KorAP: Find »[drukola/base=înjura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...168 >

4,199 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu Înapoi, domnule? șopti el. — Evident că nu poți! Tocmai am primit un telefon de la centru. Mi-au spus că ai luat cu japca trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îndesa telefonul Înapoi În buzunar. Hai să terminăm cu asta o dată pentru totdeauna. Dacă avem puțin noroc, ne vedem cu el la bar după spectacol și Îi dăm și niște vești bune. Sună la ușă. Silueta unui bărbat slab care Înjura putu fi văzută prin fereastra de la baie. Măcar știau că e cineva acasă. Logan acționă din nou soneria. — Stai așa! Stai, că vin. După vreo două minute, o umbră se zări prin ușa de la intrare pe jumătate din sticlă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
murate. Veniseră așteptându-se să-l găsească teafăr pe copilul dispărut, și să se Întoarcă victorioși la sediul poliției. În loc de asta, se Întorceau cu mâna goală, iar Logan avea să pară un idiot. Aruncă peste cartofi o sticlă de Shiraz, Înjurând când Își dădu seama că tocmai strivise jumătate din ei. Cu un aer nevinovat, se furișă Înapoi pe culoarul cu gustări și schimbă punga de firimituri cu sare și oțet cu una nouă. Își imagină cum trăia Darren Caldwell În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Începu mult prea devreme. La șase fără un sfert, telefonul suna să cadă din furcă. Obosit și confuz, Logan scoase o mână de sub cuvertură și Încercă să oprească ceasul deșteptător. Acesta doar ticăia. Logan Îl luă, văzu cât era ora, Înjură și se băgă la loc În pat frecându-se la ochi. Telefonul tot mai suna. — Las-o baltă, spuse el. Telefonul continuă să sune. Logan se târî În camera de zi și apucă receptorul. — Ce-i? — Ce mod grozav de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Ce mod grozav de a răspunde la telefon ai, apropo, spuse o voce cunoscută cu accent de Glasgow. Acum ai de gând să deschizi ușa de la intrare, sau ce faci? Îmi Îngheață și biluțele aici! — Ce? Soneria sună și Logan Înjură din nou. — Stai așa, spuse el spre telefon Înainte să-l lase jos pe măsuța de cafea și să se Împleticească afară din apartament, În jos pe scările comune, până la ușa de la intrare. Era Încă Întuneric beznă afară, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lângă Bridge of Don. — A, spuse Logan. la. — Da, ăla. A stat Închis Încă de luni după-amiaza. Eric se uită la ceas. — Treizeci și nouă de ore! Trebuia să-l acuzi sau să-i dai drumul. Logan Închise ochii și Înjură. Uitase cu totul de om. — Treizeci și nouă de ore? Limita legală era de șase! — Treizeci și nouă de ore. Eric Își Încrucișă brațele și-l lăsă pe Logan să fiarbă la foc mic o vreme. Ziua aceea se transforma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
telefonul. Am Încercat din nou și-aseară. Dacă tot salți oameni, trebuie să și vezi de ei. Nu poți să-i abandonezi pur și simplu aici și să ne lași pe noi să lămurim situația. Nu suntem maică-ta! Logan Înjură din nou. Își Închisese telefonul câtă vreme fusese la autopsia a fetiței. Îmi pare rău, Eric. Sergentul de serviciu dădu din cap. — Mda, bine. M-am asigurat să fie totul În regulă În registru. Din ce știe lumea, nu s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fu explicată ca fiind fantezia bolnavă a unui copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise la avocat, urlând: — Te omor! Fu imobilizat. Sandy Șarpele clătină din cap cu tristețe și scuză martorul. Watson Înjură tot drumul Înapoi spre celule, dar se Înveseli când Logan Îi spuse despre noua misiune. — Inspectorul Steel vrea să mă ocup de Geordie Stephenson: cadavrul pe care l-au pescuit din port, zise el În vreme ce străbăteau coridorul lung care unea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
privilegiile care vin odată cu rangul. Nu putea să stea acolo și să nu spună nimic. Era În uniformă, ce Dumnezeu! Dacă ajungea la urechile presei? — Ai impresia că o agentă de poliție, În uniformă completă, aplecată Înafară pe geamul mașinii, care Înjură până nu mai poate, face vreun bine poliției? Nu m-am gândit, domnule. — Jackie, un astfel de comportament ne face pe toți să arătăm ca o adunătură de idioți. Enervezi pe oricine vede sau aude de la altcineva. Și Îți pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o adunătură de idioți. Enervezi pe oricine vede sau aude de la altcineva. Și Îți pui slujba În pericol. Roșeața ei trecu de la culoarea căpșunei la cea a sfeclei. — Eu... scuze. O lăsă să fiarbă În liniște până numără la zece, Înjurând În sinea sa. Sperase ca de data asta s-o impresioneze cu replica lui isteață sau cu raționamentul lui deductiv. S-o facă să vadă ce tip extraordinar era el. Genul de tip cu care să se culce de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
