecție a anului; apoi Gaby. În sfârșit singure, am recitit scrisorile tale - în parte - împreună. Am vorbit de tine; i-am dat cozonac de la Mangalia, și ca în basmul cu copiii duși în pădure, am oftat: „Unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lei: vezi mutra mea! Am fixat ziua de 25 octombrie. Cred că va trebui să fac un împrumut la Casa Corpului Didactic. Scrisoarea aceasta a doua e complet imbecilă. Mi-e frig și mâinile sunt înghețate. Țevile caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea pe nimeni. Ieri seară a fost Pauline; era mișcată găsindu-mă atât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spre o pagină din mijloc, cu o mică fotografie a lui Elinor. Înșfac ziarul și dau repede la pagina menționată. Citesc titlul, CUM POȚI COMBATE OBOSEALA MUNCII DE BINEFACERE. Sub el este o fotografie a lui Elinor cu un surâs înghețat, pe treptele unei clădiri impozante și înmânându-i un cec unui tip în costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor Sherman s-a luptat cu apatia pentru a strânge bani pentru o cauză în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea mi se focalizează, mă cuprinde cea mai pură și mai înghețată spaimă. E Elinor. Șaptesprezece Gata. S-a zis cu mine. Trebuia să fi rămas acolo, la Tiffany. — Rebecca, trebuie să vorbesc ceva cu tine, spune Elinor pe un ton glacial. Acum. E îmbrăcată cu un pardesiu lung negru și are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decât Cindy. După cam patru ore prin soarele ucigător, ajungem într-o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și calmul înghețat al puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și calmul înghețat al puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru a le vedea. Cel de față este atât de perfect încât nici nu este nevoie să deschizi ochii: magia
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne susține și dă sens vieții noastre este dragostea. De aceea, dragostea nu aparține vreunui anotimp și nu sunt mirat că miresele și mirii aleg să pornească în marea aventură a clădirii unei familii chiar și la finele anului, în înghețatul decembrie. Dragostea își poate începe legitim povestea în orice lună a anului. În acest decembrie însă, am fost surprins să descopăr pe același tărâm al iubirilor mărturisite la altar în fața lui Dumnezeu, că dragostea nu este doar defectivă de anotimp
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Vasile Cocuz care lucra la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari, de zăpadă, parcă ar fi fost lacrimi înghețate. Maria privea cu tristețe fulgii cum se legănau în vânt și-și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit la fântâna cu cumpănă și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
M. M.: Am venit acasă, în unitate, și m-am culcat și a doua zi nici nu-mi mai aminteam că am vorbit la telefon cu Comandantul Diviziei. După zece zile de stat în misiune, eu am venit cu mâinile înghețate, că aveam mănuși de alea subțiri, încât a trebuit doctorul să mi le taie cu foarfeca să poată să mi le scoată. Și am adormit subit în birou. M-am convins că au venit toate tancurile, au fost parcate, toată lumea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și de dictatură personală a soților Ceaușescu lăsase în urmă o situație dezastruoasă în relațiile noastre culturale externe, mai subzistând doar cele cu țările socialiste "frățești" și cu unele din lumea a treia. Cu statele occidentale schimburile culturale erau practic "înghețate", de teama "infestării ideologice", documentele de colaborare, unele cu termene de valabilitate de un an sau doi, nemaifiind reînnoite. Se impunea ca atare ca prioritate restabilirea bazei juridice în vederea creării cadrului necesar așezării și dezvoltării, pe criterii noi, a cooperării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Budapesta și a Casei de Cultură a Ungariei la București". Întoarcerea de la Budapesta a fost de coșmar se declanșase un viscol puternic, aeroportul din Budapesta era închis și a trebuit să călătorim cu trenul, rătăcind în noapte prin pusta înghețată, într-un compartiment la fel de înghețat, precum celebrul doctor Jivago prin Siberia. Gândul că o făceam pentru "noua patrie" avea însă să ne "încălzească inimile". La București centrul maghiar s-a deschis la 1 octombrie 1992, iar al nostru la Budapesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Cultură a Ungariei la București". Întoarcerea de la Budapesta a fost de coșmar se declanșase un viscol puternic, aeroportul din Budapesta era închis și a trebuit să călătorim cu trenul, rătăcind în noapte prin pusta înghețată, într-un compartiment la fel de înghețat, precum celebrul doctor Jivago prin Siberia. Gândul că o făceam pentru "noua patrie" avea însă să ne "încălzească inimile". La București centrul maghiar s-a deschis la 1 octombrie 1992, iar al nostru la Budapesta la 8 octombrie 1992. