60,912 matches
-
vopsiți în galben. Îmi închipuiam raiul ce se năștea aici, primăvara. După vreo zece minute de mers, am urcat pe un deal, destul de departe de livada propriu-zisă. - Vezi acest salcâm, Ana? Aici mă refugiam în adolescență, în special vara. Mă așezam pe iarbă, cu privirea agățată de cer. Era liniște, doar păsările își făceau simțită prezența uneori, tăind aerul. Închideam ochii și ascultam... liniștea. Respiram aerul proaspăt, mâinile mele atingeau iarba într-o mișcare abia sesizabilă. Și iar îmi agățam ochii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am observat câteva coronițe din flori, uscate acum. Mai mult ca sigur, amintiri de sfârșit de an școlar, din copilăria prietenei mele. Deși cu puține rafturi, biblioteca m-a impresionat. Multe cărți, unele dintre ele, în ediții foarte vechi. Toate așezate într-o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se aici, citind sau scriind câte ceva. Totul respira prezența ei acolo, de la fotografia veche, până la culoarea ce domina camera în mici detalii de design. Albastru. Pe unde o fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
m-am ținut de cuvânt. Îl păstrez aici, în camera copilăriei mele, printre cărți, pentru că știu că se află în siguranță. De câte ori mi se face dor de el, îl scot din raft, îl privesc îndelung, apoi închid ochii și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la sfârșit, bucătăria arăta ca după război, rezultatul a fost perfect, iar noi ne-am simțit minunat împreună. Ne-am culcat târziu, e drept. Eu însă n-am reușit să dorm, decât câteva ceasuri. M-am trezit foarte devreme, am așezat cadoul fetei sub brad și mi-am făcut o cafea. Mi-ar fi plăcut să fim împreună măcar acum, de sărbători. Să te știu singur, în casa goală, nu e plăcut deloc. Am așa o strângere de inimă... Ce vei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
face să te refugiezi sub copaci, savurând o limonadă cu gheață. Muzica în surdină și umbra deasă de aici sunt o adevărată binecuvântare. Astăzi nu a venit prea multă lume, probabil și pentru că nu este sfârșit de săptămână. O zăresc așezată la o masă, nu departe de intrare. Îmi face semn cu mâna. - Mă aștepți demult? Scuză-mi întârzierea. - Stai liniștită, asta să fie cea mai mare problemă: că te-am așteptat câteva minute. Uneori, aștepți o viață întreagă. Știu să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
închipui. Nopți întregi de frământări și de lacrimi. Pentru ce? Nu eram vinovată cu nimic. Poate doar de faptul că îl iubeam enorm și făcusem din el un idol al sentimentelor mele. Nu puteam accepta că piedestalul pe care îl așezasem se prăbușea încet, știrbit de mizerii pe care eu nu i le-aș fi atribuit niciodată. Am suportat o grămadă de acuze nefondate, încercam să mă apăr pentru ceea ce nu făcusem. Până într-o bună zi. Privindu-mă adânc în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stau lucrurile. Da, fiecare învață din experiențele proprii. Din greșeli și din suferințe adânci. Îmi ești dragă, Ana. Și pentru că îmi ești dragă, vreau să-ți dau un sfat: ai grijă de sufletul tău, drămuiește bine cui merită să-l așezi în palmă. Să nu crezi orbește în nimic. Mai ales în dragostea perfectă. Indestructibilă. Viața nu este deloc un film siropos, ea este o lecție grea, destul de complicată. Și nu trebuie să te ia pe nepregătite... XIX. 13 septembrie De ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș auzi altceva decât zgomotul claxoanelor și al tramvaielor ce trec din cinci în cinci
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu mă înșel - sărindu-mi în brațe și șoptindu-mi la ureche: „Mami, astăzi mi s-a întâmplat ceva drăguț. În timpul orei, am rămas puțin în urmă la dictare. Doamna nu m-a certat, doar a venit și și-a așezat încet palma pe creștetul meu. Știi, mami? Am simțit că mâna aceea mă iubește.” Atunci mi-am dat seama, poate pentru prima dată în mod conștient, ce mult valorează un gest, la prima vedere atât de simplu. De câte ori oferim o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în care povestea, dar mai ales răbdarea cu care mă asculta, când, la rândul meu, îmi vărsam oful. Îmi aduc aminte că nu mă întrerupea niciodată până nu terminam ce aveam de spus. Mă fixa cu ochii ei frumoși, își așeza bărbia în palme și mă asculta. Doamne, cât de mult îmi lipsește! Când au trecut anii? Parcă toate s-au întâmplat ieri. Maria, eu, scrisorile, revista, noi, povestea. Scrisorile. Așa cum ne înțelesesem, le publicasem, la un moment dat. Ecoul a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
aici. Pentru totdeauna. Am însă convingerea că de acolo de unde ești acum, le vei citi. De ce nu m-ai așteptat? Aveam atâtea să îți spun! Lucruri pe care nu le-am vorbit cu nimeni, niciodată. Pentru că nu poți să-ți așezi sufletul în palma oricui. Și nici oricând. Îți privesc fotografia, ACEA fotografie care îmi este atât de dragă: Tu, undeva în munți, cu rucsacul în spate, privind zarea. Și nu pot să nu mă întreb pentru a mia oară: visai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din import? Nici! E mult prea devreme pentru aceste flori. Dar vă putem oferi altceva, aveți de unde alege. Vânzătoarele - foarte amabile. Marfa - destul de variată. Trandafiri, iriși, zambile, frezii, orhidee. Culorile - un curcubeu. Aranjate în buchete sofisticate ori, pur și simplu, așezate în vaze transparente, îți furau privirea, de cum intrai. Doar că printre toate aceste minunății nu găsea ceea ce dorea. - Mulțumesc pentru amabilitate. Ieși, lăsând vânzătoarele perplexe. Afară începuse ploaia. Măruntă și sâcâitoare. Mai mult a toamnă, decât a primăvară. Deschise umbrela
