4,216 matches
-
un prieten uneori simt că trăiesc mai multe zile dintr-odată 11 Azi dimineață în timp ce-mi beam ceaiul a izbucnit furtuna un geam s-a spart aer rece a umplut odaia m-am simțit copil mi-am amintit țipătul mamei toată apa din găleată mi-am turnat-o pe față 12 Undeva în vale e un schit uneori aduse de vînt sunete de clopot răzbat pînă aici și-mi închipui că am avut o iubită pe care am părăsit
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
își scuturau roua pe un tărîm fără apus Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și țipătul din somn au dovedit a fi cînd dulăul a încrustat carnea lui în timp ce cobora frînghii din soare pentru o "Femeie la fereastră" a lui Toulouse Lautrec din Muzeul Impresioniștilor din Moscova în ea zămislind hățișuri cel care se înalță dincolo de
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
unde mai găsim instinctele sau primitivismul, asocialul și abisalitatea, "domenii" pe care Kierkegaard și Nietzsche le vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dea în grămadă, dar căzând deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu părul vâlvoi, numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a lui Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ciopârțind în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu din înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un țipăt înfiorător și un horcăit care venea din jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care nu-l puteau atinge. Pe asfalt era un lac de sânge. Nimeni n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ivi între dânșii la împărțeala câștigului. Unul dintre ei luă un crâmpei de lemn ce-l găsi la îndemână și lovi în frunte pe tovarășul său, care căzu amețit și plin de sânge la pământ. Băiatul, văzând sălbăticia, dete un țipăt de alarmă, dar mizerabilul se repezi să iasă din ogradă și, trecând pe lângă băiat, ridică mâna asupra-i... Zibal pică leșinat de spaimă". Apare evident că episodul înspăimântător din copilărie se va dovedi crucial în evoluția psihologică a eroului tulburat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică nu a avut loc după izgonirea slugii: În tăcerea nopții [...], un bărbat, două femei și doi copii fragezi, [...] jertfiți unul câte unul... Țipetele nebune ale copilului retezate de junghiul care-i despică pântecele... Gâtul spart de secure, prin deschizătura căruia iese, după fiece gâlgâitură de sânge, o horcăială surdă... Și cea din urmă jertfă, care, năucită într-un colț, asistă la toate astea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă, repetat, soțul pe nume, rămân fără răspuns din partea acestuia. De-abia când sătenii, întorși de la biserică, năvălesc în curte, hangiul are o reacție, încă mai terifiantă prin calmul aparent cu care este jucată. Astfel, el se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
timp de reflecție; chiar și soluția comodă, aceea de a se pierde în desimea confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o singură certitudine prinde contur dramatic în mintea tinerei mame: exemplul ei a fost deja imitat de alte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii, iar Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocniță ivită sub deal...". Teribila aventură nu se încheie aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite și un țipăt de femeie", ultima asaltată de o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
glandele mandibulare precum și cei din glandele care produc transpirația. Lor li se adaugă apetența socială, comparabilă cu nevoia de hrană, apă sau sex. Adică altceva decât "spiritul", dar analog acestuia. De exemplu, când sunt izolate, primatele încep să țipe. Este "țipătul de izolare", care încetează când animalul intră în legături cu congenerii săi. Atracția reciprocă a animalelor și impulsul social generează efectele de grup și relațiile dintre membri. Realizarea lor este stadială, iar unul din stadii îl constituie parazitismul social, temporar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
popularizare nu doar a operelor artiștilor tineri, dar și a lor în spațiul public. A. Séon vine cu un mic medalion, Disperarea Himerei, unde Himera nu are nimic din ceea ce o consacră mitologic ca monstru, ci este antropomorfizată, lansând un țipăt în vid. Doar privirea spectrală o mai poate asocia interregnului monstruos. Sentimental-dulcege, în același stil Art Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului tăiat, masca meduzantă reprezintă figura angoasei și a sacrilegiului. Apariție fulgurantă și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valență expresivă suplimentară, sugerând mai mult decât simpla expunere directă. În 4000 de trepte spre cer, Titus Mesaroș vorbea despre barajul de pe Argeș. Sunetul și muzica au fost făcute de către Radu Zamfirescu. Unul dintre simbolurile sonore folosite este cel al țipătului: oamenii urcă pe versanții văii ca să pună dinamita care, prin explozie, va disloca rocile. Când ajung pe culme, muzica încetează și nu se mai aude decât foșnetul de exterior al vântului și țipătul unui șoim, care sugerează înălțimea, pentru că șoimul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
