49,940 matches
-
orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii și nici poziții, nu era mînat de impulsuri sîngeroase, așa încît își folosea istețimea și agerimea trupului pentru a nu răni și a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune, mai vezi îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De bună seamă, lupul nu auzise nimic din ceea ce-i spusese Lupino. Tînărul lup insistă: O, domnule, poate ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a înălțat o stîncă golașă; în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
părinții și pe neînfricatul Arus, măsurîndu-l pe puiul de om, neajutorat și complet inofensiv, Lupino glăsui: Acesta nu e decît un copil, nu mai mult decît eram eu cînd m-am pierdut de mama mea. Mărite Arus, te-am respectat întotdeauna pentru judecata ta dreaptă și ți-am ascultat cuvîntul. Rogu-te, dovedește-mi, și de această dată, că n-am greșit cînd te-am numit "tată". Nu vrei ca acest copil să aibă soarta pe care ai deplîns-o și tu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
foliponi sau filipoveni. După 1989, odată cu libertatea de exprimare și organizare, a fost pusă în discuție păstrarea sau înlocuirea termenului lipovean, iar în urma dezbaterilor pro si contra a fost acceptată sintagma de ruși-lipoveni. Chirilă F (1993) spune că” generic, lipovenii întotdeauna au aparținut națiunii ruse. Prin urmare, lipovenii sunt ruși de origine, dar nu toți rușii stabiliți în România sunt lipoveni. Sunt lipoveni, în sensul strict al cuvântului, rușii veniți din Rusia și care aparțin cultului creștin ortodox de rit vechi
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
case moderne cu 1-2 nivele, iar o parte din anexe au dispărut, lăsând loc solariilor. Biserica Credința staroverilor este păstrată încă din vremea creștinării Rusiei Kievene în anul 988. Fenoghen A. (2007) exprimă foarte bine ideea că staroverii au fost întotdeauna convinși că ortodoxia cea adevărată este cea pe care ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de-a dreptul, mai pe ocolite: „Nu vreau să mă amestec, n-am nimic cu colegii, dar...”; „Unii muncim, ne ținem de treabă, iar alții se țin numai de bancuri...”; „V-o spun sincer și direct, eu așa am fost întotdeauna, ce-i în gușă și-n căpușă!”; „O spun aici, dar o pot spune și în ședință, în fața întregului colectiv, mie nu-mi place să vorbesc prin spate...”; „Oamenii sunt oameni, poate ar fi bine să...”. Dar lui îi era
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
gândire pozitivă, și responsabil de acțiunile sale. “Un set de caracteristici ale personalității întreprinzătorilor sunt identificare și de M. Pattison(29 pp. 166-172): * Centrarea asupra identificării oportunităților: nu așteptă să apară o oportunitate la momentul și locul potrivit, ci sunt întotdeauna în căutarea oportunităților. * Managementul riscurilor: își asumă riscuri calculate, nu speculative. * Creativitate: gândesc neconvențional. * Nevoie deosebită de a specula. Nevoie deosebită de a reuși. * Nevoie intensă de a deține controlul: foarte puțini întreprinzători cred că viața lor este controlată de
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
munca independentă. În prezent, bogăția se bazează pe investițiile în educație, locuri de muncă, competențe, inovare, îmbunătățirea productivității, sănătate, condițiile sociale și țesătura socială. Abilitățile întreprinzătoare susțin creșterea, dezvoltarea, combaterea sărăciei și incluziunea socială. În U.E., dezvoltarea economică a fost întotdeauna într-un echilibru printr-un angajament ferm față de dimensiunea socială, și această situație trebuie să se perpetueze, prin includerea activităților antreprenoriale în viața noastră de zi cu zi. Aceasta include și alte domenii decât cele economice. Este important să-i
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
rând, fără acoperiș, privind țeapăn în lungul șinelor de cale ferată. O ZI DIN VIAȚA GUNOIERULUI VASILE Gunoierul Vasile se trezi luni dimineață cu sentimentul că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se fac întotdeauna un sfert de oră înainte de a te da jos din pat, și se puse pe scormonit în labirintul de întâmplări de curând petrecute sensul ascuns al acestei stări pe cât de uimitoare, pe atât de plăcute. Nu câștigase la loterie apartamentul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Vasile se întoarse pe partea cealaltă și căscă ochii. Mari. Îi dădu roată și-i mai căscă o dată. Salteaua umplută cu aer cât să fie suficient de moale ca să te adâncești în gânduri țgunoierul Vasile fiind o persoană meditativă, avea întotdeauna grijă să și stabilească niște coordonate care să-i asigure un minimum de confort) se ridicase nițel de la pământ și aluneca pe o peliculă de apă. Rece. Rece, pentru că blocul avea o datorie de o sută douăzeci de mii de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un colțișor de creier că e identică, nici măcar ordinea nu este alta, cu toate celelalte meniuri din orice birt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altceva? Oricum nu are decât mici cu muștar și ciorbiță de perișoare, care, în mod straniu, e de două ori mai scumpă decât ciorbița de văcuță. Este egal și prevestitor de tot ce-i mai rău. „Poate doriți altceva“ are întotdeauna agățate în coadă trei puncte de suspensie grele care ți se învârt în cap până la arderea la foc mic a celui din urmă neuron conștient că este neuron. Sigur că vrei altceva. Orice. Numai adu-le! Cum or fi, reci
