3,279 matches
-
centrală (1500- 1600 ore) al județului, pe când în nord este sub 1400 ore. Precipitațiile și regimul termic Cantitatea medie a precipitațiilor variază între 600 mm în partea de vest a teritoriului și 1200 mm în Masivul Ignișului. În zonele de șes există variații anuale între 400-1000 mm. Valorile extreme înregistrate în stația Satu Mare au fost 1045 mm în 1912, respectiv 378,2 mm în 1961. În regiunile de câmpie zăpada persisită de regulă numai în ianuarie și parțial în luna februarie
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc). Fauna cinegetica este bogată (cocosul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, miholtul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km. Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. În perioada interbelică a fost reședința județului Arad (interbelic). Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la 46°11' lat. N și 21°19' long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de Vest. Este primul oraș important din România la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe malul râului Mureș
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
de Arad și are o suprafață de 10.365 ha. Este așezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeș, crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei. Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km. Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică și 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului. În anul 1968, orașul avea 19.000 de locuitori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Alba Iulia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
ha. Patru trepte de altitudine, între 150 m și 250 m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165 m. Se detașează terasa de luncă joasă, dar se înalță în șesul comun al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice. Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
este situat în nordul județului Botoșani, fiind cel mai nordic oraș din România. Orașul este așezat pe rama înaltă, nordică, a câmpiei Moldovei, într-o zonă deluroasă, cu interfluvii colinare, deluroase sub formă de mici platouri joase, între 125 metri (șesul râului Prut) și 264 metri (dealul Buleandra). Relieful natural a fost modificat în sudul orașului prin terasare. Teritoriul orașului are o formă alungită orientată pe direcția NV-SE. Principalele ape ce străbat teritoriul orașului sunt râul Prut și râul Podriga
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
Chirschowa, Hirsowe, Kersova, iar în secolul al XIX-lea, Hirsowa. În secolul al XVII-lea celebrul călător Evlia Celebi, care a vizitat localitatea, preciza că numele vine din expresia odovan "hîrs geliyor" care se traduce prin "vine ursul (hârs) din șes (câmpie)." Vorbele acestea au fost rostite de sultan la cucerirea fortificației. Apărătorii cetății au folosit piei de urs pentru a-i speria pe turci. Atunci sultanul a strigat; "Odovan hîrs geliyor!" , pecetluind astfel numele acesteia. Cetatea este distrusă în epoca
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
stâng al râului Mureș, pe Drumul Național DN15, respectiv pe Drumul European E60, între Târgu Mureș, Turda și Cluj-Napoca. Comunele învecinate Iernutului sunt: Adămuș, Bichiș, Bogata, Cucerdea, Cuci, Iclănzel, Ogra. Relieful are un aspect tipic deluros, cu unele suprafețe de șes în parte stângă a Mureșului, acestea fiind de fapt terase ale râului Mureș. Cea mai înaltă dintre aceste terase se află și la cea mai mare distanță de localitate, aceasta fiind la Cigașe, la o altitudine de 448m, următoarea terasă
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
verii și al toamnei. Cea mai importantă apă curgătoare din zonă este pârâul Chineja, care se varsă în lacul Brateș. Dintre apele stătătoare menționăm două lacuri cu suprafețe de 5ha, respectiv 4ha. De-a lungul pârâului Chineja se desfășoară un șes format din terase locale de luncă, ce conțin plantații de salcie și plop. Pe lângă orașul propriu-zis, Târgu Bujor conține și satele Umbrărești și Moscu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Târgu Bujor se ridică la de locuitori, în scădere
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
plăteau tributuri Georgiei. Economia Georgiei a prosperat în acea perioadă, regatul întreținând relații comerciale nu numai cu vecinii săi, ci cu întreg orientul mijlociu. Exinderea teritorială, progresul economic și stabilitatea politică favorizară dezvoltarea culturală, mai ales în zonele centrale de șes. În această perioadă apar primele cronici în limba georgiană ("Kartlis Tskhovreba" de exemplu), se scriu tratate filosofice, se pun bazele unei jurisdicții, sunt întemeiate Alaverdi, Bagrati, Bana, ansamblul monastic de la Gelati, etc. Tbilisiul număra în acea perioadă 100.000 locuitori
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
ocupat 20% din teritoriul Azerbaidjanului Karabahul și în urma căruia aproape 800.000 persoane au fost obligate să se refugieze, trăind până în prezent fără locuință. Azerbaidjanul este caracterizat de o varietate peisajistică impresionantă. Peste 40% din teritoriul său este ocupat de șesuri și câmpii, jumătatea cărora aflându-se la cote de 400-1500 metri deasupra nivelului mării. Teritoriile așezate la cote de peste 1500 de metri constituie puțin mai mult de 10 procente din totalul teritoriului țării. Cel mai renumit platou este "Kura". Pantele
