93,058 matches
-
Despre momentele cele mai importante ale misiunii sale diplomatice, poetul l-a informat, prompt, pe Cuza, sfătuindu-l, printre altele, să-l numească, în locul său, ca trimis diplomatic în capitala Franței, pe fratele său Iancu Alecsandri. Iar el s-a întors, încununat de triumf, acasă. Nu același lucru a obținut lealul Costache Negri. De același lucru a avut parte doctorul Ludovic Steege în misiunea sa în capitala Austriei, unde ministrul de Externe refuză să primească scrisoarea oficială a principelui Cuza. Alecsandri
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea implică o "golire" a toposului pe care dorește a se instaura, înainte de manifestarea sa în act substitutiv, sub
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
de ființare în ploaie cu păsările/ prin tine ne apropiem mai iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut de contopire îi ia locul simțămîntul rafinat al unei alterități tînjitoare, în cheie extrem-orientală: "Printre roze/ o casă/ ca o stea strălucea/ ca o cană cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru, este cel care călăuzește pe emul în efortul de materializare, parcă pentru a face să se confirme spusa lui Baltag despre "concretul" care "salvează"". Criticul nu se lasă conturbat nici de excelența "atitudinii" autorilor care, întorcînd spatele nu doar clișeului totalitar, de uz vulgar propagandistic, ci și "evazionismului" insidios, propus pe sub mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
după moartea fiicei sale Sevasta, a dat foc casei, părăsea Bucureștii, singur, în aceeași căruță cu care descinsese în capitală, neluînd cu sine decît vechea ladă "cu flori tăiate în lemn" adusă în tinerețe din satul spre care acum se întorcea "liniștit, nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Andriescu), aduce gravitate în tonul poetei, dar și sarcasm față de formulele forțat-optimiste: "treci înfiorat de libertate/ din viață în moarte din viață în moarte./ ce bine ce boierește în lumea ta/ interioară se trăiește!". Și tocmai poemele acestea lungi, care întorc ironia în absurd, care resping/ iubesc lumea aceasta imperfectă, dulci-amare, smulg volumului cîteva tristeți în blancurile de la capătul rîndurilor. Mariana Codruț - Blanc, Editura Vinea, Colecția OrfEu, București, 2000, 80 p., f.p. Revista, o antologie internațională de poezie și proză scurtă
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
mai exista cale de întoarcere în ceea ce îl privește. învăț cu ideea că poate spune orice îi trăznește prin cap împotriva președintelui Iliescu, fără a primi replică din partea Cotroceniului, CVTudor a lansat o torpilă care a sfîrșit prin a se întoarce împotriva lui. Acuzîndu-l pe Ion Iliescu și SPP-ul de legături cu organizația teroristă Hamas în perioada 1994-1996, CVTudor a pus România ca stat sub o asemenea acuzație, expunînd-o riscului de a fi trecută pe lista țărilor care au legături
Ce ar putea ascunde "dezvăluirile" lui CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15864_a_17189]
-
regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
discuție sînt doar manualele pentru clasa a XI-a. După toate semnele, la anul nu va mai exista o piață liberă a manualelor. în loc să intervină în producția paralelă de carte didactică - unde proliferează incompetența - M.E.C. își dă silința să ne întoarcă la manualul unic. îi atrag respectuos atenția doamnei Andronescu, ministrul școlii, că-și leagă numele de o contrareformă păgubitoare pentru toată lumea. Fiind plecat din țară pentru cîtăva vreme, am luat cunoștință cu oarecare întîrziere de criza survenită. Știam, am și
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la acest autor. Sau poate că deja în aceste romane incredibile avem de-a face cu literatură reală și noi nu vrem cu nici un chip
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
îl dezamăgesc: revista ce i-a găzduit câteva din notele intime nu întârzie să-și întrerupă apariția, iar un rendez-vous ratat pare a compromite transmiterea a vreo treizeci de foi revistei "Familia". Interesatul trăiește un moment de descurajare și se întoarce... împotriva jurnalului: " De altfel, am tot mai puțină încredere în acest morman de note răzlețe. Lipsesc fapte și evenimente marcate, le-am trecut cu vederea. Iese, în schimb, la iveală "portretul" meu, cu toate imperfecțiunile lui, de o uimitoare stăruință
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Întâmplările trăite în fiecare zi mă dădeau repede peste cap. Oricât m-aș fi silit să imit libertatea, curajul, îndrăzneala, ceva în mine îmi tot aducea minte că e un lucru provizoriu și că, orice aș face, am să mă întorc acolo... * * * Odată fusesem invitat cu ceilalți membri ai Programului în casa unei familii bogate. Casa era construită în mijlocul unei păduri sălbatice. Prin pereții de sticlă se vedeau copacii, poienele, pădurea. Așa ceva nu mai întâlnisem. Să locuiești în mijlocul unei păduri, ca
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă mâna... Să fii liber tot timpul. Să nu te mai prefaci. Să nu mai scrii, la
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
