3,948 matches
-
lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu chiar niște chiciozități. Nu contează: tot mă mir cum cineva poate să mitralieze din prima un text atât de valabil încât să-l vedem mare pe ecranul tv. Însă acum n-am încotro, îmi iau inima în dinți, mă învelesc într-o pătură, îmi iau șosetele de lână și papucii polonezi din blană, îmi târâi ca un ursulean în vizuină combustibilul pe birou (cafeaua cu pâinea neagră prăjită) și mă plantez în fața calculatorului ca să scriu cum a decurs ziua de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
avea cum să-și facă nici o cafea. Așa că se băgă, complet Îmbrăcat, sub plapuma groasă, de iarnă, potrivi ceasul să sune la doisprezece fără un sfert, Îngropă jurnalul cu vise sub grămada de ziare și reviste de la picioarele patului, se Înveli până la bărbie și se strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale de lână. Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva care să vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu Yael? Asta risipi vraja. Nina se eliberă cu duritate din Îmbrățișarea lui, Își puse ochelarii, se Înveli cu fața de masă, aprinse cu mișcări bruște o nouă țigară Nelson și zise: Ia spune-mi, de ce nu ești tu În stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i mărturisească ce anume Îi plăcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le explice ce se Întâmplase, Fima le părea amândurora complet idiot, dacă nu chiar nebun de legat. De parcă spera că după explicații avea să le fie milă de el și să-l lase să se culce la loc, să se Învelească și să adoarmă din nou. Dar se Încurcă din ce În ce mai rău, la Început susținu că Dimi nu se simțise prea bine, Însă imediat se răzgândi și schimbă linia de apărare, prezentându-le versiunea opusă: Dimi fusese În regulă, dar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
albă și prelungă, parcă atinsă de lună. Și l-a luat În brațe și l-a Încredințat că nu era nimic afară, că silueta pe care o văzuse nu fusese decât un vis. Apoi a tras amândouă perdelele, l-a Învelit și l-a sărutat pe frunte. Cu toate că până la urmă a Încetat să plângă și s-a ascuns cu totul În plapumă, cu toate că ea a rămas așezată pe pat lângă el până când a adormit, Fima știa și acum, cu o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă să pregătească apartamentul pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simțise nu ca un bărbat care se Împreunează cu o tânără femeie, ci ca și cum ar fi trăit dintotdeauna În pântecul ei, care nu mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor, și pielea lui nu mai Învelea trupul lui, ci trupul lor. Spre seară s-au Îmbrăcat, au coborât și s-au plimbat printr-o vale Înverzită de pe un versant al Muntelui Carmel. Au umblat până la căderea Întunericului prin desișul vegetației luxuriante, fără să vorbească sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Vrei să mă întorc în gară? Fața ei se posomorî. O încolțisem. Nu am nevoie de doctorul Gabor, am spus. Vreau să zic că nu poate să mă ajute. Psihiatria nu cunoaște remedii împotriva instinctelor criminale. Nu puteam să le învelesc pe fiicele mele seara de teamă să nu le sufoc. Nu îmi puteam lua fiul în brațe și să îl învârtesc în timp ce el țipa de plăcere, pentru că puteam să îmi pierd controlul și să îl izbesc de un perete. Condusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pereche de teniși, un carnet de elev și câteva maculatoare, ba chiar o cutie de tablă în care, mici fiind, ne căram ceea ce aici, în Banat, se numește ujină. Adică două felii de pâine neagră unse cu untură sau marmeladă, învelite într-un șervet de pânză. Și poate un măr. Nu-i loc destul să vă narez cum, pe măsură ce doamna Stela Tomșa, draga noastră profesoară de matematică, ne striga după catalog, fiecare a povestit ceva ca un bilanț personal, care trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu personaje care se transformă cât ai clipi. Întotdeauna se pricepuse mai bine să facă lucrurile astea în scris. În scris nu fusese crudă. Cât timp scrisese romanul, Alice suferise de mila prietenelor; le așternuse poveștile pe hârtie și se învelise cu durerile lor. Viețile Secrete din Clubul Sushi îi adusese aminte de poveștile pe care le scria în școala generală, poveștile acelea despre altcineva decât ea. Pentru prima dată, în ani de zile, scrisul nu mai era o profesiune solitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu liberali de la Hollywood - celebrități care se întorceau în natură