4,859 matches
-
copil. —Mama ta știe foarte bine că da, spuse Phil, dându-i un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că vrea să discute despre asta. Câteodată Îi lua ore Întregi să-și revină. Ea presupunea mereu că se Întâmpla vreo catastrofă cum ar fi moartea vreunui bebeluș. Mereu Încerca să-l Încurajeze să vorbească despre ceea ce se Întâmpla. Mă Îngrijorează foarte tare că Închizi mereu În tine sentimentele nasoale, Îi spusese ea după un telefon care-l zguduise foarte tare. Știu că Încep să vorbesc ca mama, dar nu e deloc bine ce faci. El ridică din umeri și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dar nu e deloc bine ce faci. El ridică din umeri și-i zâmbi ștrâmb. Așa mă confrunt eu mereu cu veștile proaste. Știu că Îți cer prea mult, dar ai putea să accepți asta? Sigur că da. Nu sunt Îngrijorată pentru mine, ci pentru tine. Ăsta nu era chiar adevărul gol-goluț. Când primea vești proaste, imposibilitatea lui de a comunica i se părea extrem de frustrantă. Făcea față situației zicându-și că Sam Încă mai avea sechele de la moartea părinților lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce mai faci, Kim? spuse Sam cu blândețe, zâmbetul Îngrijorat revenindu-i. Kimberley zâmbi strâmb și Încărcat de griji. Păi, sunt bine. Se pare că lucrurile s-au mai calmat nițel. Trebuie să plec totuși. Todd și Amy o să se Îngrijoreze. Mi-a părut bine, Ruby. Îi aruncă Încă o privire cu subînțeles lui Sam. —Pe curând, Sam. Pe curând. Și ai grijă de tine. O Îmbrățișă, și-o pupă pe ambii obraji. Voi avea. — Toată chestia a părut un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lor a intrat În niște hârtoape În ultima vreme și s-a hotărât să vină aici pentru câteva luni ca să-și pună gândurile În ordine și să-și viziteze familia. A trecut prin multe În ultima vreme și sunt foarte Îngrijorat din cauza ei. De curând a Început să aibă atacuri de panică. De-aia mi-e frică să nu iasă singură din casă. —Ce rău Îmi pare că trece prin momente nasoale. Părea de treabă. —Păi, e. Kim e minunată. Continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se șterse la ochi cu un șervețel. Și, Ruby, pe tine Sam te face fericită? Ruby Încuviință din cap: Habar n-ai cât de mult. Mă bucur, draga mea, spuse mătușa Sylvia, strângându-i mână cu afecțiune. — Desigur, ceea ce mă Îngrijorează, Îi spuse Ronnie, e că a adunat așa un bagaj emoțional. Știi, felul În care și-a pierdut părinții. Nu pot să mă abțin să nu mă Întreb, dacă s-a confruntat sau nu cu durerea asta. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și pe Sam coborând scările. Nu intrară direct În sufragerie. Se Învârtiră În jurul ușii un scurt răstimp. Deci, l-au auzit pe Phil zicând, nu ți se pare că durerile astea sunt un motiv de Îngrijorare. Ruby schimbă o privire Îngrijorată cu mama ei care nu părea nici pe departe atât de Îngrijorată ca ea. Dădu din cap amuzată. — Ce s-a Întâmplat? susură mătușa Sylvia. Ronnie Îi spuse să ciulească urechile. — Chiar nu cred că ai nici un motiv să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
când Ruby trecea pe la ea, era complet uimită de cum reușea Hannah să țină atât de bine curăța În apartament. Hannah râdea mereu și spunea că, la cât de mic era, nu putea să fie altfel. De câte ori o vizitau, era mereu Îngrijorată din cauza comportamentului extrem de agitat al gemenelor. Părea convinsă că erau mult mai neastâmpărate decât alți copii de vârsta lor și că asta era numai vina ei, pentru că era mereu epuizată și nu le dădea destulă atenție. Ruby Îi făcu cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