dintre simbolurile sonore folosite este cel al țipătului: oamenii urcă pe versanții văii ca să pună dinamita care, prin explozie, va disloca rocile. Când ajung pe culme, muzica încetează și nu se mai aude decât foșnetul de exterior al vântului și țipătul unui șoim, care sugerează înălțimea, pentru că șoimul este stăpânul său. Când muncitorii încep să coboare, este contrapuns un alt simbol sonor: clipocitul apei care curge nevăzută, undeva la câteva sute de metri mai jos. Sunetul respectiv sugerează adâncimea foarte mare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cetățean prudent a „eșit”, totuși, din casă, dar a doua zi, potrivit celor declarate, însă pentru a se duce într-o localitate învecinată: „...am plecat la Băcești unde aveam un proces și când am ajuns aproape de târgușor am auzit niște țipete și pocnete în târgușor, iar niște țigani care fugeau din târgușor văzându-mă mi-au spus să nu mai intru în târgușor, că acolo se sfarmă târgul, se ucid evreii și că a venit armata (subl.ns.). Eu auzind acestea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lună. Aparatul de radio era deschis și încă de dimineață se anunțase „sinuciderea trădătorului general” Vasile Milea, ultimul ministru ceaușist al apărării naționale. Acum, la ora prânzului, am ciulit urechile și am ascultat discursul melodramatic al dictatorului, întrerupt de huiduieli, țipete și urlete. Lucrătorii radioului o dăduseră urgent pe muzică patriotică, conform „indicățiilor”. Nu aveam televizor în birou, așa că în cea mai mare viteză am plecat împreună cu Dorin la el în cameră pentru a vedea ce se mai întâmplă, la televizorul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece.” (p. 205) Finalul romanului este unul deschis, reflectând o viziune caracteristică literaturii contemporane lui Holban. Procedeul este motivat de autorul însuși în În marginea lui Aldous Huxley: „căci nu poți să
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pentru cultivarea perseverenței, spiritului critic și autocritic etc. Sarcina didactică: reconstituirea acțiunii pe care ar fi fost posibil s-o întâlnească în viață, folosind drept repere mici amănunte. Material didactic: cartonașe colorate care cuprind informații de tipul: ... era noapte; ... un țipăt puternic; ... necunoscutul; ... chip blând; ... dușman. Elemente de joc: aplauze, surpriza, manipularea materialului didactic. Desfășurarea jocului: copiii sunt anunțați că au de reconstituit faptele unei nopți, că au drept repere informațiile scrise pe cartonate, iar presupusele întâmplări, pe care le vor
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
A. Boissinot "îl transformă pe Rodrigue într-un adevărat Ulysse" (p. 30), stilul nobil și dezvoltarea epicului în celebrele versuri de la 1259 la 1262 ("plecarăm cinci sute"), 1284 ("mii de strigăte să ridicăm până la cer") și 1314 ("Ajung la cer țipete îngrozitoare"), 1291 ("Și facem să curgă râuri de sânge"), 1299-1300 Și pământul, și fluviul, și flota și portul / Sunt loc de carnagiu, unde moartea triumfă"), 1301-1302 ("O, câte fapte și câte bătălii / S-au stins în întuneric, lipsite de glorie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sexual printr-o deplasare narativă asupra grădinii (cosmos) și care se regăsește recategorisită în subiect animat (Anthropos): (17'') Albine i se oferi. Serge se înfruptă din trupul său. Iar grădina întreagă, întocmai perechii de îndrăgostiți, se prăbuși, într-un ultim țipăt de plăcere. Copacii se-ndoiau la pămînt, izbiți parcă de-o pală puternică de vînt; ierburile lăsau să le scape de pe buze un suspin de îmbătare; florile, copleșite, cu gura întredeschisă, își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o liniște deplină; ceva suav respira parcă din copaci; Emma își simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o voce tărăgănată, și Emma o asculta, tăcută, îmbinîndu-se, ca o muzică, cu ultimele tresăriri ale nervilor ei zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ea își imaginase! Acest oraș imens, zgomotos, amețitor, această mulțime, acest du-te-vino fără sfîrșit de trăsuri, de șarete, de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]