6,323 matches
-
din adânc“ - nu și locul geografic din care sa stabilit că izvorăște acesta. Cum am putea sesiza totuși un asemenea mod de ființare, simpla ei prezență? Probabil regresiv, venind dincoace de privirea ambientală și de 126 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 123. preocupările cotidiene. De exemplu, dincoace de natura adusă întro anumită ordine sesizezi ceva inepuizabil și imprevizibil, ce nu poate fi stăpânit ca atare. Însă în același loc ni se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei, ne asigură filozoful german, te întâmpină simpla lipsă de sens. Și, deo potrivă, ceea ce se opune cu violență posibilității sensului, absurdul însuși. Astfel întâlnită, natura ne apare absurdă în ea însăși, simplă dezlănțuire de forțe fără nici o măsură. Este însă suficient de clară această idee? Înainte de toate, este ea de înțeles, așa cum ne lasă aceste pagini să o aproximăm? Să admitem că, în primă instanță și cel mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
decurge aici din ceea ce Heidegger însuși spune. Este la fel de surprinzătoare ca și o alta, enunțată mai sus, anume că, dacă orice poate fi privit ca simplă prezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Din aceste motive, îmi este greu să înțeleg de ce spune Heidegger că „orice ființare ce nu are felul de a fi al Daseinului [trebuie] să fie concepută ca lipsită de sens“. Greu de înțeles este și trecerea de la cele lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este greu să înțeleg de ce spune Heidegger că „orice ființare ce nu are felul de a fi al Daseinului [trebuie] să fie concepută ca lipsită de sens“. Greu de înțeles este și trecerea de la cele lipsite de sens la cele absurde. Deși lipsa de sens nu e citită negativ, ea poate conduce la cele absurde („numai ceea ce este lipsit de sens poate să fie absurd“). Însă cum ar putea ceva lipsit de sens să devină potrivnic sensului însuși? În ce fel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de a fi al Daseinului [trebuie] să fie concepută ca lipsită de sens“. Greu de înțeles este și trecerea de la cele lipsite de sens la cele absurde. Deși lipsa de sens nu e citită negativ, ea poate conduce la cele absurde („numai ceea ce este lipsit de sens poate să fie absurd“). Însă cum ar putea ceva lipsit de sens să devină potrivnic sensului însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Întradevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sensului însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Întradevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea unui meteorit de proporții, ce duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
duce la dispariția unor specii vii, apare sigur absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este situarea locuinței în apropierea acelor forțe ale naturii ce pot să disloce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurdă. Doar că toate acestea nu sunt absurde în ele însele: nu sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este situarea locuinței în apropierea acelor forțe ale naturii ce pot să disloce totul în cale. A socoti ceva lipsit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sar putea spune cu înțeles așa ceva. Ele devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este situarea locuinței în apropierea acelor forțe ale naturii ce pot să disloce totul în cale. A socoti ceva lipsit de sens înseamnă a reacționa pe fondul unor așteptări și dorințe. Ceea ce vreau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
devin absurde în măsura în care omul vine în față și întâlnește nemijlocit puterea lor. Apar absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este situarea locuinței în apropierea acelor forțe ale naturii ce pot să disloce totul în cale. A socoti ceva lipsit de sens înseamnă a reacționa pe fondul unor așteptări și dorințe. Ceea ce vreau să spun este că lipsa de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că lipsa de sens nu poate fi rezervată unui mod de ființare străin nouă. Aș merge chiar mai departe, afirmând că doar acolo unde sunt posibile cele cu sens devin posibile și cele lipsite de sens, în ultimă instanță cele absurde. Am putea privi această chestiune și altfel. Oare omul nu ia uneori el însuși cu asalt propria sa ființă și ființa oricărui alt lucru? Nu devine el însuși profund indiferent și generator de indiferență, în toate accepțiunile cuvântului? Sensul impus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propria sa ființă și ființa oricărui alt lucru? Nu devine el însuși profund indiferent și generator de indiferență, în toate accepțiunile cuvântului? Sensul impus în manieră silnică, violentă, ce desfigurează tot ce întâlnește în sfera sa, nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai ceea ce poate avea sens ar putea să devină absurd. Despre un fenomen străin voinței omenești, care totuși ne înspăimântă și ne fascinează, precum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altă semnificație a cuvântului „absurd“, pe care o întâlnim însă mai rar. Nu mai privește ceva opus sensului, disolutiv în orice privință. Nu poate fi redusă la ceea ce implică ideea de sens, așa cum sunt „lipsă de sens“ și „nonsens“. Cele absurde nu mai păstrează o formă implicită de apartenență la sfera de posibilitate a sensului. Dimpotrivă, această sferă e lăsată acolo unde îi e locul, spre a se recunoaște, dincolo de ea, ceva straniu sau incomprehensibil. Când Kierkegaard vorbește despre paradoxul clipei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică profund înțelesul lipsei de sens. Întradevăr, unele fenomene pot să apară cu totul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau formulat propoziții absurde sub cele mai variate intenții. Un exemplu bine cunoscut este cel oferit de Noam Chomsky, mult reluat în scolastica acestui timp: „Colorless green ideas sleep furiously“ („Ideile verzi incolore dorm furios“). Însă această propoziție nu este chiar neinteligibilă, grație sintaxei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine» [...]. 132 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 128. Restul nu prezintă nici o importanță. Trebuie însă reținut că această cameră, veșnic pătrunsă de întuneric, nu are nici uși, nici ferestre și nu comunică cu lumea din afară decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
recunoscut chiar în viața cotidiană. Dacă suntem atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim săl imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în toată libertatea sa.<ref id="136">Ibidem, pp. 164-165.</ref> Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]