cu un anturaj de-o sută de persoane, directori de studiouri care cereau fripturi proaspete, dar refuzau s-audă de unde venise acestea. După părerea lui Ellis, toți erau niște ipocriți înveliți în blănuri. El nu avea timp pentru cauzele lor susținute de la distanță sau pentru sentimentalismele lor. Dacă nu împușca destui elani vara și toamna, iarna el și Helena mureau de foame. Simplu și concis. Ellis și-a armat pușca. Sezoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe un om de lângă el exclamând: - Uite-i că vin! Grosvenor se întoarse în direcția arătată de omul acela și se simți scuturat de un fior. Mașina autopropulsată care înainta spre ei era un fel de sferă, nu prea mare, învelită cu un strat de wolfram, într-o latură avea o umflătură în formă de cioc. Partea ei strict funcțională era montată pe un suport, sprijinit el însuși pe patru roți de cauciuc. În jurul lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și gra nița Regatului lui Horthy să fie cruțată de pericol. Premi li tarilor li s-a cerut ca, pentru o anume dimineață, să-și pregătească o traistă cu cele trebuincioase vieții de zi cu zi și o cergă de Învelit. Vor veni jandarmii și-i vor Însoți la tren și În tren pînă la destinație. — Ați Înțeles tot? — Da. — Aveți Întrebări? — Nu. Atîta doar că socotelile flăcăilor se băteau cap În cap cu noul program. Au decis să refuze Înrolarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem imagina dând replici sofisticate în viața de fiecare zi. „Ce faci?“, îl întreabă, să zicem, soția. „Vin - răspunde el - învelit în gripa gentilă / adusă pe focul cu care deschidem ușa.“ „Și ce vezi?“ „Văd un caniche curcubeu / legat de cordonul ombilical.“ Este nevoie de multă răbdare ca să fii soția... vreau să spun cititorul lui Nicolae Sârbu. Imagistica hazardata Versurile lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din secvențe și picături este greu de imaginat. Cât privește restul frazei... mai bine să ne prefacem că n-am citit-o și să mergem mai departe. [În cartea Generații. Dialoguri sociale a lui Culiță I. Ușurelu] „Este o lume învelită într-o batistă ce stă pe niște stâlpi de nisip, pe care autorul o vede și o analizează zi de zi.“ De ce tocmai într-o batistă? Oamenii de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lume învelită într-o batistă ce stă pe niște stâlpi de nisip, pe care autorul o vede și o analizează zi de zi.“ De ce tocmai într-o batistă? Oamenii de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a învelit autorul lumea într-o batistă, cum a putut să așeze un pachețel atât de mic pe mai mulți stâlpi, fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de nisip, pe care autorul o vede și o analizează zi de zi.“ De ce tocmai într-o batistă? Oamenii de știință susțin că o lume poate fi mult mai bine învelită într-un șervețel de masă. Dar dacă tot a învelit autorul lumea într-o batistă, cum a putut să așeze un pachețel atât de mic pe mai mulți stâlpi, fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede lectura cărții lui Miron țic (era să spun și eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru a sta În viață. Se scurgeau din noapte pentru a arunca În aer poduri, a scoate șine și a ucide nemți rătăciți. Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler nu avea nici un talent. Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cale ferată ridicat la mare Înălțime care traversa cartierul angrosiștilor de carne. Sammler simțea o oarecare afecțiune pentru acest pod complicat și umbrele pe care le arunca. Reflectându-se În luciul camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape că murise de foame. Muncitorii, și ei, În halate albe, lați În umeri și vânoși, un personal bine clădit, oamenii măcelarilor. Lângă râu mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de care dau dovadă promotorii săi. Din cadru face parte, obligatoriu, o masă „cât mai rotundă“. Invitații se poziționează simetric și maiestuos, stând mai drepți în jurul acesteia decât pietrele de la Stonehenge. Din cadru nu poate lipsi, aproape niciodată, o tablă învelită cu o coală de scris. La ea nu are acces decât Marele Cavaler al Mesei, investigatorul-șef. El scrie pe hârtie scheme, face conexiuni, descoperă legături nebănuite. Personajele sunt filmate „contra-plonjat“. Telespectatorul nu aude vorbele scoase de acestea pe gură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
aflau trei oameni. Toți, puternici, așteptând semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]