11,260 matches
-
zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un abur umed și înmiresmat. Țâșnise fără vreo idee, se aruncase înainte fără gânduri, până ce dăduse de fața fermecată a lumii. În primul moment, totul i se arătase violet. Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el vedea totul, și iarba, și pădurea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în acest om acoperit de mușchi răsuciți în toate părțile, care îl ajutase s-o convingă pe Zoe. Și-așa a și făcut. L-a lăsat pe Gligore pe malul bălții. Stătea năucit, iar pe lângă urechile lui se ridica un abur mov, ca un curcubeu. Dintr-o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit, era la Comoșteni, un fir subțire și șerpuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
l-a-nvelit într-o rasă, apoi a scos briciul și i-a dat barba jos într-o clipită. Când au ieșit afară, era încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot așa, zâmbind cu un singur obraz, învăluit în ceața violetă, și duși au fost. Siguranța Eliberatorului, modul lui liniștit și operativ îi impuseseră respect atunci, iar acum încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
2005. Și dintr-odată buzele lui Andrei Ionescu încep să se miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb. Un cuc în zare s-auzea, Fluier de tren se repezea! Voiam s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi, neobosit, În fum și abur clocotit! Drumuri Aș vrea să alerg Prin lumi nesfârșite, Să văd chipuri noi Și necunoscute. Spre creste de munți Si păduri înverzite, Să-mi îndrept pașii Pe căi nevăzute. Și-apoi spre apus, Puțin obosită, Să-mi caut culcuș Sub
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este folosită la depozitarea celor nefolositoare: pâine uscată, ziare și reviste. Dormitorul este și el nemulțumit. Aici domnește dezordinea totală
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deja sforăia, una dintre ele se ducea la ea și îi dădea supă sau pâine cu miere. Zilpa mai ales luase suferința lui Ruti pe umerii ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe lumea cealaltă. Se ducea la ea în fiecare noapte și-i spunea vorbe de încurajare și de speranță, însă Ruti doar stătea acolo întinsă, inertă și surdă la orice. Apoi a venit luna nouă și toate femeile au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului păreau un fumegai cenușiu, prin care, ca printr-o pâclă, am văzut cum caporalul, întins la pământ, scoate o cutie de chibrituri, încercând să aprindă unul, însă i-a luat foc toată în mână, și atunci a aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe scaun, am simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
secunda următoare că era briceagul pe care-l recuperase În grabă. Îl ridică, Îl Întoarse Între degete și abia atunci Își dădu seama că tremura de frig. Cu briceagul În scobitura palmei, se strecură sub duș Într-un nor de aburi. Apa caldă curgîndu-i pe trup Îi dădu o senzație de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl lui le plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt mîndră de ce am făcut, Marie, dar dacă ar fi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se relaxeze, să ia lucrurile așa cum sunt, rock’n roll; astfel, ziua trecu pentru el fără incidente, la drept vorbind fără nici un eveniment. Spre unsprezece seara, trecu din nou prin fața bazinului de jacuzzi. Deasupra apei ce murmura ușor, urca un abur subțire, străbătut de razele lunii pline. Bruno se apropie În tăcere. Bazinul avea trei metri În diametru. Lângă marginea opusă, era un cuplu Înlănțuit; femeia părea să fie călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întotdeauna înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită. Închid ochii, încercând să-mi păstrez calmul. Probabil că n-am înțeles eu bine. E in cauza surescitării la auzul veștii că am fost numită partner. Mi s-a pus un abur pe creier. OK. Hai să mă uit iar la el, cu calm. Deschid ochii și mă uit din nou la memo - însă acesta spune exact același lucru pe care l-a spus și mai devreme. Vă rog înregistrați. Datat 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tamtam, poate că lucrurile nu stau chiar așa de rău cum am crezut. Dar chiar în clipa în care simt că mă mai înseninez puțin, am conștiința clară a faptului că sunt ca un călător disperat care vede mirajul prin aburul închipuirii. Compania de asigurări nu acoperă niciodată suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile. Ce au zis cei de la asigurări ? spun, cu un nod în gât. O să... Încă n-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fața în pernă și de a mă scufunda în uitare. Ce drăguț, zic politicoasă. E o cameră foarte frumoasă. — Bine ! Eddie își lovește palmele una de alta. Păi, Samantha, ce s-o mai lungim, ai primit slujba ! Îl privesc prin aburul minții. Slujba ? Ce slujbă ? — Eddie ! sare ca arsă Trish. Nu poți să-i oferi pur și simplu slujba ! Încă n-am terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sec, încercând să-mi ascund panica. Păi, cred că... am să ajung la etapa cu apretatul... imediat... Fără să-mi vină să cred ce fac, ridic fierul. E mult mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu vă faceți griji ! Eu îmi văd de treabă... În clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul jos cu zgomot și-mi îngrop capul în mâini. Sunt nebună. N-o să meargă niciodată. Nu sunt făcută să fiu menajeră. Aburii fierului de călcat îmi pufăie în față și țip, speriată. Îl scot din priză și mă prăbușesc lângă perete. E abia nouă și douăzeci și deja sunt cu nervii la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi cu aromă de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am simțit un miros atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin abur, îl văd pe Nathaniel descheindu-se încet la nasturii cămășii. Apuc să zăresc o porțiune de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin abur, îl văd pe Nathaniel descheindu-se încet la nasturii cămășii. Apuc să zăresc o porțiune de piele bronzată și-mi cobor grăbită privirea. Hai să nu ne comportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin abur, îl văd pe Nathaniel descheindu-se încet la nasturii cămășii. Apuc să zăresc o porțiune de piele bronzată și-mi cobor grăbită privirea. Hai să nu ne comportăm ca niște adolescenți. Își dă jos cămașa. Ce mare lucru ? Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A ! Îmi vin în fire. Scuze. Mă... gândeam aiurea. — Îți ard foarte tare obrajii. Iris își pune mâna, curioasă, pe obrajii mei. Te simți bine, scumpo ? — Cred că e de la... îhm.. abur. Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]