5,682 matches
-
UN TON DIFERIT. CEL CARE ÎL CITEA SAU ÎL ASCULTA, NU SE PUTEA STĂPÂNI SĂ NU SE ÎNTREBE DACĂ ACEASTA NU ERA LOVITURA MULT AȘTEPTATĂ. În capitala jorgiană, unde proclamația urma să ajungă sigur, conținutul ei va fi studiat cu îngrijorare, iar miniștrii reginei, obsedați de problemele lor financiare, se vor întreba dacă nu ar mai trebui trimise trupe pentru a apăra granița. În universul populat de himere în care se învăluiau, își vor închipui că încă o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
măsurile preventive adoptate 157. Mulțimea dispozițiilor, a instrucțiunilor și a rapoartelor asupra evoluției epidemiei, ca și încercările de a-i găsi un remediu prin tratamente, mergând de la mijloace empirice până la unele fanteziste, denotă încercările disperate ale autorităților - nu lipsite de îngrijorare și nervozitate - de a combate și jugula cumplita molimă. Materialul documentar privitor la marea epidemie din 1831 în Transilvania fiind încă în mare măsură inedit, cercetătorii problemei s-au folosit în studiile lor mai mult de presa timpului, conținând prețioase
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dorea alipirea Transilvaniei la Ungaria rebelă și desprinderea de austrieci, în timp ce românii majoritari căutau o cale pentru afirmarea națiunii lor, refuzând înglobarea în preconizatul stat maghiar independent. Dar atât românii, cât și maghiarii sau sașii - în afara luptelor politice - priveau cu îngrijorare perspectivele unei noi epidemii de holeră, care se profila la orizont, datorită înaintării ei foarte rapide dinspre Rusia și Imperiul Otoman. Încă din 1847, când molima se propagase în Rusia, cunoscutul poet și publicist Andrei Mureșanu publica, sub pseudonimul "A-m-u
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sanitar. Structurată în patru părți, broșura conținea sfaturi profilactice împotriva holerei, instrucțiuni preventive și descrieri de tratamente, cura medicală necesară și îngrijirea bolnavilor în faza de convalescență și după329. Extinderea bolii în regiunile Făgăraș și Brașov constituia un factor de îngrijorare pentru autorități și de aceea Guberniul, spre a-și anunța superiorii, a înaintat Ministerului Agriculturii din Pesta, la 12 august, situația privind evoluția holerei în districtul Făgăraș, în perioada 20 iulie-3 august, primită de la forurile locale 330. În afara statisticii pentru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
notiță din "Telegraful romîn" de la Sibiu, din 17/29 noiembrie 1854, menționează că "în București iarăși grasase [bîntuise] holera, așijderea și în Craiova"422. Epidemia de holeră, de intensitate mică, adusă de trupele turcești în Capitală, a stârnit totuși unele îngrijorări legitime la începutul ei, în august 1854, deși n-a făcut în rândul populației civile, între 7-23 august/19 august-4 septembrie, decât o sută de victime, dintr-un total de 1 319 bolnavi, deci o letalitate de nici 10%; cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
La 15 iulie, el consemnează: "Holera e în creștere: atâția flăcăi olteni se coboară fără vreme în groapa lor de pe pământ străin. Un tricolor a fost așezat pe bietul lor trup chinuit. La masa ofițerilor e o tristețe și o îngrijorare". Nu lipsesc din jurnal nici observațiile critice la adresa autorităților sanitare: " Iese la iveală tot mai mult nepregătirea serviciului sanitar. Numărul medicilor s-a redus de câțiva ani sistematic. Lipsesc cele mai indispensabile lucruri: ser pentru bolile ce amenință, chinină, piese
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acea vreme picta ceruri. În ziua în care negustorul îl încunoștință că, având în vedere că vânzarea tablourilor scăzuse simțitor, este nevoit, cu părere de rău, să-i micșoreze suma lunară, Jonas îl aprobă întru totul, dar Louise arătă oarecare îngrijorare. Erau în septembrie și copiii aveau nevoie de încălțăminte, căci nu mai era mult și începea școala. Curajoasă ca întotdeauna, încercă să le lucreze ea hainele, dar curând trebui să se lase păgubașă. Rose, care știa să coasă nasturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înfierbântat îi aduse un lung articol, pe care altfel Jonas nu l-ar fi citit, din care află că pictura lui era lipsită de valoare și că importanța ei fusese exagerată; negustorul îi telefonă pentru a-i vorbi iarăși despre îngrijorarea lui în legătură cu cifra scăzută a vânzărilor. Jonas rămânea însă mai departe pierdut în visuri și în meditații. Îi spuse discipolului că articolul cuprindea și lucruri adevărate, dar că el, Jonas, mai avea încă mulți ani de lucru. Negustorului îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scăzută a vânzărilor. Jonas rămânea însă mai departe pierdut în visuri și în meditații. Îi spuse discipolului că articolul cuprindea și lucruri adevărate, dar că el, Jonas, mai avea încă mulți ani de lucru. Negustorului îi răspunse că îi înțelege îngrijorarea dar că nu i-o împărtășește. Avea în fața lui o operă măreață, cu adevărat nouă: va lua totul de la început. În timp ce vorbea, simți că nu se înșală și că steaua lui îl ocrotește. Totul era să se organizeze cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai duc? - Cine? - Louise și copiii. - Sunt bine. Ar fi și mai bine dacă ai fi cu ei. - Dar sunt cu ei. Nu uita să le spui că sunt tot timpul cu ei. Și dispăru. Rateau își arătă față de Louise îngrijorarea. Ea îi mărturisi că de câteva zile e foarte neliniștită. "Ce să fac? Ah! Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