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clădirea Legației se aflau nu mai puțin de 223 cetățeni spanioli cu simpatii naționaliste, care ar fi avut de suportat consecințe din cele mai grave. În anii care au urmat celui de al doilea Război mondial, relațiile au fost practic "înghețate" în toate domeniile, mai puțin pe linie "de partid", păstrându-se o colaborare constantă cu conducerea Partidului Comunist Spaniol (aflat din 1939 în ilegalitate), Dolores Ibarruri și Santiago Carillo fiind nelipsiți la Congresele PCR. (De aceste strânse "legături tovărășești" avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dintr-o revist) ilustrat). Ce se poate face oare că toate acestea s) nu fie luate de vânt? Moshe, maseurul, este un tip delicat că persoan); mâinile lui au Ins) forță pe care doar puritatea scopului o poate da. Vine Înghețat de-afar), Îmbr)cât În trenciul lui, ros pe alocuri. Arăt) că un preot, dar și ca un copilandru, un canadian idealist Între dou) vârste. Pare c) viața nu l-a schimbat. Când oamenii spun c) viața „nu l-a schimbat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
el acas). Familia Hodgson locuia Într-o dezordine studențeasc), Într-un apartament dintr-un bloc din Hyde Park, nu departe de faimosul bar al lui Jimmy, acel centru vesel al bun)voinței și al noroiului gros. La soții Hodgson mâncai Înghețat) de vanilie și discutai subiecte serioase. Capetele copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca În rug)ciunile quakerilor. Marshall, absorbit de subiect, extrem de meticulos, se comportă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
exist) vale liniștit) În Anglia pe care s) nu o fi umplut cu vacarmul șantierelor...” Norii nu mai sunt cumulus aurii, ci se Întind cenușii sub noi, ca lâna, Între albastrul intens care se Întinde Înspre nord și p)mântul Înghețat. Trecem prin acest v)l gri și iat) hibernala Anglie, de-un verde-Închis, ca un parc. Și aerul sinistru al Londrei, o bun) terapie pentru spiritele tulburate. Mergem la Hotelul Durrant, pe George Street. Pe George Street, priveliștea Muntelui Sion
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Nu-mi venea să cred ce auzeam și mă Întrebam dacă nu cumva trăiesc un coșmar În care sunt de fapt la Moscova, În loc de Helsinki! Parcă așteptam să apară Suslov sau Brejnev În sala de repetiții. „Fascist?“ murmur confuz și Înghețat. „Da“- vocea pură și aparent angelică a actorului cu carnetul roșu În buzunar (căci mai târziu, tot zâmbitor și negrăbit, mi l-a arătat) devenea spontan demonică -, „Ducele nu are dreptul să facă experimente cu ființe umane! Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să văd Puritanii și să cred În poveste“. La fel și spectatorii britanici, poate atinși de ecourile evenimentelor istoriei lor. Dar nu și francezii. Când am prezentat spectacolul la Opéra Comique din Paris, la aceleași imagini de iarnă, cu pământ Înghețat presărat cu cadavre, când o fată În rochie de mireasă Își confundă iubitul cu dușmanul din tabăra adversă, francezii au râs, găsind „ilogic“ ca fata să fie desculță În zăpadă (Încă o dată Descartes!). Nicăieri altundeva nu s-a reacționat astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și pe deasupra să ni se mai tulbure și tabieturile noastre dragi era peste putință de Îndurat. La bonne promenade pe care ne-o promisese s-a dovedit a fi o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În piele și blană, s-a furișat printre noi - dar s-a dovedit a fi doar fostul nostru șofer, Țiganov, care nu pregetase să facă tot drumul de la St. Petersburg, pe tampoane și În vagoane de marfă, prin imensa pustietate Înghețată a Rusiei, numai pentru a ne aduce o binevenită sumă de bani trimisă pe neașteptate de un bun prieten. Ne-a adus și corespondența sosită la adresa noastră din St. Petersburg; În ea era și o scrisoare de la Tamara. După o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
le-am schimbat pe parcursul acelor ani); dar pe vârful turei regale și pe fruntea calului regal Încă se mai zărea o coroniță purpurie pictată, evocând semnul rotund de pe fruntea unui preafericit hindus. Ceasul meu, un pârâiaș al timpului În comparație cu lacul Înghețat al tablei de șah, arăta trei și jumătate. Era luna mai, jumătatea lunii mai a anului 1940. Cu o zi Înainte, după luni Întregi de petiții și Înjurături, vomitivul concretizat prin mită fusese administrat șobolanului potrivit din biroul potrivit, având
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]