două. —Vai, dac-ar fi și tatăl tău aici. Tot Încerca să dea de Phil pe mobil, dar intra mereu de căsuța vocală. La spital, Ronnie fu Întâmpinată de o moașă jamaicană energică, care, efectiv, radia. Observase că Ronnie era Îngrijorată, așa că se așeză pe marginea patului, o luă de mână și Îi tot spunea că totul va fi În regulă și că era pe mâini bune și n-avea nici un motiv să fie speriată. Era absolut tot ce ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce-ar putea fi după ușa respectivă, se duse Înapoi la mama ei. Când intră În cameră, Ronnie stătea În pat zâmbind larg. —Arăți mult mai bine, spuse Ruby. —Păi, Îmi e mai bine. Slavă Domnului că nu l-am Îngrijorat și pe tatăl tău. — Deci, ți-au trecut durerile? spuse Ruby punând cana cu ceai de mentă pe dulăpiorul de lângă pat. — Treaba stă cam așa, am fost la closet de vreo cinci ori de când ai plecat și până acum. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să ajungi târziu la serviciu și știu că asta e cea mai ocupată perioadă din an pentru tine. Ruby Îi spuse c-o va suna ca să vadă cum se simte puțin mai Încolo. Ce drăguț din partea ta, dar nu te Îngrijora. Tătăl tău vine acasă de la München la prânz. Când Chanel o Întrebă ce pățise, Ruby o aburi cum că dormise prost și că o durea Îngrozitor de rău capul - toate fiind cât se poate de adevărate. Nu vroia să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care l-am făcut Nigel și cu mine la magazin. Ne-am cam lăsați duși de val. Îmi pare tare rău. Și mă simt foarte vinovată că ăsta e motivul pentru care Stella s-a retras din afacere. —Nu te Îngrijora, spuse Ruby tăind Încă o cruce din cotorul unei verze de Bruxelles. Nu ai fost numai tu de vină. Stellei i s-a părut că Întregul eveniment era ieftin și n-a putut să suporte ideea că l-am organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sunt, acuma mă scuzați, trebuie să merg până sus să mă spăl pe mâini. După ce plecase, Ronnie s-a Întors la Ruby și i-a zis: — Și tu cum te mai descurci, draga mea? Ruby nu a vrut s-o Îngrijoreze pe mama ei spunându-i cum intrase ea prin efracție În depozit la St. Luke sau ce se Întâmplase Între ea și Sam. Problema era că Ronnie, ale cărei antenuțe erau mereu scoase, Își dăduse seama că Ruby Îi ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
El nu părea prea surprins. Păi, cred că știam că ai să afli la un moment dat. Era doar o chestiune de timp. Și unde ai fost? L-am sunat pe Buddy și habar n-avea unde erai. Ne-am Îngrijorat foarte rău. —Am fost În vizită la niște prieteni În Devon. M-am Întors cu trenul azi dimineață. Tot voiam să-i sun pe Buddy și pe Irene, dar aveam nevoie de o pauză de câteva zile. Nu mai voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că murim definitiv, dacă nu există nicio alternativă la această condamnare, la ce bun totul?, se întreba el. Ca atare, „scopul operei mele este de a face ca toți să trăiască neliniștiți și pradă unei aspirații arzătoare“, spunea Unamuno. Îl îngrijora soarta persoanei în carne și oase, a propriei nemuriri aici pe pământ, prin opera spirituală și prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu e din lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acea dimineață, mă asigurase că respecta confidențialitatea relației terapeutice. Soția mea urmase mai multe cursuri de psihologie la Barnard College, deși, spre deosebire de sora ei, nu și-a luat diploma în acest domeniu. Dar căpătase destul de multe cunoștințe pentru a se îngrijora. Se temea de ce ar fi putut descoperi doctorul că era în neregulă cu mine. Se frământa gândindu-se ce aș putea hotărî că e în neregulă cu ea - la sugestia doctorului. Așa că nu se putu abține să nu mă întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după ce a aflat că nu sunt evreu, a trecut la „amice“. A încetat, de asemenea, să își mai condimenteze conversația cu expresii în idiș, cel puțin atunci când era cu mine. Acum tonul lui părea foarte degajat, dar știam că era îngrijorat. Băncile și firmele sunt reticente în a prelungi creditul pentru oamenii cu deficiențe fizice. Nimeni nu vrea să cumpere o casă de la un bărbat care azi e aici, iar mâine nu mai e. —Pe zi ce trece e din ce în ce mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
