3,427 matches
-
greu... Ușor n-a fost pentru nimeni În pușcărie. Nu pot să spun Însă că am trecut pântr-o situație excepțional dă grea În raport cu majoritatea deținuților. Dar despre viața personală cel mai mult m-a afectat arestarea din ’59, când eram Însurat... Lăsasem acasă soția cu un copil... Noroc că aveam domiciliul În casa părinților mei și a stat lângă mama mea până când a decedat... Vă mulțumesc. Constantin Veleanutc "Constantin Veleanu" S-a născut la 22 octombrie 1931, În comuna Giurgița, județul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră știți, da’ devii euforic așa, devii frumos, devii deștept... Și, discutând așa..., am mai luat un rând. La al treilea rând de țuică am Început cu fotbalu’, cu... femeile. Io eram Însurat atuncea, da’ eram cel mai tânăr dintre toți. Și am Început... cu bancurile. Eram șapte inși la masă: patru maiori și trei căpitani. Printre noi era un maior, Malacu, și el ne-a spus un banc cu rușii..., cum era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție Într-un hol acolo și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea era parcă Împotriva noastră, deși nu făcusem nimic și, vă spusei, ca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Poliție aicea-șa și mă Întrebau ce gândește cutare, ce gândește cutare... Mă puneau să scriu... dar nu am recunoscut nimic. Ce ați făcut după ce v-ați Întors În sat? Păi, mi-am luat de treabă... de prășit. M-am Însurat, am patru copii... Ce s-a Întâmplat cu familia cât timp ați fost Închis? Păi, veneau ăștia, primaru’ de pe aici, și le-a spus să treacă la colectiv că „vine băiatul acasă”. Tata era mai slab de fire, da’ mama
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
felul în care joacă în piesa lui Arbuzov, a desființat-o, sec, cu o singură frază. „Are fața urîtă și sînii ca niște bătături”. Joi l-a criticat, incisiv, pe frate-su, ofițerul, care „în loc să urmeze academia militară, s-a însurat și s-a făcut proprietar de p... dă.” Mai mult sau mai puțin reușite, aceste „cuplete” au fost fără consecințe. Ieri, vineri, și-a arătat iarăși dinții, însă gluma sa a iscat un adevărat scandal. Lucrurile s-au petrecut în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe-acasă!” Aluzia era la Mitocaru. Acesta a comis imprudența să spună cuiva că, în lipsa nevesti-sii, plecată la un tratament, și-a pregătit singur mîncarea. După ședință, mîhnit, el m-a întrebat: „Ce voia: să nu fac, sau să mă însor cu altcineva?” Din păcate, supărarea i a trecut repede. Azi mi-a spus: „Ieri parcă a fost mai blînd. A adus Kalmuski vin (căci a aflat că va primi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor) și atmosfera a fost mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-a venit timpul să se însoare. - Ce trebuie să faci ca să te însori? întreabă fiul. - Foarte simplu, îi spuse tatăl, n-ai decît să te duci la vecini și să cauți să placi fetei. - Dar nu știu cum poți să placi unei fete! - Ei bine, cîntă la chitară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-a venit timpul să se însoare. - Ce trebuie să faci ca să te însori? întreabă fiul. - Foarte simplu, îi spuse tatăl, n-ai decît să te duci la vecini și să cauți să placi fetei. - Dar nu știu cum poți să placi unei fete! - Ei bine, cîntă la chitară, fii vesel, rîzi și cîntă! Băiatul face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și crește vite să nu aibă dreptul să taie un vițel sau un miel? Dacă muncesc, am și eu dreptul să mănânc ceea ce îmi place. Cred că nici pe vremea turcilor legile nu erau mai aspre. Când eu m-am însurat, tata a tăiat doi viței pentru nunta mea. Astăzi, eu n-am voie să tai un vițel crescut de mine, ca să mă ospătez cu întreaga familie. Diferența care este? Când tata a tăiat pentru nunta mea doi viței, în fruntea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un roman al geloziei. O gelozie mai mult sau mai puțin aberantă și îndreptățită, pigmentată cu decizii absurde și finalitate masochistă. Apa din cizme (2000) îl are în centru pe Iustin Raețchi, individ de patruzeci de ani, rocker de succes, însurat cu o „Angelă iubitoare” și „geloasă la sânge”, tatăl unui adolescent musculos și cascador. După câțiva ani de adulter cu o altă Angelă „mirosind a cozonac cu stafide”, Iustin clachează când aceasta rămâne în Occident, se îneacă în alcool și
