4,027 matches
-
numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge când era mic. Printre cele mai grele exerciții ale puternicei cavalerii romane se număra și obișnuirea cailor - cu absolută impasibilitate - cu mirosul sângelui și, mai rău, cu mirosul sângelui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o peșteră adâncă și sălbatică, numită de oameni, pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare cu apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vremea lui Augustus. Mersul prin sălile imense, strălucitoare, pe care nu le văzuse niciodată, îi dădea sentimentul posesiei, de parcă ar fi intrat într-un oraș cucerit. Totodată însă, în jurul lui domnea liniștea aceea pustie ce dura de decenii. Amintirile țâșneau din ziduri ca apa. Imediat, toate privirile se ațintiră asupra lui, iar cei care nu puteau să se apropie de el îi întrebau pe ceilalți. Funcționarii imperiali bătrâni, experți - întregul aparat bine pus la punct, construit de Augustus și consolidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mal efectuând acele mișcări ritmice pe care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se rotunjească pe pântec până a-mi crea o stare incipientă de senzualitate. Această stranie concupiscență În atingere cu apa am simțit-o și la mare; exista riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam până pe plaja de nisip de pe insulă și acolo cădeam leșinat de efort și de acea plăcere a simțurilor fără sens. După ce soarele Îmi Înfigea mii de ace În epidermă, intram În apă și, Înotând contra curentului, treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și porniseră amândoi în direcția aceea. Malerick estimă că se aflau la doar câțiva metri de ambulanță. Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mașini și ricșe, lovind cu baionetele În mulțime. Jim se cățără pe scaunul din față și deschise ușa șoferului. Sări În stradă și se strecură pe sub mînerele unei ricșe Încărcate cu saci de orez. Tancul se urni din loc, fumul țîșnind prin țevile de eșapament. Jim văzu acum mama sa era Împinsă În mulțimea de chinezi și europeni pe care marinarii Îi obligau să traverseze Bundul. Un al doilea tanc Îl urma de primul, apoi venea un șir de camioane camuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
inferior, jupuită În incendiul izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vaporul. Își imagină cum ciugulește catargele, sugînd crema din coșurile eduardiene, Îngropîndu-și dinții În carcasa de marțipan și devorînd Întreaga parte din față a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se clătina pe valuri, cu botul Îndreptat În aval. După ce Îi ajutase pe japonezi să preia conducerea În Shanghai, se pregătea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli pe podeaua camionului, dar Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete. — La stînga... la stînga...! Strigă Jim, dar soldatul de lîngă parapetul din spate urla deja cuprins de agitație. Cu un oftat obosit, șoferul japonez trase frîna de mînă, Îi ordonă lui Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște metronoame care se Împlântă și se smulg din liniștea nopții. Ocoli mașina și se așeză pe scaunul din față. Ochii se Întâlnesc Într-o fulgerare scurtă și Matilda apasă pe accelerator. Mașina țâșnește ca un bolid pe șosea. În anul 1970, am reușit la concursul de admitere la facultatea de cinematografie din București. În perioada studiilor mi-am desăvârșit În mod complex pregătirea profesională și artistică, achitându-mă de toate sarcinile Încredințate, nedezmințind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
