7,542 matches
-
unei reorganizări sociale, sistemul F. Doriți ca societatea dumneavoastră să fie mai perfectă decât cea a Spartei și pentru asta orice monedă trebuie interzisă în mod sever. Ceea ce vă pune în încurcătură este faptul că trebuie să îi faceți pe adepții dumneavoastră să decidă să își golească punga cu bani. Ce vreți? Este piatra de încercare a tuturor reorganizatorilor. Nu există niciunul care nu făcea o minune dacă reușea să învingă toate rezistențele și dacă umanitatea întreagă consimțea să devină între
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sfârșit, deși credința religioasă nu este "de vânzare", societățile libere lasă religia în seama acelorași principii drepturi egale și libertate de alegere care se află și la temelia pieței libere. Biserici, moschei, sinagogi și temple concurează unele cu altele pentru adepți și pentru sprijin. În mod deloc surprinzător, acele țări europene care oferă sprijin de stat bisericilor tind să aibă o participare foarte scăzută la biserică, în timp ce țările fără sprijin de stat pentru religie tind să aibă niveluri mai mari de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Ludovic-Napoleon Bonaparte, candidatul celor dintâi, și pe Louis Eugène Covaignac, candidatul celor din urmă. Thiers nu se va ralia însă loviturii de stat a lui Ludovic-Napoleon Bonaparte din 2 decembrie 1851. În cursul evenimentelor din 1848-1849, Adolphe Thiers este un adept al menținerii votului cenzitar și al unui rol semnificativ al Bisericii Catolice în învățământ. El intră în polemică cu liberalii economiști reprezentanți de Bastiat, pe care îi acuză chiar că se fac vinovați de a inspira radicalismul de stânga, polemică
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
raporturilor realității umane cu lumea. Melancolia este o condiție a logicii virtuozității. Argumentele pe care ea le găsește împotriva existenței au un mai mare grad de legitimitate decât argumentele ce pledează pentru. Aceste argumente ne-ar transforma pe toți în adepți ai neantului. Din nefericire, intervine o imunitate ho-meostatică pe care cei sănătoși o ridică împotrivă. Nu cred că logica noastră este umilită într-o dispută cu melancolia (așa cum afirmă L. Blaga). De sub orice ruină izvorăște un râu de melancolii. Suferințele
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
literare: "Cât timp a fost la redacția Cuvântului timp de șase ani, Sebastian a fost la fel ca mulți colegi de generație un antidemocrat pe față, un antiliberal înverșunat, un simpatizant al fascismului mussoli-nian, un antieuropean rece și complementar, un adept înflăcărat al anarhiei României". Cu un talent "îndrăcit", el a servit toate ideile diabolice ale ocrotitorului său, care, la rândul lui, s-a servit, în evoluția spre un antisemitism deschis, de evreitatea lui Sebastian. Tot Sebastian îi scria lui M.
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
baronia nu aduce de moștenire știința sau geniul și că nu e destul ca să aibă cineva un privilegiu - chiar cu pajere mpăratească fie - pentru ca să aibă la dispozițiunea sa imperiul cel vast al științei și lumina cea curată a criticei filozofice. Adepții școalei române de filozofie sunt cu mult mai încrezuți și mult mai nejenați; baronia și nimbul poetic sunt un drept nu la critică, ci până și la batjocură, până și la persiflagiu asupra acelora cari ar avea cutezarea de a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
omogenitatea de naționalitate și limbă a acelora ce vor serba-o și prin împrejurarea că se va ținea lângă mormântul lui Ștefan cel Mare, nimeni nu va putea opri ca ea să aibă, afară de cel religios, și un caracter național. Adepți ai bisericei creștine, fie ea de orice nuanță, noi cu toate astea n-am încetat de-a fi români, și de aceea vom ști ca să dezvoltăm această zi într-o serbare națională în memoria lui Ștefan cel Mare. De sine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