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
cu decesul tatălui. În aceste condiții, lui C. nu-i rămâne altceva de făcut decât să se hirotonească pe baza studiilor pe care le avea (de continuarea lor nemaiputând fi vorba). Pentru a deveni față bisericească, trebuia însă să se însoare. Ceea ce se și întâmplă în 1859. Ileana Grigoriu, devenită Creangă la cincisprezece ani, a lăsat contemporanilor impresii contradictorii și i-a divizat pe biografi. În decembrie 1859 C. este hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de jos” care și-a dat băieții la carte (ca și fratele său, G. știa grecește și se descurca în limbile clasice) și le-a insuflat dorința de ascensiune. G. a avut chiar vocația prim-planului politic, căci și-a însurat un fiu - îl chema tot Șerban - cu o fată a voievodului Constantin Brâncoveanu și a făcut el însuși o carieră dregătorească deosebită: logofăt în 1678, sub Șerban Cantacuzino, i-a fost sol lui Brâncoveanu, în 1689, la austrieci, tot Brâncoveanu
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
Pierre, ursuz, are loc o discuție din care prima (alături de cititor) află cum Pierre și-a ratat viața din cauza lașității. Da, pentru că i se oferise ocazia să se despartă de soția lui, pe care n-o iubea, și să se Însoare cu iubirea vieții lui, o traducătoare Întîlnită În Hong Kong. „Idila” a fost dureroasă datorită iminenței sfîrșitului, viața dedublată (soț și amant), la fel. Povestea acestui adulter, Însă - care Începe la pagina 79 - este, recunosc, pasionantă. N-o voi relua. Mă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tr. Georges A. Mandy, Paris, 1899; Les Petites bottines, tr. Jean de Linche-Slătineanu, București, 1900; Thau, Bonn, 1900; Aus meinem Königreich, Boston, 1900; Märchen einer Königin, Bonn, 1901; Nereide, tr. George A. Mandy, București, 1901; Es ist Vollbracht!, Berlin, 1902; Însurat!, tr. A. Alecsandrescu-Dorna, București, 1903; Suffering’s Journey of the Earth, Londra, 1903; Unter der Blume, Leipzig, 1903; Mărioara. În ziua scadenței, tr. Haralamb G. Lecca, Iași, 1904; Ullranda, tr. A. Steuerman, Iași, 1904; In der Lunca, Leipzig, 1904; Poezii
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
șef stație balotări - balotam paie pentru Dresda, pentru Germania. Aveam reședința la Iași, dar la Iași s-a desființat la un moment dat I.C.S. "Recolta" și am trecut la Cooperație. Dar eu voiam să mă retrag spre casă, că mă însurasem, chestii, socoteli. Și vorbesc cu unul, Milu Mihalovici, ăsta era român, și am venit la Bârlad șef de depozit la produse animale, peste calea ferată. Ei bine, aici am dat piept cu cel care m-a urmărit o viață întreagă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-am lăsat! Reabilitarea C. I.: Dar după ce ați venit de la Canal n-ați încercat să faceți vreo școală în continuare? S. M.: Nu. Am rămas cu șase clase de liceu, adică zece clase. N-am mai făcut pentru că m-am însurat, au apărut copiii, am băiat de 58 de ani, inginer chimist în Italia. Am și o fată inginer la Motru, pensionată și ea. Am una care este aici asistentă medicală și bărbatul ei a fost în armată maior, pensionat și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
moarte sau cu mare vină să-i scoată. ...Zece mii de oaste să fie tot gata în țară și Împărăția să le dee lefe din visteria Împărătească, din Stoliță. Din Moskali să nu se amestece în boieriile Moldovei nici să se însoare în țară, nici moșii să nu cumpere". Serinatul Domn al țării Moldovei, singurul stăpânitor, prieten al țării Moskicești, serenissimus, era titlul pe care îl da și păstra Împăratul celui care avea să facă „Descrierea Moldovei". Înlocuind pe Dimitrie Cantemir la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
tot! Ei bine, de la 1868 și până la 1887 sunt 19 ani trecuți! A făcut omul acesta atunci o greșeală, dar greșeala aceasta să n-aibă iertare niciodată? Dar acest om este român, este român din tată în fiu; dar este însurat aici; dar are familie; dar are patru copii; dar este proprietar și comerciant în Târgoviște (orașul Tergul-Vestei n.n.), dar toate interesele și le are aici, dar nu s-a sustras niciodată de la nici o altă obligație către țară! Dar acest om
