3,864 matches
-
strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la muncă , nici n-au mâncat cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un pat de lângă geam și-i trage pantalonul în sus pe picior, să vadă scrântitura. Nu era doar asta ci și niște julituri urâte pe amândouă picioarele și pe bucă, încât a fost nevoie să-i scoată pantalonii și-l înveli cu un cearșaf. Pune apă la încălzit într-un vas mare, îi spală rănile și le unge cu niște alifie peste care pune frunze de ciumăfaie și-l bandajează cum poate mai bine . Maricica vine și ea în casă, mamă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nu discuta nimic cu mine și nu pomenea de școala militară. Unul din soldați și-a pierdut pistolul și de îndată au blocat ambele uși și a început un control sever, spre spaima călătorilor. Până la urmă pistolul a fost găsit , învelit într-o batistă, în closetul vagonului. Ajunși la Sibiu, la școala militară la care fusese repartizat de la Roman, Săndel privea cam speriat la împrejmuirea din sârmă ghimpată iar în curtea imensă erau depozitate tot felul de mașini și armament de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de enormitatea situației, accentele îi aparțin toate regizorului. Cea de-a treia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că îl plagiasem pe Alioșa Karamazov, care îl plagiase pe Iisus din „Legenda marelui Inchizitor”. Am rămas multă vreme tăcuți. Dezmeticit oarecum, V.M. ședea vădit stingherit. — Ce citești, l-am întrebat mai mult ca să zic ceva, luând în mână volumul învelit în hârtie de ziar ce zăcea pe bancă, între noi, și începând să-l răsfoiesc mecanic. — Caragiale? Un semn de carte, din pânză, foarte uzat, îmi indică bucata pe care prietenul meu o citea sau se pregătea să o citească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cele ce ne spunea. Seara târziu, mama i- a făcut patul de dormit în salon ( „casa mare”) dar nu i-a dat învelitoare și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
i-a dat învelitoare și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea puțin pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut cunoștință cu o învățătoare, tot necalificată ca și mine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
învățător. și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. ColetulĂCare colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre locul care se va numi livada școlii. și am simțit o săgetătură în dreapta, la stinghie. Nu, nu era prea plinul inimii, era apendicita care chema spre ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și uitându-mă către livada tânără neintrată pe rod, văd departe, așa ca o bănuială, ceva roșu. O lacrimă de rubin. Am trimis un elev să vadă de aproape ce-i. - Un măr, doamnă. Primul și singurul măr din livadă. Înveliți-l în ceară să rămână ca amintire. - În ceară zici? Bine. și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ai ajutat. Am urmărit-o cu privirea pe geam până a ieșit în stradă, după care am luat sacoșa în care era un pachet de cafea, o ciocolată, două săpunuri, o pungă cu alune și două pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
martie priveam pe geam. Era una din acele zile când primărița era plecată la București, la Academia „Ștefan Gheorghiu”. Treceau spre școală copiii cei mici, de la clasele unu-patru, unde era învățătoare Rucsanda. Unii aveau în mână o mușcată înflorită, învelită într-o bucată de ziar, alții o sacoșă mai mare sau mai mică. Mă întrebam de ce toți acești copii au bagaje când ar trebui să aibă doar ghiozdanele cu cărți. La un moment dat, văd un copil, care se oprește
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei pe masă. Privind-o, m-am întrebat intrigată în gând „De ce nu le lasă în sacoșă?” Cafea, țigări Kent, săpunuri Fa, ojă, șampoane, deodorant, mirodenii pentru cârnați, arome pentru cozonaci, ciocolată și bomboane învelite în staniol de diferite culori care îți luau ochii. La puțin timp, a intrat pe ușă neamțul. Era un bărbat înalt, blond, destul de urât. Părea ciolănos și vorbea tare, într-o română stâlcită, amestecând limba româna cu limba germană. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