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stătea în fire. Ultima florărie din oraș. Cea cu numărul unsprezece. Se opri în fața geamului imens. Cu siguranță și aici va primi același răspuns: nu avem, e prea devreme. Aveau dreptate, sortimentul acesta cu flori catifelate, în formă de pâlnie, așezate în spic pe lujere înalte, elegante, se găsea mai târziu, spre vară. Punct. În vitrină, străluceau galben, solar, câteva lalele. Raze prinse într-un buchet rotund. În clipa aceea a știut că nu mai conta. Găsise mesagerii pentru ceea ce nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te simți fericit, chiar dacă îți merge bine și toată lumea te apreciază, chiar dacă ești înconjurat de prieteni, dacă ești iubit. Da, simți că-ți lipsește ceva, „ceva” ce nu ține de lumea fizică, nu e tangibil ca pământul pe care te așezi atunci când vrei să-ți tragi sufletul. Un „ceva” pe care nu știi, nu poți să-l determini cu precizie, dar pe care îl aștepți. O plutire a spiritului, dincolo de tine însuți. Cineva mi-a spus odată că fericirea ține trei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu un fel de compasiune în priviri. Mai că l-ar fi bătut pe umăr, spunându-i: Lasă, trecem noi și peste asta. Eu sunt aici și n-am de gând să plec, precum ceilalți. Erau însă și zile când, așezată la masa din bucătărie, învăluită în nori groși de fum, îi arunca de sus priviri ironice: Nu te-ai săturat încă de mine? Nu ți s-a urât? Poate ar fi cazul să mai scoți și tu capul în lume
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l văzuse înainte... Era foarte sigură. Simți cum i se pune un nod în gât și genunchii începură să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe pervaz. Privi cerul înghețat, dar senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea, dulce: -Te rog să i-o duci tu! 24 decembrie 1956 Iarnă adevărată în micul Paris, zăpada a cucerit orașul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
adevărată în micul Paris, zăpada a cucerit orașul, stradă cu stradă, ajungând până în cele mai înghesuite alei. Ajun de Crăciun. Lumea se îndreaptă, grăbită, spre casă. Ici- colo, în fața vreunui magazin mai cochet, doamne aranjate, însoțite de domni pe măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung și își continuă drumul. Nu crede în Moș Crăciun. Pe la el n-a trecut niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un sărut și cu bucuria pe chip, o așază pe pervaz. Privește afară, spre cerul înghețat, dar senin, ca și cum ar fi căutat, din ochi, pe cineva. Și șoptește: - Mulțumesc! FLASH 19 (Galbenă gutuie, dulce...) - II Nu te mișca! Te rog! Perfect! Și lumina cade atât de bine! Nu vorbise
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
octombrie, acolo, în parcul în care își purtase de atâtea ori pașii, unde își trăise iubirile și, de multe ori, dezamăgirile. Acum doar savura clipele când, cu șevaletul sub braț, străbătea aleile, căutând din ochi un colț liniștit. Să se așeze și să uite de toate, prins în culorile ce se așezau pe pânza imaculată... ...Anii în care străbătea jumătate de oraș ca să ajungă la slujbă, rămăseseră în urmă. Acum avea tot timpul din lume. Azi își propusese să picteze banca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pașii, unde își trăise iubirile și, de multe ori, dezamăgirile. Acum doar savura clipele când, cu șevaletul sub braț, străbătea aleile, căutând din ochi un colț liniștit. Să se așeze și să uite de toate, prins în culorile ce se așezau pe pânza imaculată... ...Anii în care străbătea jumătate de oraș ca să ajungă la slujbă, rămăseseră în urmă. Acum avea tot timpul din lume. Azi își propusese să picteze banca aceea veche, de pe malul stâng al lacului. Unică, pentru că celelalte erau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
al lacului. Unică, pentru că celelalte erau noi în peisaj, majoritatea din ele vopsite țipător. Se îndreptă cu pași înceți spre locul ales. Nu se grăbea. Avea timp, tot timpul... Dar ea ...cine este ea? De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o mâncați, ar putea să vă folosească drept model, într-una din picturile dvs. Îmi amintesc că odată, la un Crăciun, Moșul mi-a adus, printre altele, și o gutuie. N-am fost prea încântată, pe moment. Până la urmă, am așezat-o la fereastră, rugându-mă să ajungă, printr-o minune, în casa unui copil pe care, dintr-o ciudată întâmplare, Moșul l-ar fi uitat. Să nu râdeți, pe atunci credeam în tot felul de minuni. De ce avea sentimentul că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să ne mai fi întâlnit pe aici? - Mi-ați luat-o înainte cu declarația. La același lucru mă gândeam și eu acum. - Nu vreți să stați pe bancă, lângă mine? E mai ușor să stăm de vorbă astfel. - Mulțumesc. Se așeză, nu foarte aproape de ea, dar suficient încât să-i simtă parfumul fin, ce o învăluia ca într-o aură. Liliac? Violete? Nu-și dădea bine seama, dar era încântător. - Să nu mi-o luați în nume de rău... Venisem cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise numele pe care îl căuta. O cruce simplă, pierdută printre „monumentele” impunătoare din jur. O fotografie mică, pe care de altfel o știa, câteva date, obligatorii în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]