Să nu mai scrii, la două capete... în mintea mea răsări și generalul roman, nemulțumit că Roma nu-i acordase niște favoruri și care, înainte de a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
și care, într-un oraș încă fără canalizare, trebuia vidanjată periodic. Șeful echipei i-a ordonat unuia dintre ofițeri s-o însoțească pe mama. N-aveam nevoie de imaginație ca să-mi dau seama că mama va renunța și se va întoarce de la jumătatea drumului. Așa a și făcut. Ne-a sărutat, plîngînd, și dusă a fost împrejmuită de cei cinci ofițeri. Alți doi au stat în acest timp în curte. Bunicul a sărit din pat, s-a îmbrăcat într-o clipă
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
descoperă un neam și o nație despre care nici o ființă cultivată nu auzise vreodată. Închipuiți-vă că acești oameni sînt valahi. Domnul cel bătrîn (se numește Cantacuzino) e foarte bolnav. Soția și copiii așteaptă clipa în care se vor putea întoarce în țara pe care au părăsit-o. Dar mai întîi trebuie ca tatăl suferind să fie bine îngrijit de medicul vienez. Domnișoara Miallaret s-a atașat de toți membrii familiei, care o iubesc și au deplină încredere în ea. - Mai
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vorbiți-ne despre Paris. Fremătînd, micul grup se adună în jurul tinerei. Se vaită toți de soarta țării lor, altădată călcată de năvălitori, iar acum, în plină epocă de eliberare, incapabilă să-și găsească drumul pentru a se bucura de independență. Întoarsă în camera ei, domnișoara Miallaret scrie cu febrilitate și fervoare. Povestește. Transcrie plîngerile pe care le-a auzit. Și astfel stîrnește curiozitatea corespondentului ei secret, care e profesor. "Franța locuiește la etajul cinci", va spune mai tîrziu Michelet. Pe vremea
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
voiau să se arate mai puțin răuvoitori au acuzat-o că ar fi fost "abuzivă". În ziua despre care vorbim, ea urma să înștiințeze familia Cantacuzino că, "spre marele ei regret", se vedea obligată să-i părăsească. Avea să se întoarcă la Paris "pentru a se căsători", zicea . Urma să se mărite cu un oarecare Jules Michelet, un nume necunoscut pentru cei îndurerați de plecarea ei. Dar e un om sărac... - Sărac, da, dar are geniu! exclamă logodnica lui. Nu l-
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
adăuga ea, și-mi va fi greu să cîștig pentru amîndoi, căci cursul pe care-l ține la Collège de France e mereu suspendat. Chiar și studenților lui le vine foarte greu să-l apere. De îndată ce domnișoara Miallaret s-a întors la Paris, Michelet a aflat multe despre România, pe care ea o lăuda fără încetare, deplîngîndu-i soarta potrivnică. Din interesul astfel stîrnit în sufletul lui Michelet s-au ivit primele noastre relații politice cu Franța. Pentru acest mare liric, România
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
a răscolit. Zarathustra poruncea și hotăra de-acum pentru mine. Pentru a mă apăra de ceea ce încerca el să-mi impună, ajunsesem să citesc cu voce tare lungile perioade care urmau șerpuirea misterioaselor silogisme. Zarathustra mă apostrofa, iar eu mă întorceam la hotel într-o stare de agitație inimaginabilă. - E ora șase, ora ta de germană, îmi spuse într-o seară biata mama, bucuroasă că m-am reapucat de citit. - Ora șase! Bine, atunci îmi iau cartea cu mine. - Dar nu
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele lui atraseră atenția trecătorilor. Cînd m-am întors la hotel, mi-am găsit părinții foarte îngrijorați. Fuseseră avertizați că acest om straniu era pentru mine o companie primejdioasă, așa că mi-au interzis să mă mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
promite-mi că o să-l scrii totdeauna așa. Așa o să fiu sigur că nu mă uitați: deci "Niezsche" pur și simplu. E o prostie, nu-i așa? A doua zi nu l-am mai găsit la intrare, căci portarul se întorsese la treabă. L-am întrebat imediat: - Înlocuiitorul dumitale nu mai e aici? - Nu. A plecat azi-dimineață la Genova. - Ce face acolo? - Stă într-un sanatoriu. Vede sora lui de el. Bănuiesc că ați remarcat... - Dar îl înțelegea pe Niezsche și
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
4). O, Niezsche, mare smintit, rătăcitor, prieten din vremi nefercite, sublim Niezsche, te asociez tuturor victoriilor mele, lucru ce te-ar înfuria fără îndoială. În 1929, la Stresa. Vin din Egipt, chinuită de un doliu amarnic. Mă pregătesc să mă întorc cît mai repede la Paris. Ideea că mama a primit vestea morții cumnatului meu multiubit, care i-a fost ca un adevărat fiu, mă îndeamnă să părăsesc cît mai repede Genova și împrejurimile. Dar trebuie să așteptăm trenul de seară
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
propus poetului să-l aștept cît durează vizita - patruzeci de minute cu totul -, iar în timp ce eu, în mașină, încercam să-mi imaginez ce-și spuneau ei acolo sus, atît de aproape și atît de departe de mine, Valéry s-a întors brusc, cu obrajii aprinși, cu ochii strălucitori, cu o expresie de bucurie pe față. Probabil că împreună escaladaseră cine știe ce înălțimi, în timp ce eu, jos, în stradă... Dar nu, și eu trăisem intens acele sublime trei sferturi de oră, dar numai prin
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]