crește de-acu 'nainte. Eu, [eu] las lumea ce merge deja ca să meargă cum 'i place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țărei e creșterea morală a generațiunei tinere și a generațiunei ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întîi, dar la cea de-a doua sufletul meu ține cum ține la el însuși. ["LUPTELE DE PARTIDĂ... "] 2257 Luptele de partidă în România - ca orice luptă pentru esistența și pentru pînea de toate zilele; și acea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din perioada încercărilor de răspândire a catolicismului în părțile de sud ale Moldovei. În privința vechimii vieții creștine aici, mai relevantă este apropierea noastră de nordul Dobrogei, locul unde urmele creștinismului datează încă din perioada marilor persecuții ale împăraților romani împotriva adepților noii religii, în secolele III-IV. Este adevărat că zona în care ne situăm nu excelează în trecut prin așezăminte religioase grandioase. Să nu se uite însă ceea ce am subliniat încă de la începutul lucrării, anume că pe aici a fost traseul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rațiunea științifică. Pe scurt, această carta va încerca să nu sufere nici de "complexul lui Astérix" știința franceză asaltată în universalismul ei de niște cow-boys răi veniți pe peste Atlantic -, nici de complexul "referințele reverențioase": nu va fi opera unui adept fanatic al vreunei secte sau mode. Se va fi înțeles până acum că nu intenționez să-mi refuz o abordare critică pe care mulți reprezentanți ai acestui curent pragmatic o adoptă. N-am de gând nici să mă limitez la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
relațiilor dintre state, propusă anterior de Hilferding și Bukharin, asupra fenomenului războiului. Scrierile lui Lenin sînt ambigue în privința războiului. Unii cercetători susțin că el nu reușise să evidențieze cauza exactă a imperialismului (Barone 1985: 53). Probabil că nu era un adept al teoriei sub-consumului. Lenin vorbea ca și cum n-ar fi pus niciodată sub semnul întrebării principiul lui Marx cu privire la tendința scăderii ratei profitului, ca primă cauză a imperialismului (O'Connor 1970). Cu toate acestea, el era ferm convins că tendința către
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
perioadei timpurii a războiului rece. Pentru că Kennan și Kissinger au încercat să evite cei doi poli tipici ai politicii externe americane și oscilația între integritate morală și izolaționism, respectiv responsabilitate morală și intervenție, ei pot fi într-adevăr numiți realiști - adepți ai acelei Realpolitik a Europei secolului al XIX-lea. Dar Kissinger ilustrează și limitele diplomației Concertului. El chiar a încercat să reactualizeze sistemul și a integrat sfera economică în nivelul politicii înalte. Însă el a lăsat locul cuvenit sferei economice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
paradigma marxistă se referă la problema războiului și a păcii ca la una de interes periferic. Această viziune triadică asupra disciplinei relațiilor internaționale și a economiei politice inter-naționale nu îi caracterizează totuși doar pe realiștii tradiționali. Michael Banks (1985), un adept al perspectivei "societății mondiale" a lui John Burton, a elaborat o triadă similară (vezi tabelul 8.2). Tabelul 8.2 Cele trei paradigme ale lui Michael Banks Criterii Paradigme Realism Pluralism Structuralism Imaginea de bază "bila de biliard" "pînza de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
materialismul puterii. După părerea lui Waltz, teoria sa reprezintă un pas hotărîtor înainte, atît față de moderniști (scientiști), cît și față de tradiționaliștii celei de-a doua dezbateri. Waltz susține că aceste două abordări, deși diferite ca metodă, sînt unitare în ce privește metodologia. Adepții lor "subliniază că acele categorii propuse de teoreticieni trebuie să fie în consonanță cu motivele și percepțiile actorilor [și că] explicațiile consecințelor politice internaționale pot fi conturate prin examinarea acțiunilor și interacțiunilor dintre națiuni și ceilalți actori" (Waltz 1979: 61-2
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politicii, asupra politicii ca o abilitate practică și nu ca model abstract. Prin urmare, în timpul celei de-a doua dezbateri s-au ciocnit nu doar două versiuni ale întreprinderii științifice, ci și două versiuni ale realismului (vezi Walker 1987). Pentru adepții "subtilității continentale" și ai vicleniei lui Niccolò Machiavelli, realismul derivă din cunoașterea practică și din rațiunea utilitaristă. Pentru ceilalți, inspirați mai mult din așa-zisa viziune mecanică asupra lumii a lui Thomas Hobbes (vezi Vincent 1981; Bartelson 1996; dar și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Eșecul lui Giscard în rezolvarea câtorva dintre problemele de adaptare a statului la realitățile economice și sociale contemporane a fost printre motivele principale care au generat înfrângerea acestuia de către François Mitterrand la alegerile prezidențiale din 1981.48 Chiar dacă Giscard și adepții acestuia inițial pledaseră în favoarea reformei teritoriale în concordanță cu descentralizarea politică, după șapte ani de președinție, s-au schimbat puține lucruri în această privință, iar aceasta a fost lăsată pe mâna socialiștilor care au reușit să fructifice câteva dintre ideile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