săptămâni nu voi mai avea nici număr, nici măcar o cicatrice, după cum îmi promisese doctorul Miller uitându-se țintă undeva deasupra capului meu. Nu i-am spus lui Madeleine despre programarea pe care mi-o făcusem la Miller. De ce să se îngrijoreze de pe-acum? Și, în plus, știam că se va simți ușurată. A fost o vreme când îi era teamă să atingă tatuajul. Chiar și când făceam dragoste, reușea să îl evite. Acum nu mai era dezgustată de el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis ușa falsă decupată în spatele dulapului. Seiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bebeluș din incubator; i-am răspuns că l-am văzut și că era cel mai frumos, dar nu i-am spus că am bătut în geam ca să o fac pe asistentă să îl ia în brațe. Nu voiam să o îngrijorez. Și nu îi plăcea când făceam cereri pe care le considera nerezonabile, deși nu pot să văd nimic nerezonabil în a o ruga pe asistentă să liniștească un copil care plânge. Este treaba ei, pentru Dumnezeu! —A trecut pediatrul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spus niciodată că acesta a fost motivul, deși adusesem vorba despre angajament, dar, într-un fel sau altul, pe măsură ce devenea mai intrigată cu privire la audierile din cazul McCarthy, a ajuns să mă creadă. Curajul meu o înspăimânta, vitejia mea nesăbuită o îngrijora și gândul la ele au convins-o că o piesă despre Amsterdamul sub ocupație o să fie cam incomodă pentru mine. Se înșelase. Recunosc că am fost supărat când am văzut cartea prima dată, dar asta a fost cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
american. Băiatul pe nume Peter încetă să o mai supere pe Anne și Anne încetă să mai facă glume proaste pe seama lui și începură să-și arunce unul altuia priviri arzătoare. Anne urca treptele până în camera lui și părinții erau îngrijorați și se certau din cauza asta, dar era un film sută la sută american, cu copii sută la sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și, spre deosebire de părinți, toți spectatorii știau că nu existau motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu ere Întregi Înaintea profeților, a regilor și a mântuitorilor care umblau pe-aici, pe dealurile Betleemului, venea această creatură care Îl privea acum pe Fima de la un metru distanță, cu un fel de tandrețe neliniștită? Ca o rudă Îndepărtată, Îngrijorată de sănătatea ta. Un mic dinozaur perfect, redus la dimensiunile unei șopârle de curte. Se pare că Fima trezise interesul creaturii, altfel de ce-ar fi mișcat capul de la dreapta la stânga, Încet, parcă ar fi zis: Chiar mă mir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi din nou să-i acopere buzele cu mâna zicând: —Taci odată, palavragiu mic. În timp ce-și pieptăna părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
anestezie generală, nu aici, cu anestezie locală. Ar fi trebuit să o facem În secție. Cu anestezie totală. Aproape că am Încurcat-o. Ar trebui să reflectăm la asta, Alfred. Wahrhaftig schimbă tonul și Întrebă: —Ce-i cu tine? Ești Îngrijorat? Gad Eitan nu se grăbi cu răspunsul. După o scurtă tăcere, zise: Nu. Acum sunt perfect liniștit. Tamar ezită, buzele i se deschiseră de două ori și se Închiseră la loc, apoi spuse grijulie: — Îți vine foarte bine puloverul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]