7,836 matches
-
electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el distona în acest univers. De când se trezise, el însuși, își ridicase aceeași problemă, cea pe care o formulase acum Prescott. Nemulțumindu-se cu simpla afirmare a unei asemănări de structură, era pe cale să se identifice cu persoana unui mort. Astfel, pornind de la constatarea că are aceleași amintiri și același aspect fizic ca și Gilbert Gosseyn I-ul, el susținea că este Gilbert Gosseyn I-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lor, ca și în lumea înconjurătoare. Acumularea treptată a cunoștințelor face ca până și mințile cele mai simple să înțeleagă, în sfârșit, și să respingă pretențiile unei minorități la o așa-zisă "superioritate ereditară". Începe atunci o implacabilă luptă pentru afirmarea personalității. Korita tăcu o clipă, apoi continuă: - Această luptă constituie elementul cel mai caracteristic al perioadelor "hibernale". Din fericire, sau din nefericire, lupta se desfășoară de obicei în cadrul unui sistem de legi, care tinde să protejeze minoritatea privilegiată. Mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tu-i predai această putere, în măsura în care tu te lași controlat de acel eveniment sau de acea persoană. Dacă tu ești centrat în Sinele Tău Divin știind că totul se petrece pentru binele tău cel mai înalt, atunci tu prin simpla afirmare a acestui adevăr demonstrezi că ai putere asupra evenimentelor sau persoanelor respective și că ele nu te pot afecta în nici un fel. În acel moment tu te lași în mâna lui Dumnezeu și e ca și cum spui „Facăse Voia Ta, Doamne
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
incinerației Această practică rituală a fost exercitată îndeosebi în perioada elenistică, cunoscând o anumită amploare în perioada precedentă răspândirii creștinismului. Afirmația este demonstrată prin prezența unor necropole de incinerație la Argamum, Callatis (circa 100 de morminte) etc. În perioada de afirmare a noii religii, s-a ajuns la prezența a 20 de morminte de incinerație la Tropaeum Traiani (descoperirea contemporană cu alte 43 de morminte de inhumație, din care 35 aparțineau creștinilor), iar între anii 1958-1971, la Beroe puteau fi identificate
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fiecare dispune de o serie de caracteristici fiziologice, psihologice și atitudini sociale care nu se repetă întocmai la ceilalți infractori. Astfel în timp ce un infractor dat este definit prin anumite tentații și dorințe (materiale, hedonive etc), un altul poate urmări o afirmare de sine, combaterea sau supunerea adversarului. Tocmai acesă paletă largă de profile psiho-caracteriale îngreunează semnificativ elaborarea unor concluzii generale cu privire la remediile criminalității. Practica și legea penală au solicitat să se țină seama de existența unor tipuri de infractori cum sunt
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fac ficțiune, ci am oglindit cât mai veridic adevărul vieții. Am pornit pe acest drum după multă chibzuință și mai ales în urma unor substanțiale insistențe venite din partea unor persoane, care m-au determinat să trec de la momentul ezitării, la momentul afirmării celor scrise. Un rol determinant l-a avut d-na Felicia Obrocaru-Soloviev, colegă de facultate cu fiicămea și care, aflându-se ca musafiră la Paris, a dat peste redactarea specială pentru familie, nicidecum spre a fi publicată. În calitate de profesor de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numărul populației cu încă 380.000 de noi cetățeni din lumea întreagă, oameni cu calificări superioare. în orele serii, la T.V. am aflat noi știri despre revoltele popoarelor islamice de pe continentul Africii, ca vârf al tensiunilor și al modului de afirmare, Libia este cap de afiș. Violențele de acolo sunt de nedescris, iar riposta lui Gaddafi întrece orice imaginație, cramponându-se de putere precum Ceaușescu în România. Numărul de victime a atins 6000 și câte vor mai fi, pentru că masele dornice
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în interesul tuturor națiunilor - dezvoltate și în curs de dezvoltare, în egală măsură - să urmeze politica de siguranță energetică. Energia pentru lumea dezvoltată poate fi vitală pentru prosperitatea economică în viitor, reducerea sărăciei și probabil pentru democrație. Energia face posibilă afirmarea libertăților și a încrederii în sine a individului, care este fundamentul unei societăți democratice. Energia alimentează democrația. În mod ironic, națiunile în curs de dezvoltare ar putea la început să supraviețuiască fără actualele nivele ale resurselor de energie. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
e feminină, a accepta că el e masculin. Feminină, cu acea facultate de a se retrage brusc În sine, cu nevoia de a admira, cu răbdarea constantă, cu acel dar al tăcerii, cu refuzul oricărei violențe. Masculin, cu nevoia de afirmare, cu hohotele de rîs răsunătoare, cu tandrețea exigentă și cu vîntul din exterior pe care Îl aduci Îmbibat În haine“. Tată, te pun să copiezi de o sută de ori: „Bărbatul aduce vîntul din exterior femeii care are răbdarea constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceva ne îndepărtăm de adevăr și amorțim ca insectele în hibernare. Acesta e primul pas înspre un îngheț care nu înseamnă viață, care nu are rost și nici nu creează nimic altceva decît inexistență. În schimb, infinitul universului viu este afirmarea existenței înspre lumină. Iar tu?...Cît de aproape te afli acum de primăvară? Cît de aproape ai vrea să fii de apariția căldurii, cît de aproape de ceea ce ai vrea să fii de fapt, și ce ai vrea să fii, altceva