set al cunoștințelor, valorilor și credințelor care dau, legitimează structura unei societăți. Deși această noțiune este asociată cu conflictul social, ideea fundamentală că cultura reprezintă suportul structurii sociale este ceva pe care atât sociologii funcționaliști cât și cei care sunt adepții perspectivei conflictualiste acceptă, în general, acest lucru. Acesta este unul din motivele pentru care teoreticienii funcționaliști insistă asupra nevoii de consens. Ei cred că societatea lucrează mai bine când credințele și valorile oamenilor sunt în acord cu organizarea societății lor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de toate preparatele pe bază de legume, moștenire ale unei tradiții gastronomice rurale, strâns legată de produsele obținute prin cultivarea pământului. Și tocmai de la această tradiție se poate porni când trebuie să se alcătuiască un meniu pentru musafiri care sunt adepți ai modalităților clasice de a găti. Pentru o cină în familie, împreună cu părinții și rudele care nu apreciază întotdeauna în bucătărie notele exotice, se poate alege un meniu vegetarian care să amintească de sărbătorile petrecute la bunici sau de prânzurile
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
mâine mai mult decât azi. Ioana Viașu face parte dintre aceia, nu foarte mulți care au plecat pe acest drum cu năzuința de a-l parcurge cât mai departe. Nu am fost niciodată și nu voi fi nici pe viitor adeptul șabloanelor sau regulilor excesive. Prin urmare nu îmi voi pune problema existenței unor criterii de evaluare ale unei cărți, fie ea chiar și în domeniul economic. Motivațiile mele sunt multiple și nu doresc să insist, nu despre convingerile mele mi-
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
femeilor cinstite și alte poeme, ed. cit., p. 44. 637 Ibidem, p. 45. 178 Identificăm două personaje în Cartea Ducesei: naratorul visător, cel care relatează istorisirea, și cavalerul în negru. Acesta din urmă nu pare deloc naiv. Este, dimpotrivă, un adept al convențiilor dragostei curtenești, care au devenit o parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent, după cum vom observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru convertirea altora. În acest sens, modul miraculos în care predică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1572), poartă titlul În limba latină, și anume: De E Delphico sau De E apud Delphos, De Pythiae Oraculis și De Defectu Oraculorum. Pentru expunerile sale cu privire la istoria și funcționalitatea Oracolului de la Delfi, unde Îndeplinește funcția de preot apollinic, Plutarh, adept al Școlii Academice târzii, a adoptat forma clasică a dialogului, păstrând cu rigoare, În măsura posibilităților ce le avea, stilul dialectic În confruntarea de idei. Traducerea de față este făcută după textul stabilit de Robert Flacelière, Plutarque, Œuvres morales, Les
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
comerț, ci din simpla dorință de a vedea lumea și de a afla lucruri noi”. Prin concepțiile sale, pare a da glas Înseși opiniilor lui Plutarh. - Lamprias, „protagonistul” dialogului, tot o „voce” a lui Plutarh Însuși. - Didymos, poreclit „Rătăcitorul” (Planetiadis), adept al cinicilor, cu totul străin de tonul academic al discuțiilor. - Cei doi „străini”, oaspeți Întâmplători ai Oracolului, invitați, cu eleganță, să nu participe la discuții. - În aceeași situație de outsider se găsește și tânărul Heracleon din Megara, un personaj secundar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
femeilor cinstite și alte poeme, ed. cit., p. 44. 637 Ibidem, p. 45. 178 Identificăm două personaje în Cartea Ducesei: naratorul visător, cel care relatează istorisirea, și cavalerul în negru. Acesta din urmă nu pare deloc naiv. Este, dimpotrivă, un adept al convențiilor dragostei curtenești, care au devenit o parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent, după cum vom observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru convertirea altora. În acest sens, modul miraculos în care predică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]