violenți și proști erau eroi. „PĂRINȚII CAPTUREAZĂ PEDOFILUL DE LA PRIMĂRIE!“. Da, așa mai mergea. — Sunteți sigur, domnule Philips? Întrebă Insch. Hoitarul DĂDU din cap. — Bine. În cazul acesta, vă dăm bunurile Înapoi și sergentul McRae o să vă ducă acasă. Logan Înjură În surdină. Asistentul social zâmbi, bucuros că nu i se pusese lui În cârcă sarcina aceasta. Zâmbind cu gura până la urechi, Îi strânse mâna lui Logan și-și luă tălpășița. În vreme ce Bernard Duncan Philips semna pentru conținutul buzunarelor sale, Insch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu rahat. Era aceeași mașină pe care o somase agenta Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson. Nu mai era Jackie sau Picioare Adorabile. Și toate astea pentru că trebuise s-o pună la punct pentru că-l Înjurase pe șoferul hârbului ăla. Șoferul scotoci după ceva pe bancheta din spate a mașinii, apoi sări din mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îndemnână. Se așeză În spatele biroului său. — Vedeți voi. Peste două săptâmâni, se va fi terminat și totul va reveni la normal. Totul va fi bine. Greșit. 22 Inspectorul Insch Îl conduse pe Logan la camera principală de anchetă, mormăind și Înjurând În barbă tot drumul. Nu era mulțumit. Logan știa că ideea comandantului de a-l unge pe Colin Miller nu se Încadra În viziunea despre lume a lui Insch. Reporterul făcuse ca toată țara să Îl numească incompetent. Insch voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină În mulțimea de jurnaliști și În ninsoarea deasă. — Așa, zise Logan În timp ce mergeau Încet prin viscol. Hai să fim siguri că regulile sunt clare: avem drepturile editoriale pentru orice articol. Noi dăm fotografiile. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Trecură din nou prin aceeași scenă dureroasă. Numai că de data asta nu avură parte de autoblamare. De data aceasta, totul fu direcționat către ticăloasa de fostă soție. Iubita lui sta plângând pe canapea, iar el spumega de furie și Înjura. Nu-i stătea În fire să fie așa, spunea ea. De obicei era un domn. După aceea Înapoi la sediul poliției. — Cristoase, ce zi distractivă. Insch avea o voce secătuită În vreme ce abia se târa Înspre lifturi. Strivi butonul cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spuse. Îi era mai ușor să se gândească la agenta Watson ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea să fie Îmbrăcat de iarnă. Logan era Încă În costumul de serviciu. El nu se schimba niciodată la secție. Dat fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pentru a nu contamina scena crimei. Peter Lumley nu era ca băiețelul pe care Îl găsiseră În șanț. Peter Lumley era Încă intact din punct de vedere anatomic. Toaletele deveniseră un pic cam aglomerate. Insch apăruse roșu la față și Înjurând imediat după ce doctorul de gardă și Biroul de Investigație ajunseseră. Băieții de la BI veniseră, conform instrucțiunilor, Îmbrăcați cu hainele lor proprii, lăsând duba albă cu tot echipamentul În ea În parcarea de lângă Catedrala Saint Macha, unde nu ar fi atras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ca el să fie vreun neonorocit de vârcolac. Unul cu niște dinți lipsă... Cu-n sentiment de ură crescândă, Logan apucă raportul autopsiei Încă necitit al lui Geordie. Fragmentul despre urmele de mușcături era destul de precis. Își Închise ochii și Înjură. Cinci minute mai târziu, zbura pe ușă, tragând-o după sine pe agenta Watson, uluită. Turf ’n Track arăta la fel de jegoasă și neprimitoare ca și data trecută. Zăpada care cădea nu-i dădea un aer vesel și festiv; În schimb, dreptunghiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îndreptându-se apoi spre drumul princpial. Un camion era oprit la semaforul din față și Logan simți dorința subită de a-și pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind interiorul buzunarului jachetei sale Îl făcu să tresară. Era Jackie, agenta de poliție Watson, care-l suna Înapoi. Rânjind, reuși să scoată telefonul și să și-l pună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară pentru a zări o mașină cunoscută Înghesuită peste drum. Colin Miller. Reporterul stătea la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi, uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcuse-n pantaloni. Logan se pregătea să dezvolte tema când o agentă cu o expresie Îngrijorată alergă pe coridor și le spuse despre Hoitar. Un doctor de la spital sunase la 999. Cineva Îi curmase suferința lui Bernard Duncan Philips. Insch Înjură și-și trecu o mână masivă peste față. — Ar trebui să fie În custodie protectoare! Și el tot reușește să fie bătut măr, spitalizat și ucis. Inspectorul se lăsă În jos lângă perete. Lasă-ne cinci minute, Îi spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Nu era mort la nouă fără un sfert. La zece și-un sfert, era. Inspectorul Insch Îi mulțumi, iar ea se pregătea să-i mai spună ceva, când pagerul de la șold emise o serie de piuituri. Îl apucă, citi mesajul, Înjură, Își ceru scuze și fugi din cameră. Logan privi În jos la rămășițele Însângerate ale lui Bernard Duncan Philips și Încercă să-și imagineze cine Îl adusese În asemenea hal și dintr-o dată fu străfulgerat. — Lumley, spuse. — Ce? Insch se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dea seama de la o poștă. Opera, mașina de fițe, hainele, mâncarea sofisiticată, gura ca un sistem de canalizare. Era Miller. El era „iubițelul“ lui Isobel. Stând de unul singur, În mașină, În zăpadă, În Întuneric, Logan Își Închise ochii și Înjură. Dacă agenta Watson va trebui să mai Îndure vreo nenorocită de telenovelă, va Începe să urle. Acum doamna Strichen pusese episoadele Înregistrate. Oameni nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Foarfeca ieși la iveală din sertarul de sus, de sub ceainic, iar lama sclipea În lumina rece de deasupra. Zâmbi În jos, către Jackie. Harșt, harșt, harșt. E timpul să o facem cum trebuie. Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea destule pe cap, mai trebuia să-și facă griji și pentru farsele telefonice! Pocni butonul care indica ultimul număr de la care fusese sunat. Era local, dar nu-l recunoscu. Strâmbându-se, apăsă pe „Sună Înapoi“ și ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]