6,555 matches
-
cu picioarele înainte. Dacă un mort se trece peste o apă, una dintre rudele lui aruncă în acea apă un ban - plata podului. La locul unde un om și-a dat obștescul sfârșit, în trei seri de-a rândul după înmormântare, se pune o ulcică cu vin, una cu apă, o bucată de pâine și o lumânare aprinsă. Vinul și pâinea, ca să mănânce și să beie în cele trei seri, însă tot în acel loc unde mortul și-a dat sfârșitul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
din casă. Lunea nu se îngroapă morții, căci o ia de lunea, capul săptămânii - și e rău de moarte pentru cei în viață. Celui omorât de trăsnet i se iartă păcatele și se duce drept în rai. Dacă mortul, până la înmormântare, capătă miros greu, se crede că în viața lui a făcut multe păcate. Cei care petrec mortul la groapă, când se întorc acasă, să se spele pe mâini cu apă, apoi să stropească inapoi, ca să nu se lipească ceva de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
o lege și ele, sunt legate; Soarele merge, da’ cu el și luna și stelele; sunt toate legate. Nimic nu merge așa, la întâmplare. Ce s-ar alege?” - adaugă alt informator. Studiile Nunta în Țara Oltului (1967) și Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord (1998) sunt expresia cea mai elocventă a metodei concrete de cercetare. SCRIERI: Gând și cântec, București, 1939; Pași în singurătate, București, 1940; Preludii, București, 1940; Îndemn la simplitate, București, 1941; Timpul la țăranul român. Contribuție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
spațiului, timpului și cauzalității, postfață Ovidiu Bârlea, București, 1985; Cel ce urcă muntele, București, 1996; Crist și condiția umană. Încercări de antropologie creștină, București, 1996; Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, București, 1997; Treptele bucuriei, Iași, 1997; Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord, București, 1998. Repere bibliografice: N. Steinhardt, Ernest Bernea despre cadrele gândirii populare românești, ST, 1986, 7; Vintilă Mihăilescu, Spațiul filosofiei populare, CNT, 1986, 16; Andrei Pleșu, Păstrarea ca formă a creației, VR, 1987, 3; Marin Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se duce, singur, și se întinde pe nisipul țărmului, unde adoarme, istovit, și îl visează pe Patrocles. A doua zi are loc înmormântarea. Ahile ordonă mirmidonilor să se echipeze ca de luptă și să urce în care și îl duc pe Patrocles, căruia Ahile, în mers, îi sprijină capul. Procesiunea, la care iau parte toți aheii, duce leșul la locul cuvenit. Ahile își
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
chiar el în carul cu care venise Priam, ia din celălalt car răscumpărarea, mănâncă împreună, îl poftește pe bătrân să doarmă acolo și, luându-și rămas-bun, îi promite că nu vor mai fi lupte timp de douăsprezece zile, răgaz pentru înmormântarea lui Hector. Este ultima apariție a lui Ahile în Iliada, unde nimic din faptele lui ulterioare nu este înfățișat. Și nici moartea lui, doar prevestită de Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării unui ritual consfințit de tradiție, iar adunările de veselire colectivă ori de taifas, în cârciumă sau în alte locuri, comportă și ele „ritualul” lor, mai lax, cuprinzând cântece, strigături, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
et latins, 1865 George Ioan Lahovari, General C.I.Brătianu și Grigore Tocilescu, Marele dicționar geografic al României, 1902 Nouveau petit Larousse ilustre`, 1935 Zach C. Panțu, Plantele cunoscute de poporul român, 1929 I.Simionescu, Flora României, 1939 S.Fl. Marianu, înmormîntarea la români, studiu etnografic, 1892 Josif Popovici, Dialectele române din Istria, 1909 Karl Weigel, E Ikon Epamanikon A Op Maikon Teutsch-Neugriechisches Worterbuch. Leipzic, 1804 A.T.Laurian și J.C. Massimu, Dictionariulu limbei romane, 1871 Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