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pentru că le strânge pur și simplu într-o pușculiță-borcan, în care mamă-sa oricum nu are ce să-i pună. De multe ori nu are ce să i pună nici în farfurie. Și atunci lipsește nopțile. Mult. Și se întoarce întotdeauna obosită și încercănată. Iar domnul Avram, de la etajul șase, dă în fiecare dimineață nas în nas cu ea în ușa liftului, când funcționează. El, în drum către birou; ea, în drum către casă. Asta până ieri. Pentru că ieri domnul Avram
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și întindă oasele, dar o lăsa întotdeauna pentru a doua zi dimineață, când urma să citească ziarele înghesuite prin coșurile de gunoi de la metrou, pe care le smulgea cu trei degete, aceleași cu care își făcea și cruce, imediat ce se strecura cu ele afară. Ionel, autorul compunerii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă și crea discuții inutile ori de câte ori i se ivea cea mai mică ocazie. De bună seamă, asta se întâmpla atunci când autorul devenea absent ori dus pe gânduri. Autorul băgă în sfârșit de seamă că cele două jumătăți se hărțuiau țba
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o zi, la Berlin, un distins om de stat, vorbindu-mi despre socialismul german, remarca faptul că, la efectuarea serviciului militar, compatrioții socialiști nu erau stânjeniți de opiniile lor antimilitariste, ale căror partizani se afișau, de altfel, în viața civilă. Întotdeauna m-am gândit, a adăugat el, că dl. Renan dacă s-ar fi născut în Germania, ar fi murit foarte probabil episcop sau chiar călugăr." Iată modalități de gândire care ar fi scandalizat fără îndoială Franța. Căci acolo este o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
este necesar ca ambasadorul să se ferească de orice tip de acces emoțional (s.tr.). Un ministru care nu se poate stăpâni oferă adversarilor săi un avantaj incalculabil. Este oare nevoie să mai amintim ce s-a întâmplat în 1914? Întotdeauna am apreciat, la modul cel mai elogios, moderația de limbaj a cancelarului Imperiului, dl. de Bethmann-Hollweg17. Dar, (în ajunul războiului), sub lovitura puternicei impresii pe care a resimțit-o văzând cum Anglia a trecut neașteptat de repede de partea noastră
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de emoțiile impuse de propria apartenență; trebuie însă să îți asumi această atitudine și să te învingi pe tine însuți. Numai cu un astfel de preț se poate ajunge la tranzacții juste și, totodată, profitabile. Cum aceste tranzacții dezamăgesc (mai întotdeauna) și câteva speranțe, diplomația este fatalmente "puțin populară". Francezii, care au un spirit prin excelență "frondeur" (revoltat, nesupus n.tr.), nu au acceptat niciodată, de bună voie, concesiile pe care, de pildă, Mazarin 25 sau Talleyrand le-au făcut la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Franța, aducându-i acesteia Flandra, Artois, Cerdagne și Roussillon. La Rochefoucauld, influențat întrutotul de "otrava" războiului civil, a îndrăznit să scrie: Ceea ce ne face să fim deseori atât de nemulțumiți de cei care negociază este faptul că aceștia abandonează aproape întotdeauna interesul prietenilor lor în favoarea interesului de fond al negocierii, devenit interesul lor și aducându-și, astfel, gloria de a fi reușit în ceea ce vor fi întreprins". La Rochefoucauld n-ar fi putut spune nimic altceva pentru a face o onoare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fi fost de mai mare ajutor ambasadorului Sfântului Petru. Răbdarea știința de a avea puterea să aștepți nu este o calitate mai puțin necesară celui care vrea să reușească în această meserie (s.tr.). Se știe că vântul nu este întotdeauna favorabil navigației și, atunci, se impun câteva manevre în plus pentru a putea intra în port. În timpul unei negocieri complicate pe care am întreprins-o, la Berlin, cu domnul Kiderlen 31, opinia publică din ambele țări era extrem de nerăbdătoare. Cum
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
spune că, de atunci încoace, secretele negocierilor încetează chiar în momentul în care ele sunt stipulate în convenții și că, în final, nu există "diplomație secretă". Oricum ar fi, natura umană va rămâne mereu aceeași: au fost și vor exista întotdeauna intriganți capabili să se "arunce", într-o stare de confuzie maximă, drept în mijlocul negocierilor. Aceștia pot surprinde pe toată lumea, reușind, în consecință, să clatine autoritatea veritabililor negociatori și să facă suspectă buna credință a guvernului pe care, de altfel, ei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cal, nu dați publicității prețul cel mai scăzut la care sunteți dispus să cedați, cu resemnare, într-un final. Diplomația trebuie să acționeze cu această înțelepciune elementară". Și este elementară, într-adevăr. Oricare ar fi evoluția, în viitor, vor exista întotdeauna ignoranți, vorbăreți, "flecari", "încurcă-lume" și, atâta timp cât națiunile vor avea interese de dezbătut, aceleași reguli de bun simț se vor impune tuturor celor aflați în acțiune. Spuneam că negocierea este o "conversație", însă când această "conversație" ajunge la concluzii, un text
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]