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ale țării. Piesa se joacă într-un decor derizoriu (Ulise știe că în acest timp mama lui face cartofi prăjiți și măgarul Mavroulis care trage carul face o balegă aburindă). Un marinar de pe un vas petrolier întors în țară se însoară cu Lopy, un simulacru de Penelopă și ei vând niște terenuri pentru a face călătoria de nuntă. Sfârșit derizoriu pentru o Itacă ce nu mai este decât o imagine turistică lipsită de autenticitate. Dar Itaca este și spațiul conjugalității. Întâlnirea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
multiplicarea aproape la infinit a profilului său moral, în care onoarea și inteligența sunt valorile supreme. William Faulkner vorbea despre unul din personajele sale că este un veritabil „commonwealth“. Cred că și despre Philip Marlowe - detectivul care refuza să se însoare pentru că nu-i plăceau nevestele polițiștilor... - intră în aceeași categorie a indivizilor asupra cărora s-a instaurat un drept de proprietate multiplu. Ca orice marcă de succes, Marlowe a devenit și o sursă sigură de câștig. Astfel se explică „adaptările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
luminoasă, același personaj cerebral (Mircea Stere fără nume) relatează, la persoana I, o altă versiune a poveștii, pentru a arăta, parcă, felul cum fericirea poate să fie departe sau aproape în funcție de poziția privitorului. Mircea e acum printre cei puternici, e însurat, are o aventură extraconjugală, reface experiența fericită a părinților. Romanul e o colecție de imagini (colțuroase, pregnante, nicidecum în roz), dintre care una e cu adevărat remarcabilă: cea în care, asemenea unui condamnat la moarte, o casă făcută să reziste
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
se cunosc prea multe lucruri despre el. Era un vlăstar al familiei boierești Racoviță-Cehan, ai cărei membri au fost domnitori și înalți dregători în }ările Române în secolele XVIII-XIX. Iancu era probabil unul dintre mulții fii ai beizadelei Mihalache Racoviță (însurat cu o Suțuleasă), mare dragoman al Porții Otomane și, în 1815, mare logofăt în divanul Valahiei.14 În perioada 1862-1864, Iancu Racoviță studia la Universitatea din Berlin, fiind coleg cu Iacob Negruzzi la Facultatea de Drept.15 Povestea romantică a
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
mai degrabă buzzatiană. Desigur, problematica transcendentului care modifică radical ființa și percepția umană, prezența neașteptată a divinului oferind umanului pentru scurt timp o existență feerico-onirică de basm, este evidentă. Orașul de câmpie simbolizează viața, iar casa devine spațiul căsniciei: „Se însurau, adică intrau împreună cu un tovarăș de sex opus ș...ț într-o cameră mică înregistrată la primărie. ș...ț Asta era în teorie, fiindcă în realitate mai era o draperie ascunsă, pe care o descoperea numai unul sau amândoi uneori
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
puțin pe gânduri și mi-a spus: „Io, știu, mamă! Parcă nici cuvintele ăstea nu mai spun cum era odată”, pentru că, văzându-mă la vârstă de-nsurat, bunicul Victor mi-a ținut o lecție memorabilă: „Bărbatu’, așa e el, până să-nsoară umblă cu mai multe femei, așa și trebuie, că dacă nu poate îi zic femeile prost, dar dacă le dovedește îi zic hoț, și mai bine să-i zică hoț decât prost! Bărbatu’ trebuie să vadă cam o juma de
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
Viena, la Academia de Război. Și tatăl lui Nicolae Teslea a fost elev la școala militară, dar ulterior sa mutat la seminarul teologic. După absolvirea acestuia, în 1845, a devenit preot ortodox, slujind la biserica din Similian, și s-a însurat cu Gica Măndici, și ea româncă. Aceasta era autodidactă și profita din plin de marea bibliotecă pe care soțul său o adunase. De-a lungul anilor au fost publicate mai multe dovezi în sprijinul faptului că Tesla a fost român
Nicole Teslea este părintele radioului. In: Curierul „Ginta latină” by Șerban Naicu, Victor Ciutacu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2229]