un ctitor (vezi ctitor). Curtea de Argeș - prima curte domnească și prima capitală a Țării Românești, de la întemeierea statului feudal Țara Românească până în secolul XV. Aici a fost construită o mănăstire, în 1517, de o mare frumusețe, care a devenit loc de înmormântare pentru domnii munteni și pentru regii României. Centrul Episcopiei ortodoxe cu același nume. daci - populație desprinsă din familia tracilor, care a locuit în Antichitate, pe teritoriul actual al României. Pe parcursul secolelor a asimilat mai multe populații de la celți (vezi celți
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
socialiste. națiune - comunitate de oameni, constituită în timp sub formă de stat, pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și psihică, care se manifestă prin conștiința originii comune și printr-o cultură comună. necropolă - cimitir, loc de înmormântare. neutralitate - situația unui stat, care se abține de a interveni în relațiile dintre alte două state. Nicolae, prinț de România (1903-1978) - fiul reginei Maria (vezi Maria, regina României) și al regelui Ferdinand I (vezi Ferdinand I, regele României), fratele mai
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița, scrie U., trebuie examinată nu de pe pozițiile direcției etnografice, nu insistându-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de asemenea, nici ca baladă, ci ca poemă, pentru că în cazul ei a avut loc o „imposibilă îmbinare de genuri” (Mihail Sadoveanu). Miorița realizează „o viziune epopeică” și reprezintă o „metafizică a morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
1917, el a murit în urmă încercării englezilor de a-l hrăni forțat. Și astfel a aparut una dintre principalele metode de luptă ale prizonierilor irlandezi aflați în pușcăriile britanice, metoda folosită deseori de către militanții ÎRA. Michael Collins a transformat înmormîntarea lui Thomas Ashe în funeralii naționale, 9 000 de voluntari au defilat pe lînga sicriul sau, iar o companie de onoare a tras o salva în aer în memoria lui. Lîngă sicriul lui Ashe, Michael Collins, îmbrăcat în uniformă voluntarilor
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
singurul discurs adevărat ce poate fi rostit la mormîntul unui fenian." La ceremonia înhumării au participat peste 30 000 de irlandezi, spre deosebire de funeraliile din 1915 ale lui O'Donovan Rossa, organizate de Padraig Pearse. Ziarul londonez Daily Express scria că înmormîntarea lui Thomas Ashe a transformat 100 000 de autonomiști în 100 000 de susținători ai Sinn Fein. În octombrie 1917 au avut loc alegeri parțiale în comitatul Kilkenny, cîștigate tot de un candidat al Sinn Fein, William Cosgrave, care luptase
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
s-a încheiat aici. Doi ofițeri ÎRA care fuseseră arestați de poliție împreună cu un membru nevinovat al Partidului Sinn Fein seară precedentă, în comitatul Clare, au fost uciși în camera de gardă a Castelului Dublin, sediul administrației britanice în Irlanda. Înmormîntările celor uciși s-au transformat în funeralii naționale, ocazii pentru că poporul irlandez să-și arate sprijinul pentru cauză independenței Irlandei. La ele a participat chiar și Michael Collins. O femeie care l-a recunoscut și, surprinsă, ca și cum ar fi văzut
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
se sinucidă, asta era problema lui. Margaret Thatcher era chiar și mai categorica, declarînd că "Bobby Sands este un criminal condamnat. A ales să-și ia singur viața, alegere pe care organizația lui nu o oferă nici uneia din victimele sale". Înmormîntarea lui Sands a dat naștere unei noi mari manifestații republicane, la care au participat zeci de mii de persoane. Ziarul moderat dublinez The Irish Times a criticat atitudinea Mării Britanii, scriind că "un guvern înțelept nu caută confruntarea și nu
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de lungă coadă a rasei și a resentimentului, cînd, în secunda următoare, de mult mai acceptabile sentimente de milă și spaimă. Trăim în lumina bolnăvicioasa a televizorului, cu un ecran de egoism între noi înșine și suferinzi. Supraviețuim exploziilor și înmormîntărilor și trăim mai departe în mijlocul familiilor victimelor, între cei sfîrtecați și cei închiși în celule. Apoi trebuie să suportam și Armată. De peste tot te urmăresc soldați cu puștile încărcate că doar pentru asta se află aici pe străzi, la colțurile