paralizie perpetuă, fără finalitate, transmisă din generație În generație, ca și cum gândurile ar fi imobilizate În pereții unui vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul lui instinct șlefuit până la desăvârșire. A dăinuit prin sens, nu prin semn. Acest gând Îl chinuie, această acceptare a lipsei de comunicare, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cealaltă parte a lumii, la semenul tău, născut În aceeași zi și În aceeași zodie cu tine, semenul tău care este sărac și exploatat. Sapi până dai de centrul pământului tare, fierbinte și de nepenetrat. Arsura este puternică și țâșnești sufocat din somnul acestei după amieze, izgonit din visul cu zodii, căci, nu se știe cum, fierul de călcat al mamei tale s-a răsturnat În patul unde dormi, prăjindu-ți adânc carnea. Urli de durere și nu mai știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre ușă, ca să aducă scara și se coborî În adâncuri. „Ană dragă, Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi țâșni o pasăre care sfredeli cerul verii ca un tunet. Bărbatul Întâi scrâșni, spărgându-și măselele, izbucni În plâns, apoi Începu să cânte ușor, Îndelung, ca atunci, În plutirea aceea peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune ce să faci. Cum să te prefaci... Că ești valet... ... Stai liniștit În cimitir. Cimitirul de locomotive. Ești Încă tânăr, norii curg pe cer, e iulie, curg ca și locomotivele În Încă nescrisele tale scenarii. Bărbatul cu trup atletic țâșnește și, Împins de puternicul resort al setei de răcoare, se aruncă În cap și sparge oglinda lichidă a micului lac din lunca Târnavei. Apa, rece și adâncă. Stuful, pe margini, verde, cu frunza tăioasă ca oțelul. La fel de fulgerător precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și, Împins de puternicul resort al setei de răcoare, se aruncă În cap și sparge oglinda lichidă a micului lac din lunca Târnavei. Apa, rece și adâncă. Stuful, pe margini, verde, cu frunza tăioasă ca oțelul. La fel de fulgerător precum a țâșnit, bărbatul iese la suprafață și Înoată cu mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Foarte original. Era posibil ca el s-o fi crezut, se gândea Ruby, numai ca să nu o facă să roșească. Strategia lui ar fi funcționat Însă, din moment ce fața ei era Înflăcărată de rușine. Dintr-odată Îi sună pagerul. Mâna Îi țâșni către borseta de la brâu. —Scuze, tre’ să plec, spuse el. Luă o gură grăbită de cafea. Apoi puse paharul deasupra automatului lângă toate celelalte păhărele de cafea abia atinse, lăsate probabil de colegii lui ale căror pagere le tăiaseră pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chiar, răspunse el, uitându-se lung la fructele care se Învârteau pe ecran. De fapt, fie vorba-ntre noi, n-am câștigat un ban la jocuri mecanice de noroc. Nici nu termină bine fraza, că o cascadă zuruitoare de jetoane țâșni pe podea. —Măiculiță, exclamă Ruby neîncrezătoare. Am câștigat. Chiar am câștigat. Cred că-s vreo cincizeci de lire aici. Se trezi aruncându-se la gâtul lui și pupându-l pe obraz. Oamenii care jucau la aparate vecine Îi văzuseră câștigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi este permanent frică să nu se trezească dat În judecată pentru malpraxis. Ruby dădu din cap. Poate asta explica angoasa inițială a lui Sam la primirea telefonului de pe plajă. Fi lăsă capul În jos și privi cum laptele Îi țâșnește din sân În biberonul copilului. — Păi, mai bine-mi pun o talangă de gât și-mi schimb numele În Joiana și gata, zise ea, explicând că Saul se oferise să hrănească el copilul noaptea un timp, ca ea să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce putea ca să-l mai calmeze. De mai multe ori l-a Întrebat dacă nu vroia să-i facă ceva fierbinte de băut, dar el Îi spusese că era În regulă. Apoi, pe la șapte, telefonul sună de lângă pat. Mâna lui țâșni după telefonul de pe noptieră. Îi șopti lui Ruby că era Irene. —OK, cred că ar trebui să vin acolo. Există un zbor care decolează de pe Heathrow la ora zece. —Lui Buddy Îi merge atât de rău? spuse Ruby după ce Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru gunoi plină cu apă care țâșnea din mai multe părți. Oblonul atelierului era, în sfârșit, pe jumătate ridicat, mi-am aplecat capul și am intrat. Înăuntru, sub sânii uleioși ai unei fete de pe un calendar, am dat peste un bărbat robust, cam de vârsta mea, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]