adu tot ce ai primit de la nemți! Să nu cumva să ascunzi ceva, că o ncurci! Tremurând, am descuiat dulapul și am scos sacoșa pe care am răsturnat-o pe masă. Asta-i tot? A luat băiatul meu niște bomboane învelite în staniol acasă. Le-a mâncat, dar a păstrat staniolul, am spus printre lacrimi. Vreți să merg să-l aduc? Lasă, scrie tot ce ai primit, ora când au venit, ce ți-au dat, cât ai stat la ei acasă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am fi terminat noi datoriile de plătit. Toată lumea vorbea numai despre aceasta și vedeam viitorul îmbelșugat, magazinele acum goale le visam pline cu produse alimentare. Mamă, nu-i așa că de acum se vor găsi și la noi în magazine bomboane învelite în staniol, ciocolată cu alune, sucuri și gumă de mestecat bună? Da, cred că se vor găsi, răspundeam, convinsă că vor veni vremuri mai bune pentru toți românii. Salamul se găsea greu și era mai mult din soia, ciocolata era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un strigăt sufocat de emoție și de rușine. Da, sufletul butonului!», îi făcea ecou tatăl său, între o stare de complăcere și de glumă (butoanele (un fel de nasturi), pe atunci, erau făcute din carton sau din lemn și erau învelite în pânză; partea interioară se numea «suflet»). O glumă de prost gust, care a lăsat o impresie negativă în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla să treacă prin preajma acelei cârciumi, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu noi la băut?“. Apoi, Pițurcă recunoaște c-a întîlnit în crucea nopții, pe coridorul hotelului unde stătea echipa națională, nu știu ce ospătar aflat în legătură cu diverși dubioși. Dar selecționerul nu crede că Mutu putea să-l bată pe respectivul cu ranga învelită-n cîrpă, că doar nu sîntem sălbatici, nu? în ambele situații, diverși ciudați s-au aflat nepermis de aproape de intimitatea unor echipe de fotbal. La Timișoara, tipi cu lanțuri, mușchi, chelii și tatuaje țin ca lotrii calea jucătorilor și îi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și schimonosit de loviturile de cofetărie ale adversarei, este expresia definitorie a alienării spre care poate conduce această formă de distracție populară, izvor nesecat de rating, formă globalizată de sport. Sport am spus? E prea mult! Privind această încăierare contemporană învelită într-un munte de bani, nu te cuprinde nostalgia boxului, dar deloc! începe să-ți fie din ce în ce mai dor de lupte libere, greco romane sau de concursul sătesc de trîntă. Acolo pot exista învingători, învinși, campioni și medalii. Aici e kitsch
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
un material suport trebuie să îndeplinească câteva condiții dintre care menționăm: să aibă o suprafață activă mare; să fie inert din punct de vedere chimic și lipsit de efecte adsorbtive; să fie robust din punct de vedere fizic; când este învelit cu faza staționară trebuie să umple ușor și uniform coloana. Se folosesc drept suporturi: - diferite tipuri de pământ de diatomee special purificate, a căror mărimi ale ochiurilor rețelei sunt de 60 - 80, 80 - 100 și 100-120 mesh; - Chromosorb P, W
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfină și d-aglici!... Însăși umbrele obscure Din pădure, Învelite-n giulgiul lor, Sar pe sumbra bălărie Într-o mie De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se tot secerau cu grămada, Unii la alții sărind și nimenea nu se da-n lături. Odiseea, fiind tradusă în endecasilabe, are un mers mai natural. Aci autohtonizarea e desăvârșită. Zeii poartă opinci, stau pe scăuieșe, mesele sunt geluite, lavițele învelite cu lăicere, eroii se lauă, își pun primeneli. De la întîiele replici ai impresia a fi căzut într-un sat ardelenesc de-al lui Slavici: "Hainule, besmeticule Mentor, Ce vorbă spui și-ndemni să ne-nfrîneze?..." "Mai las-o moale, Telemah băiete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Se coborî la râu ca să se spele De sărătura care-i cotropise Tot spatele și umerile-i late, Și capu-și curăți de jegul mării. Atmosfera sătească e realizată cu mijloace de pictor. Ulise doarme pe o blană de bou neargăsită, învelit cu piei de oi și cu un țol adus de Evrimona, el are la gospodăria lui casă cu pridvor, împrejmuită cu zid, cotețe de stejar pentru scroafe și godăcei. G. Murnu a revenit, nu totdeauna în chip fericit, dintr-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cele ce ne spunea. Seara târziu, mama ia făcut patul de dormit în salon ( „casa mare” dar nu i-a dat învelitoare și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]