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
de Strâmtoarea Coreea și Marea Chinei de Est. Suprafața totală a țării este de 100 210 km². Coreea de Sud poate fi împărțită în patru mari regiuni: Teritoriul țării este predominant muntos și este, în mare parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de șes constituie doar 30% din suprafața totală. Aproape 3.000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică și estică, intră în componența teritoriului Coreei de Sud. Insula Jeju se află la aproximativ 100 kilometri sud în largul Mării Chinei de Est. Este
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
Bon, spre sud-vest unde se află muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean. În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean. În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos. Vezi și: O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 208, având codul de clasificare . Satul Boroaia (numit și Doroșcani) se află în sud-estul județului Suceava, la limita cu județul Neamț, într-o zonă de șes de pe valea râului Moldova. Teritoriul actual al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
este denumirea defileului situat între munții Wiehengebirge și Wesergebirge pe valea lui Weser, landul Renania de Nord-Westfalia din Germania. La Porta Westfalica, lasă în urmă Weserul venit din sud regiunea deluroasă Weserbergland îndreptându-se spre nord spre Regiunea joasă de șes din Germania de Nord. Porta Westfalica se află în districtul Minden-Lübbecke, în triunghiul format de orașele Porta Westfalica situat la sud-est, Bad Oeynhausen la sud-vest și Minden în nord. Cheile se află în nordul regiunii Teutoburger Wald, pe pe teritoriul
Porta Westfalica (chei) () [Corola-website/Science/317226_a_318555]
-
în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. În partea superioară străbate o vale cu o lățime de 2-3 km din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 300-500 m în râul Catalpugul Mare, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În sezonul de vară, debitul său scade foarte mult. Apele râului Catalpugul Mic sunt folosite pentru irigații. Principalele localități traversate de râul Catalpugul Mic sunt satele Satalâc-Hagi (Alexandrești), Hasan-Batâr, Golița și Șichirlichitai-Noi.
Râul Catalpugul Mic () [Corola-website/Science/318206_a_319535]
-
varsă în Lacul Chițăi, în dreptul localității Enichioi. În partea superioară străbate o vale cu lățime de 2.8 km din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 8-12 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Selioglu, se unește cu afluentul sau, râul Tașlâc. În sezonul de vară, debitul sau scade foarte mult. Apele sale sunt folosite pentru irigații. Datorită faptului că apa este sărată, ea este improprie consumului casnic. Pe
Râul Aliaga () [Corola-website/Science/318230_a_319559]
-
Traianu-Vechi. În partea superioară străbate o vale asimetrica cu lățime de 2.5 km, tăiată de ravene și rigole, din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-o vale cu lățimea de 300-500 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Cotul-Chitaiului, se unește cu afluentul sau, râul Chirghiș. În sezonul de vară, debitul sau scade foarte mult. Apele sale sunt folosite pentru alimentarea cu apă potabilă a zonei și pentru irigații. Principalele localități traversate de
Râul Chirghiș-Chitai () [Corola-website/Science/318228_a_319557]
-
caracteristice. Este răspândită în Europa, din Insulele Britanice până la Munții Urali și Caucaz. Trăiește și în România și Republica Moldova. Cârtițele trăiesc oriunde unde solul este adecvat, cu conținut bogat în humus (în pădurile de foioase, de-a lungul râurilor, mlaștinilor, șesurilor, în terenuri cultivate și în cele înțelenite, dar și în zonele cu dune nisipoase, fixate). Are o lungime mică de 115-158 mm (cap + trunchi) și o greutate de 47-100 g. Poate trăi 3-5 ani. Corpul este cilindric și blana neagră
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
Los Angeles County Museum, The MIT Press, ed. by Timothy O. Benson and Eva Forgacs, 2002. Henri Focillon et son expérience roumaine, în Histoire de l’art, Regards exterieurs, No.50, Juin, 2002, p.139-146 L’art roumain moderne et șes relations européennes dans leș écrits de Theodor Enescu, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, 2002/2003, p.159-162 L’Expérience roumaine, în La vie des formes. Henri Focillon et leș arts, Musée des Beaux-arts de Lyon et Fondation
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
admirat de pe DN15 la ieșirea din satul Corbu sau de pe DJ127 care unește Tulgheș de Ditrău , dar optim se face tocmai de sus de pe Higheșul Ascuțit. Cel mai înalt vârf al său este Piatră Comarnicului (1519 m) numită și Piatră Șesul de la Comarnic, din cauza Platoului Comarnicului întins pe sute de metri în zona să somitală. Acesta se ridică precum o adevarată cetate deasupra localității Tulgheș . Puțin mai jos spre Tulgheș se gaseste rezervatia botanica Pietrele Roșii dominată de calcarele Piatrei Runcului
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
Muntele Șes este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă paleocenă. Muntele Șes prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta dispune de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]