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să și le scoată din cap. Și mai era și femeia aceea, Isaura, Isaura Madruga, vecina cu urciorul, căreia zilele trecute nu-i răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asociază cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al ieșeanului Dan Lungu, Literatura scrisă de evrei ca joc între experiența de viață și spațiul estetic de distincție, Ed. Liternet, 2003, ajunge la concluzii relevante - deși, pe alocuri, exagerate - privind opțiunea modernisto-avangardistă a scriitorilor evrei, înțeleasă ca soluție de afirmare în interiorul comunității de referință: „Cel ce vrea să se afirme în spațiul literar românesc este «condamnat» la modernitate, la cultivarea valorilor personale. Prezența artiștilor evrei în fruntea avangardei nu este întîmplătoare, ei sînt nevoiți să-și creeze un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Theodorescu-Sion, Gabriel Popescu, Al. Poitevin-Skeletti, N.S. Petrescu, G. Demetrescu-Mirea, Maria Ciurdea-Steurer, Nina Arbore, Artur Verona, Rodica Maniu ș.a.m.d. i-au frecventat salonul. Că de unii se folosea întru acoperirea combinațiilor sale financiaro-politice, speculîndu-le nevoia de bani și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță și eteroclită de poeți, ziariști, pictori, sculptori, graficieni, caricaturiști (unii dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a fost singurul care a oferit (mult mai mult, desigur, decît anemicele cenacluri macedonskiene) o atmosferă de efervescență intelectuală, de curiozitate artistică bine orientată, propice afirmării și expansiunii adevăratelor talente, valorilor expresive moderne și originale”, scrie Theodor Enescu (op. cit. p. 29). Deși cam exaltate, afirmațiile cuprind o bună doză de adevăr. Schimbînd ce e de schimbat - și sînt multe de schimbat! - am putea compara influența informală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creatorilor și va îndruma societățile înapoiate din Balcani”. Prezent în forme naiv-entuziaste în articolul „Pentru contimporani“ al lui Ion Vinea (1923), complexul de superioritate culturală față de celelalte națiuni balcanice (calificate drept „înapoiate”) exprimă, pe de o parte, nevoia de sincronizare/afirmare culturală a unei națiuni tinere și, totodată, reflexul compensatoriu al unui complex identitar care va face carieră în interbelicul românesc. Pentru Vinea, rolul civilizator, asumat la modul mesianic, urma să revină unei elite intelectuale racordate la cele mai noi manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charles Adolphe Cantacuzéne, Martha Bibescu, Elena Văcărescu, Anna de Noailles - sînt urmați de cei „înzestrați cu blazonul talentului”: Panait Istrati, Tristan Tzara, Adrien le Corbeau (Rudolf Bernhardt, n.n.), Andre Sernaz (Dan Ciocârdia), Orna Galatz și Alice Călugăru. Contimporanul va susține „afirmarea artei românești peste hotare”, fie ea avangardistă sau nu. Va fi „promovată”, spre exemplu, activitatea unor autori neavangardiști de limbă franceză, precum Anna de Noailles, Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Céline Arnauld sau Panait Istrati, alături de cea a unor campioni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mesianic: „O internațională intelectuală a luat ființă, pe nesimțite, fără congrese, fără programe, fără fonduri de propagandă, și din frămîntarea acelorași nevoi, sub imperiul aceleiași chemări și-a împlîntat, înainte, limpede, idealul”. Pentru ca în final să asistăm la o afirmare a orgoliului național în materie de avangardism (privit ca expresie supremă a sincronizării): „Artiștii români și-au spus la timp, și printre cei dintîi, cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În ciuda opoziției ideologice, există importante puncte de contact cu concepțiile hegemonist-orientaliste ale tradiționaliștilor despre un București văzut ca o „a patra Romă” (Nichifor Crainic) sau ca un „Bizanț după Bizanț” (N. Iorga) în condițiile bolșevizării Rusiei ortodoxe. Aceeași voință de afirmare și de originalitate, aceeași deplîngere a imitației, aceeași respingere a „minoratului cultural” din secolul al XIX-lea. Putem vorbi în acest sens și despre o nouă conștiință a întemeierii. În definitiv, atît nevoia urgentă a „arderii etapelor” față de Occident, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
combătute ferm de către E. Lovinescu în Sburătorul), dar și de profetismul vaticinar al tînărului Emil Cioran, care va face tabula rasa din tradiția culturală autohtonă, sau de complexul provincial care transpare din articolele tînărului Eugen Ionescu. Remarcînd faptul că „Febrilitatea afirmării, bucuria intelectuală cu care Vinea consemnează prezențe românești peste hotare nu-l împiedică, totuși, să vadă lucid situația de fapt a avangardei noastre”, S. Mioc vede în afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]