hol al casei Hariga, asemenea murmur, reminiscențe culturale atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că încântarea ar fi ajuns la derută și perplexitate. Iar dacă cineva și-ar fi dezvăluit, totuși, uimirea, ecoul n-ar fi putut persista : îngrijorarea, proiectele și febrilitatea viitoarelor acțiuni militante rămâneau obsesive. Existența își schimba cursul... N-ar fi deloc imposibil, însă, ca printre cei prezenți, spirite adânci și cultivate, să fi existat un bun cunoscător al Renașterii florentine. Invocarea chipului Simonettei n-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el, somnambulul, începu să vorbească. Tot mai tare, dezlănțuit. Nu, nu-l auzeau, îl ignorau, continuau semnele, ca arierații. Ca atunci, pe șantier, la baraca șantierului, la masă. Începuse să-i vorbească lui Lucian. Văzuse, brusc, în ochii lui iritarea, îngrijorarea, refuzul. Nu și-ar jertfi liniștea pentru nebunia sau justificarea sau îmblânzirea unui amic capricios, rănit, imprudent. „Nici măcar egoism, doar elementar simț de conservare. Firesc, îndreptățit. Bun-simț, prin urmare.“ Descoperirea unui prieten ? Lăsase bucata de pâine veche pe masa murdară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bucurie; 21. dar n-are rădăcină în el, ci ține pînă la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. 22. Sămînța căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvînt, și ajunge neroditor. 23. Iar sămînța căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul și-l înțelege; el aduce roadă; un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci." 24. Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de viață vajnică îi clocotea în piept. Când venea, dimineața, de la observator și se întindea pe patul de scânduri, adormea repede și visa numai fericire... Într-o după-amiază târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu e rusesc, totuși avu o strângere de inimă. Alte focuri speriate izbucniră îndată, apoi iar altele, și în dreapta, și în stânga, tot mai depărtate. Bologa se liniști; erau, desigur, santinelele speriate... Pe la trei, spre a-și șterge orice urme de îngrijorare din suflet, porunci să se înalțe o rachetă, să vază și să se convingă. În lumina verzuie, terenul dintre tranșee părea mort. La dreapta, între sârmele ghimpate, zăcea cadavrul unui om. A fost ucis de acum două zile, pe când se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uit: acasă trebuie să te așterni pe o cură de mâncare și de odihnă, știi, eroică!... Acuma aide, să nu scapi trenul!... ― Dar oare se mai întoarce aici, domnule doctor? întrebă atunci Ilona, fără sânge în obraji și cu o îngrijorare rău ascunsă în ochi. ― Desigur, fetițo, făcu medicul jovial, luînd-o de bărbie. N-ai grijă, că nu fuge! ― Nu de-aceea, dar... așa! bâlbâi Ilona, roșind până-n vârful urechilor. Petre înțelese atâta că e vorba de urlab și, spre mulțumirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că acuma parcă mi-a dat cu barosul în frunte, zău așa, dragă doamnă! Cu cât vorbea, se aprindea și asuda mai tare, fiind cam grăsun de la Dumnezeu. Căuta să se liniștească, îndulcindu-și glasul din ce în ce, dar îngrijorarea din ochi tot nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de găină, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic. Doamna Bologa se zăpăci de tot auzind că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
10 Doamna Bologa, care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care venea de undeva, îmbujorată, obosită, cu ochii scăpărând de mânie. Și parcă ar fi căzut de pe o culme amețitoare, Apostol simți că din suflet i s-au deșertat brusc împăcarea și liniștea, iar în locul lor s-a ivit o îngrijorare ciudată și o dorință dârză. Dădu să sară de pe scaun, să alerge la Ilona, s-o ia în brațe și să n-o mai lase să plece de lângă dânsul. De aseară, de când a fugit din odaie, n-a mai văzut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol necrezător. ― Generalul nu stă de vorbă cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și o clipă sau poate mai puțin, i se păru că tot universul se preface deodată în neant, lăsîndu-l numai pe el cu ea în fața lui Dumnezeu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gândesc la război și chiar la nimic... În realitate, fericirea îngustează cumplit orizontul omului, nu crezi? ― Poate... În orice caz pe front n-ai răgaz să uiți unde te afli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, în care apăruse o îngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere și pregătiri și ordine peste ordine încît te trec sudori reci... Ce-o fi, Dumnezeu știe, vom ataca noi, sau așteptăm atacul lor?... Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... Toți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare? șopti privind cu ochii strălucitori crucea albă dinaintea președintelui. Apoi plecă fruntea și, în tăcerea amară ce se împînzi, întrebarea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blândă. Și iarăși răsună
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile vălmășag... De câte ori zărea hârtia, îi fulgera prin minte cum, totdeauna înaintea luptelor grele, când simțea în suflet frica morții, a scris mamei sale scrisori lungi, luîndu-și rămas bun... Le scria cu teamă și îngrijorare, și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
albastre și taina ochilor scậnteietori se aprindea tăcută în inima mea, devenind locul geometric al tuturor lumilor din mine, însăși rațiunea eternei mele reîntoarceri. Gậndurile negre începuseră să-mi croncăne prin minte și, brusc, fără să știu de ce, observasem cu îngrijorare că toată demnitatea mea constă în gậndurile care mă învăluiau treptat ca o eternă simfonie cu nenumărate instrumente. Nervii se cutremurau puternic la gậndul că un șir de plăceri mărunte pot alcătui ceea ce noi numim fericire. Devenisem geloasă, cumplit de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]