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
unor scrieri în proză de Matilde Serao, Jules Sandeau, Hector Malot, Edmondo De Amicis, Selma Lagerlöf. SCRIERI: Stavila, București, 1915; Într-un adăpost, București, 1920; Zile cu soare, București, 1920; Cartea cu taine, București, 1922 (în colaborare cu Maftei Coradu); Înmormântarea eroului necunoscut, București, 1923; Aventurile lui Goangă și Târlică, București, 1925; Cartea bunilor români, București, 1925; În gheare de lup. Într-un adăpost și alte două piese, Sibiu, 1928; Mătușica, București, [1932]; Mai sunt oameni buni, I-II, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
Elena din Ardeal, Elena Pop Bota, Iulian Devale (pseudonim al lui Ion Băilă), Simion Henegariu. Dintre articolele, studiile și alte contribuții dedicate literaturii române sunt de reținut Manual de stilistică de I. F. Negruțiu, Discursul lui Al. Lahovari cu ocazia înmormântării lui Alecsandri, apoi Prima societate teatrală ambulantă de Vasile Podoabă, Alexandru Odobescu și activitatea sa de P. Dimiu, Alecsandri - improvizator de N. G. Rădulescu-Niger, precum și Heliade-Rădulescu, Ultima rază din viața lui Eminescu, Un proces literar: Caragiale - Caion, Mihail Kogălniceanu, Inocențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290254_a_291583]
-
din perimetrul securizant al satului nu e tolerată. Un nepot al lui Urcan bătrânul s-a întors de la „cătane” (de la Kadetschule) sergent, dar „proștii” din sat îl „iau la vale”, vorbind „peste el”. Un profesor (în fapt prozatorul), venit la înmormântarea tatălui, înțelege că e „o creangă ruptă”, aruncată în altă parte; rădăcina, partea „cea mai tare” - frântă și ea -, zace în sicriu. Într-un cadru ca acesta, „permanența preistoriei” (cum ar zice Lucian Blaga), persistența mentalităților embrionare sugerează aparența înțepenirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin rapacitate, prin tertipuri și furtișaguri, bătrânul Urcan a ajuns „gazdă mare” (bogat); odată cu „numărul boilor din poiană și turma din ocol, [Urcăneștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase „toată viața jos, pe bundă”, indiferența feroce a celor din jur, pregătirile de „comândare”, toate se înscriu într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o eroare; Noaptea de ianuarie deplânge soarta cântărețului ivit într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
tarziu. Soția Dogelui Francesco Foscari, Marină Neni (mama lui Jacopo), a refuzat să permită înhumarea corpului defunctului de către Republică Venețiana pe motivul că același stat a provocat atâtea nedreptăți familiei sale, încât nu avea dreptul moral să se ocupe de înmormântare și a declarat că va suporta cheltuielile de înmormântare, chiar dacă ar fi să se vândă pe ea însăși pentru aceasta. Consiliul celor zece a forțat-o însă să înapoieze corpul neînsuflețit al Dogelui, căruia i-a organizat cea mai fastuoasa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Jacopo), a refuzat să permită înhumarea corpului defunctului de către Republică Venețiana pe motivul că același stat a provocat atâtea nedreptăți familiei sale, încât nu avea dreptul moral să se ocupe de înmormântare și a declarat că va suporta cheltuielile de înmormântare, chiar dacă ar fi să se vândă pe ea însăși pentru aceasta. Consiliul celor zece a forțat-o însă să înapoieze corpul neînsuflețit al Dogelui, căruia i-a organizat cea mai fastuoasa înmormântare din istoria dogilor Republicii Veneția. Această poveste este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și a declarat că va suporta cheltuielile de înmormântare, chiar dacă ar fi să se vândă pe ea însăși pentru aceasta. Consiliul celor zece a forțat-o însă să înapoieze corpul neînsuflețit al Dogelui, căruia i-a organizat cea mai fastuoasa înmormântare din istoria dogilor Republicii Veneția. Această poveste este una plină de dragoste, pasiune, intrigi politice, drame, crime. Pe scurt, o povestire istorică cu mare potențial de a fi exploatat. Oricum Jacopo rămâne un personaj care probabil a fost victima unor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]